Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş 7 Praedicationes (voi. io ) Teologie pentru azi Bucureşti y 2016 2 Predică la Duminica tuturor Sfinţilor [2015] Sfânta Icoană a tuturor Sfinţilor y Iubiţii mei 1 , prima duminică de după Cincizecime este închinată tuturor Sfinţilor pentru ca să se subli- 1 Scrisă în dimineaţa zilei de 5 iunie 2015, zi de vineri, înnorată. 3 nieze faptul că toţi Sfinţii Bisericii sunt rezultatul propovăduirii Sfinţilor Apostoli şi a celor dim- preună cu ei, adică al celor care au fost îmbrăcaţi cu putere de sus la Cincizecime. Că toţi Sfinţii s-au fundamentat pe aceeaşi credinţă apostolică şi că ei conglăsuiesc în teologia lor şi se bucură împreună în împărăţia lui Dumne- zeu. Iar noi, cei din Biserică, trebuie să le urmăm lor si în credinţă si în sfinţenia vieţii si în iubirea y y y y y y pentru unitatea şi pacea Bisericii lui Dumnezeu, Cel în Treime închinat şi preaslăvit. însă Sinaxarul zilei ne spune ceva şi mai mult. Şi anume faptul că astăzi îi prăznuim nu numai pe Sfinţii Bisericii de după Apostoli, ci şi pe Puterile cereşti, cât şi pe Strămoşii şi pe Patriarhii şi pe Prorocii Vechiului Testament, adică pe toţi Sfinţii Vechiului Testament 2 . Cu alte cuvinte, că e o duminică închinată întregii împărăţii a lui Dumnezeu, în care Puterile cereşti si toti Sfinţii sunt la un loc. y y y y Sunt cu toţii la un loc, în împărăţia Lui, însă fiecare în parte are gradul său de sfinţenie personală, nefiind toţi la fel în sfinţenie. Ci fiecare Sfânt are sfinţenia şi frumuseţea lui personală, în asa fel încât toti sunt la un loc dar nu toti sunt la y y y fel. Pentru că nici noi, cei ce suntem încă pe pământ, nu suntem la fel, ci suntem diferiţi în ceea ce priveşte nivelul creşterii duhovniceşti, însă trăim în aceeaşi Biserică a Lui. y Ştim câţi locuiesc în împărăţia lui Dum- nezeu? Nu! Numai Dumnezeu ştie acest lucru. y Numai El ştie câţi Sfinţi îngeri are si câţi Sfinţi sunt y y y O y y y în împărăţia Lui, pentru că El are, cu fiecare dintre ei, o relaţie personală. El i-a creat pe fiecare în 2 Penticostar, ed. BOR 1999, p. 373. 4 parte şi în relaţie cu El s-a sfinţit fiecare dintre ei. De aceea, cei pe care îi pomenim liturgic, în mod nominal, sunt doar o mică parte din Sfinţii lui Dumnezeu. Căci sinaxarul Bisericii cuprinde nominal o anume parte din Sfinţii Bisericii, iar pe alţii îi pomeneşte la modul colectiv, datorită mulţimii numărului lor. Spre exemplu, pe 28 decembrie îi pomenim pe Sfinţii 20.000 de Mucenici arşi într-o Biserică din Nicomidia 3 . Nu ştim numele lor, dar îi pomenim pe toţi ca pe o unime duhovnicească, atâta timp cât au fost martirizaţi împreună. Iar pe 29 decembrie, Biserica îi pomeneşte pe cei 14.000 de Prunci ucişi de Irodis 4 în speranţa nebună de a-L ucide pe Domnul. Iarăşi nu ştim numele lor, dar Sfintele lor Moaşte stau mărturie până azi. însă Biserica îsi are Sfinţii ei în fiecare secol. y y Şi astăzi oamenii Lui îşi sfinţesc viaţa, pentru că şi astăzi se nasc Sfinţi pentru împărăţia lui Dumnezeu. Iar Sfinţii Lui au diverse naţionalităţi, au avut y y y ' ocupaţii diverse şi s-au sfinţit în moduri diferite. Noii Mucenici martirizaţi de către musul- y mani sau de către comunişti sau de către nazişti y y sunt de diverse naţionalităţi 5 . Pentru că de diver- y y se naţionalităţi au fost si cei martirizaţi de romani. y y y y 3 A se vedea: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsdec/12-28- sf_20000_mucenici.html. 4 Idem: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsdec/12- 29-sf_14000_prunci_din_betleem.html. 5 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/New_Martyr. Sfântul Arsenie cel Mare s-a născut la Roma 6 . Sfânta Mucenită Teodosia e din Tir 7 , din Liban 8 . Sfântul Iustin Martirul si Filosoful 9 s-a născut în y Şechem [dd^] 10 . Sfântul Chirii al Alexandriei s-a născut în Alexandria Egiptului 11 . Pe n iunie sunt pomeniţi cei 222 de Sfinţi Mucenici chinezi 12 . Sfântul Benedict era din Nursia 13 , în Italia 14 . Sfântul Sisoe cel Mare s-a nevoit în Egipt 15 . Sfânta Mare Mucenită Marina 16 s-a născut în y Antiohia Pisidiei [’AvTioxeLa rfj< ; nimâioa;], astăzi un 6 Idem: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmai/05-08- cv_ar senie_cel_mare . html . 7 Idem: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmai/05-29- sf_teodosia_din_tir.html. 8 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Tir, _Liban. 9 Idem: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiun/o6-oi- sf_iustin_filosofiil.html. 10 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Shechem. 11 Idem: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiun/06-09- sf_chiril_arhiepiscop_alexandria.html. 12 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Chinese_Martyrs. 13 Idem: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmar/03-14- cv_benedict.html. 14 Idem: http : / /ro. wikipedia.org/wiki/ Benedict_de_Nursia. 15 Idem: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiul/07-06- cv_sisoe_cel_mare.html. 16 Idem: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiul/07-17- sf marina.html. 6 oraş din Turcia 17 . Sfântul Mare Mucenic Pante- y limon era din Nicomidia 18 , astăzi fiind tot un oraş 7 y în Turcia 19 . Sfântul Iustin Popovici s-a născut în Vranje, în sudul Serbiei, pe 25 martie 1894 20 . Iar cel pe care noi îl cunoaştem ca Sfântul Ioan de Kronstadt s-a născut în Rusia, la Sura, pe 19 octombrie 1829 şi se numea Ivan Ilici Serghiev [PlBaH PDibim CeprneB] 21 . Sfânta Maria Magdalena s-a născut în Mag- dala 22 , un oraş în Israel. 7 y Sfântul Lucas [AouKccq] Evanghelistul era din Antiohia Siriei 23 . Sfântul Sfinţit Mucenic Publius, pomenit pe 13 martie, s-a născut în anul 33 d. Hr. în Malta şi a fost Episcopul Atenei 24 . Sfântul Ierarh Ovidius s-a născut în Sicilia si y din anul 93 d. Hr. 25 a fost Episcop de Braga, în Portugalia 26 . 17 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Antiohia_Pisidiei. 18 Idem: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiul/07-27- sf_pantelimon.html. 19 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Nicomidia. 20 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Iustin_Popovici. 21 Idem: http://orthodoxwiki.org/John_of_Kronstadt. 22 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Magdala. 23 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Luke_the_Evangelist. 24 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Publius. 25 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Ovidius. 26 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Braga. Sfânta Muceniţă Blandina era din Lyon, Franţa 27 . Sfântul Sfinţit Mucenic Irineos [Eiprp vaîcx;] de Lugdunum 28 s-a născut în Smirna [Spupva], astăzi în Turcia 29 , şi a fost Episcop în Gallia 3 °. Sfânta Olimpias [’OXupmac] Diaconiţa, uce- nica Sfântului Ioan Gură de Aur 31 , s-a născut în Constantinopol 32 , pe când Sfântul Ioannis Hrisos- tomos [’lwavvîic 6 Xpuaoouoiioq] e originar din Antiohia Siriei 33 , astăzi fiind un oraş în Turcia 34 . Sfântul Vasilios o Megas [BaoiAeioq 6 Meyaq], adică Vasile cel Mare 35 , s-a născut în Chesaria [Koaodpeia ] 36 Cappadociei [KaiTTTaâoKiac;] 37 , pe când Sfântul Grigorios [rpriyopioq] Teologul sau de Nazianzinos [6 NaCiavCrivog] s-a născut la Nazianzos [NaCiavCoq], tot în Cappadocia, în 329, şi va adormi în oraşul natal pe 23 ianuarie 390 38 . 27 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Blandina. 28 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Irenaeus. 29 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Smyrna. 30 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Gaul. 31 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Olympias_the_Deaco ness. 32 Idem: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiul/07-25- sf_olimpiada.html. 33 Idem: http : / /en. wikipedia.org/wiki/J ohn_Chrysostom. 34 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Antioch. 35 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Basil_of_Caesarea. 36 Idem: http://orthodoxwiki.org/Caesarea. 37 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Cappadocia. 38 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Gregory_of_Nazianzu 8 Sfântul Rumwold de Buckingham, din Anglia, s-a născut în anul 662 d. Hr. si a trăit doar trei zile. y însă el, în mod minunat, a vorbit din clipa când s- a născut, a cerut să fie botezat şi a predicat înainte de a adormi. E pomenit pe 3 noiembrie 39 . Sfântul Fotios [Oomoţ] cel Mare s-a născut la Constantinopol în 810, a fost Patriarhul Constan- tinopolului, şi moare în exil, în Armenia, la Bordi, în 893, fiind pomenit pe 6 februarie 40 . Sfântul Dimitrii Besarbovschi [^HMMTpnn BecapboBCKn], ale cărui Sfinte Moaşte se află în Catedrala patriarhală din Bucureşti, s-a născut în Bulgaria 41 . Tot din Bulgaria sunt şi Sfântul Ioan Cucuzel şi Sfântul Ierarh Sofronie de Vraţa 42 . Sfântul Ioan Maximovici, Făcătorul de mi- nuni, s-a născut în Rusia, pe 4 iunie 1896, şi a fost Arhiepiscop de San Francisco 43 . Sfântul Peter Cungagnaq, din insula Kodialc, din Alaslca, e primul Sfânt Mucenic al Americii 44 . Sfântul Mare Mucenic Fazar [7Ia3ap], pome- nit pe 13 iunie, e din Serbia. Tot din Serbia este şi 39 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Rumwold_of_Buckin gham. 40 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Photios_I_of_Consta ntinople. 41 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Lista_sfm%C8%9Bilor_ bulgari. 42 Ibidem. 43 A se vedea: http://orthodoxwiki.org/John_%28Maximovitch%2 9_the_Wonderworker. 44 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Petru_Aleutinul. 9 Sfântul Simeon Izvorâtorul de mir [CnMeoH Mn- Potomhbh], pomenit pe 13 februarie 45 . Sfântul Nicodimos o Aghioritis [NiKo5r||io<; 6 AYiopeLTTit;] s-a născut la 6 iunie 1749, î n Naxos, care este o insulă grecească 46 , şi a adormit într-o zi de miercuri, pe 14 iulie 1809, la vârsta de 60 de ani, în chilia Scurteonilor [kcA,l icov SKOupTodwv], în Caries [Kapueq] a Sfântului Munte [uou Ayiou ’Opouq] 47 Athos. Sfântul Paisie Velicikovski se naşte pe 20 decembrie 1772 în Poltava 48 , în Ucraina 49 , şi adoarme la vârsta de 72 de ani în Moldova, pe 13 noiembrie 1794. La Mănăstirea Neamţ, al cărei staret era 5 °. f Sfântul Ierarh Andrei Şaguna s-a născut la Mişcolţ, în Ungaria, pe 20 ianuarie 1808 şi a fost Mitropolitul Transilvaniei. Sfântul Ierarh Antim Ivireanul s-a născut în Iviria, Georgia, şi a fost Mitropolitul Ungrovlahiei. Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica s-a născut la Bucureşti în 7 octom- brie 1787 51 . 45 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Lista_sfm%C8%9Bilor_ s%C3%A2rbi. 46 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Naxos. 47 Idem: https://el.wikipedia.org/wiki/NLK65ri po<;_o_AYiope dnc 48 Idem: http : / /orthodoxwiki . or g/ Paisius_Velichkovsky . 49 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Poltava. 50 Idem: http://ro. orthodoxwiki. org/Paisie_de_la_Neam%C 8%9B. 51 Idem: http://ro. orthodoxwiki. org/Sinaxar_al_Sfm%C8%9 Bilor_Rom%C3%A2ni. 10 Pe 20 martie 2003, Biserica Ortodoxă a Poloniei a canonizat 8 Sfinţi polonezi, cu pome- nirea pe 23 mai 52 . Sfântul Sfintit Mucenic Bonifatius s-a născut, y 7 în Anglia, în sec. al 7-lea d. Hr., şi a propovăduit în Germania 53 . Sfântul Simeon Stâlpnicul s-a născut în 390 54 , în Sis, în provincia Adana, acum în Turcia 55 . Iar dacă el s-a nevoit sus, pe stâlp, Sfântul Simeon cel nebun pentru Hristos, pomenit pe 21 iulie, era din Emesa [ ,/ E|ieoa], din Siria 56 şi şi-a sfinţit viaţa în Ierusalim şi în Emesa 57 , prefăcându-se că e nebun. Si când toti îl minimalizau, Dumnezeu îl umplea de har. Pentru că Dumnezeu îl umple de har nu pe cel care pare ortodox, ci pe cel care trăieşte ortodox si e cunoscut de Dumnezeu ca rob al Lui credincios. y Pe 13 iulie sunt pomeniţi Sfinţii Mucenici Chiricos [KripuKoq] şi Iulitta [’IouAiiTa] 58 . Sfânta Iulitta era mama lui Chiricos, care era un prunc de trei ani. Şi când mama lui era chinuită pentru 52 Idem: http://acvila30.ro/25-mai-soborul-sfmtilor- polonezi/. 53 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Boniface. 54 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Simeon_Stylites. 55 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Kozan, _Adana. 56 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Homs. 57 Idem: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiul/07-21- cv_simeon_si_sf_ioan_pustnicul . html . 58 Idem: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/127/sxsaintinfo.as px. 11 credinţa ei, el a mărturisit că este creştin si a fost y 7 y y izbit cu piciorul în coaste de către persecutor. Căzând pe pietre, trupul lui fraged s-a zdrobit şi aşa a ajuns la Domnul înaintea mamei sale 59 . Dacă Sfântul Chiricos a intrat în împărăţia lui Dumnezeu la 3 ani, iar Sfântul Rumwold, pomenit mai sus, la 3 zile după naştere, Sfântul Simeon, Primitorul de Dumnezeu, a adormit la vârsta de 360 de ani 6 °. Sfântul Enoh a fost ridicat cu trupul la cer din timpul vieţii sale, şi la fel şi Sfântul Ilie Tesvi- teanul. Trupul Maicii Domnului, după ce ea a adormit şi a fost îngropată, a fost ridicat la cer de Domnul şi ea se roagă pentru noi, în împărăţia lui Dumnezeu, ca o îndumnezeită, cu întreaga sa persoană. Căci împărăteasa cerului şi a pămân- tului, Născătoarea de Dumnezeu, se roagă Fiului ei pentru noi. Pentru mântuirea şi sfinţirea noastră. Nu ştim multe despre Sfintele Puteri cereşti, după cum nu ştim multe despre enorm de mulţi Sfinţi ai lui Dumnezeu. y însă îi cinstim ca Sfinţi ai lui Dumnezeu pe toti Sfinţii cunoscuţi si necunoscuţi de către noi, canonizaţi sau nu de vreo Biserică Ortodoxă y autocefală, pe care Biserica Ortodoxă i-a născut, şi nu îi cinstim ca „sfinţi” pe cei „canonizaţi” de romano-catolici după schisma din 1034 sau de armeni, monofiziţi, nestorieni etc. 59 Idem: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiul/07-15- sf_chiric_si_iulita . html . 60 Idem: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsfeb/02-03- sf_si_dreptul_simeon.html. 12 Când spunem Sfânt, spunem Sfânt al Bise- ricii Ortodoxe. Iar când vorbim despre Sfinţii de dinainte de venirea Domnului, ne referim în mod nominal la Sfinţii pe care Tradiţia Bisericii îi mărturiseşte ca Sfinţi 61 . însă la Judecata finală vom vedea cu toţii câţi Sfinţi are Dumnezeu şi care sunt ei. Şi, cu sigu- ranţă, ne vom minuna de diversitatea lor si de y 7 y sfinţenia lor. y Căci încă de acum, citindu-le vieţile (întot- deauna prea scurte pentru dorul inimii noastre), vedem cât de frumoşi, cât de diverşi si cât de profunzi şi delicaţi sunt Sfinţii lui Dumnezeu. Care este mesajul acestei duminici pentru noi? Acela de a privi Biserica lui Dumnezeu ca pe o cupolă maternală sub care se adună întreaga umanitate. De a vedea lumea întreagă, cu fiecare popor şi naţiune în parte, ca fiind chemată să fie o singură Biserică. Pentru că de aceea Domnul le-a spus Sfinţilor Apostoli: „Mergând învăţaţi toate neamurile, bo- tezându-le pe ele întru numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh [nopeuGevuet; iiocGiŢueuoorue -nâvxa ia eGvr), ponTilCoviee; ocuiouq ele; ro ovopoc uou Ilocrpoe; Kocl iou YioO Km rou 'Aylou IIveupccToe;]” [Mt. 28, 19, BYZ]. Căci Domnul cheamă pe tot omul, din orice neam, ca să intre în Biserica lui prin Botez şi să trăiască în sfinţenie. y Iar darul dumnezeiesc al vorbirii în limbi, primit de Sfinţii Apostoli la Cincizecime, a avut 61 Idem: http://www.te0l0giepentruazi.ro/2008/10/04/sfmti i-vechiului-testament-potrivit-sinaxarului-duminicii- dinaintea-nasterii-domnului-sau-a-sfmtilor-parinti/. 13 tocmai acest scop pragmatic: chemarea tuturor la viata Bisericii, indiferent de naţiunea din care provenim şi de limba pe care o vorbim. De aceea, a învăţa limbi străine este o datorie de conştiinţă pentru un creştin ortodox, pentru că astfel poate să comunice cât mai multor oameni darul dumnezeiesc al credinţei ortodoxe. Cu cât y cunoaştem mai multe limbi ale lumii, cu atât înte- legem mai bine alte neamuri şi modul în care ei gândesc şi se exprimă, şi astfel putem să comu- nicăm cu ei în modul lor de a simţi lucrurile. y Pentru că mesajul Cincizecimii, pentru fieca- re dintre noi, e acela că trebuie să ne facem locaşuri ale slavei lui Dumnezeu si să comunicăm cât mai y multor oameni experienţa noastră duhovnicească, pentru ca astfel tot mai mulţi să se bucure de viaţa lui Dumnezeu în ei înşişi. y y Fiindcă aceasta este diferenţa între ideolo- y qizarea eterodoxă si viata ortodoxă : eterodocsii U y y y vorbesc despre viaţa cu Dumnezeu fără ca să o aibă şi fără să se sfinţească, pe când ortodocşii vorbesc despre experienţa dumnezeiască din interiorul lor, pe măsură ce se sfinţesc pe ei înşişi. Şi de aceea noi nu chemăm pe cei din afara Bisericii pentru ca să îi ideologizăm, ci pentru ca să-i punem în mod real în contact cu Dumnezeu, pentru ca ei să îşi sfinţească viaţa împreună cu El. Ce putem face pentru Sfinţii noştri şi, im- plicit, pentru noi înşine? Să descoperim zilnic, ci- tind cât mai mulţi Sfinţi ai Bisericii, unitatea dum- y y 7 nezeiască dintre ei, bazată pe unitatea credinţei şi a vieţii Bisericii. y Să ne nevoim să le cunoaştem vieţile si să le y y y extindem, atât prin cunoaşterea ediţiilor lor, dar şi 14 prin îndosarierea minunilor pe care Sfinţii le-au făcut de-a lungul timpului. Să ne sfinţim viaţa pentru a-i înţelege pe Sfinţii lui Dumnezeu care trăiesc acum, printre noi, şi cu care suntem contemporani, şi pe care nu putem să îi înţelegem pentru că nu îi vedem duhov- niceste. E un mare dar de la Dumnezeu ca să y înţelegem că cineva e Sfântul Lui. Şi e un dar care ni se dăruie într-o viaţă de pocăinţă şi de smerenie. Iar dacă nu am întâlnit încă niciun Sfânt al Lui, atunci e semn că ochii sufletului nostru sunt încă acoperiţi, sunt încă pătimaşi, şi de aceea ni se pare că toţi sunt o apă şi un pământ. însă lucrurile nu stau asa: Dumnezeu are Sfinţi si acum, ca în orice veac, iar a-i cunoaşte pe Sfinţii Lui şi a le ucenici e o mare şi preasfântă binecuvântare. Şi trebuie să îi vedem pe Sfinţi la un loc, pe fiecare cu virtuţile si harismele sale, fără ca să-i minimalizăm pe unii şi să îi maximalizăm pe alţii în funcţie de ceea ce ştim noi despre ei. Pentru că noi ştim doar câteva lucruri despre viaţa lor istorică, dar nu ştim nimic despre viaţa lor cerească, în afară de cazul când ei ar dori să ni se descopere şi ni se descoperă în mod extatic. Aşa stând lucrurile, nu putem să spunem care e „mai mare” şi care e „mai mic” dintre Sfinţi, care e „mai făcător de minuni” şi care nu, pentru că noi nu ştim cum sunt ei în împărăţia lui Dumnezeu. Ci pe toţi trebuie să îi cinstim cu evlavie şi despre toţi trebuie să ne bucurăm să aflăm noi şi noi lucruri, pentru că astfel arată o raportare reală la Sfinţii lui Dum- nezeu. Pentru că, aşa după cum, despre Dumnezeu, dorim să ştim noi si noi lucruri, tot la fel vrem să y y > 15 ştim şi despre Sfinţi, dacă îi iubim cu curăţie şi cu evlavie. în ultimii ani, după cum bine ştiţi, a fost o efervescenţă anume pentru canonizarea Sfinţilor români care au suferit în timpul comunismului. S-a cerut canonizarea Sfinţilor cu emfază, dar prea puţini au făcut ceva concret pentru Sfinţi. Şi anu- me să scrie despre ei făcând muncă de cercetare în arhive, să facă anchete teologice pe seama vieţii lor, să le îngrijească mormintele sau să le caute mormintele. Despre unul dintre cei care s-au sfinţit în închisorile comuniste şi după aceea, eu am editat io cărţi 62 . Pentru că l-am cunoscut şi pentru că m- am îngrijit de viaţa şi postumitatea operei sale. Şi el înseamnă pentru mine un Sfânt viu şi după moarte, pentru că relaţia începută cu el în timpul vieţii se continuă într-un mod profund şi minu- nat. Dacă fiecare dintre cei care s-au sfintit în y închisoare ar fi avut ucenici, cu siguranţă ei ar fi scris despre ei. însă se pare că ucenicii lor direcţi sunt puţini dar sunt mulţi cei care cred că îi înţeleg. Sau, mai bine zis, care cred că, dacă ar fi trăit pe lângă ei, i-ar fi înţeles. Numai că Sfinţii nu se înţeleg doar pentru că eşti de-o seamă cu ei sau eşti din familia sau din neamul lor sau pentru că îţi place să afli oameni sfinţi şi să scrii despre ei, ci ei se înţeleg doar dacă Dumnezeu ti-i descoperă si ei înşişi doresc să te accepte şi să îţi vorbească despre ei înşişi. Iar multora dintre familiile şi rudeniile şi prietenii lor, 62 Despre Fericitul Ilie văzătorul de Dumnezeu: http://www.teologiepentruazi.ro/2012/05/29/despr e-omul-imparatiei/. i6 Sfinţii recenţi le-au rămas necunoscuţi, tocmai pentru că cei din jurul lor nu erau oameni duhov- niceşti. îi înţelegeau trupeşte sau sufleteşte, empa- tizau cu durerea lor. ..dar cam atât. Ei nu vedeau că ar fi Sfinţi, că ar fi fost în mod fundamental diferiţi fată de alţi oameni. y y De aceea, iubiţii mei, să nu credem că ştim mai bine decât Dumnezeu ce e bine, adică decât Cel care le rânduieşte pe toate spre folosul nostru. Atunci când El doreşte ca să-Si scoată Sfinţii y y y din pământ şi să-i pună în Biserici, o face în mod minunat şi cu multă putere dumnezeiască. Iar când nu o face, nu înseamnă că ei n-ar fi Sfinţi. Ci El însusi hotărăşte când să îsi pună Sfinţii în lumină şi cât timp trebuie să îi ţină în umbră. Ci lucrul nostru e acela de a-i cunoaşte si de y y a-i cinsti pe Sfinţi, de a le urma exemplul, atât celor canonizaţi cât si al celor necanonizati, si de a-i vedea împreună pe toţi şi de a înţelege că ei propo- văduiesc aceeaşi credinţă mântuitoare. y y Dacă înţelegem acest lucru fundamental, atunci înţelegem că duminica tuturor Sfinţilor ne îndeamnă pe toţi să fim una în credinţă, una în iubire, una în sfinţenie. Iar dacă dorim cu tot dinadinsul să fim una cu toţi Sfinţii Lui, atunci să ne sfinţim viaţa, prin rugăciunile lor către Domnul, pentru ca să ne bucurăm cu ei veşnic. y Dumnezeu să ne înveţe iubirea Lui pentru Sfinţi şi a Sfinţilor pentru Dumnezeu, ca să înţele- gem şi noi ce ne lipseşte şi pentru ce trebuie să ne nevoiml Amin. 17 Predică la Duminica Sfinţilor români [2015] Iubiţii mei 63 , y 7 de câţiva ani, în calendarele tipărite la Bucu- reşti, Sfinţii canonizaţi de Biserica Ortodoxă Ro- mână sau cu Sfinte Moaşte în România sunt trecuti y y cu albastru 64 . De aceea putem să îi cunoaştem cu toţii, pentru că pe fiecare lună avem Sfinţi cu albastru în calendar. Astfel, în ianuarie, pe 10 ianuarie, îl avem pe Sfântul Antipa de la Calapodeşti, pe 13 ianuarie pe Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic, pe 23 ianuarie pe Sfântul Ierarh Bretanion al Tomisului. Pe 28 februarie îi avem pe Sfinţii Cuvioşi Ioan Casian şi Gherman din Dobrogea. Pe 7 martie îl avem pe Sfântul Sfinţit Mucenic Efrem al Tomisului, pe când pe 26 martie îi avem pe Sfinţii Mucenici Montanus Preotul şi Preoteasa Maxima, soţia sa, dimpreună cu cei 26 de Sfinţi Mucenici martirizaţi în Gotia. y y în luna aprilie, pe 6 aprilie, îl pomenim pe Sfântul Sfinţit Mucenic Irineu de Sirmium, pe 11 aprilie îl pomenim pe Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, pe 12 aprilie pe Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, pe 14 aprilie pe Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului, pe 20 aprilie pe Sfântul Teotim al Tomisului, pe 24 aprilie pe Sfinţii Ierarhi Ilie Iorest, Simion Ştefan si Sava Brancovici, 7 y y 7 63 Scrisă în dimineaţa zilei de 12 iunie 2015, zi de vineri, călduroasă. 64 Iar când sunt pomeniţi cu slujbă aparte, ei sunt scrişi cu roşu îngroşat. i8 Mitropoliţii Transilvaniei, Sfântul Ierarh Iosif Măr- turisitorul din Maramureş si Sfinţii Mucenici y y y Pasicrat şi Valentin, pe 25 aprilie e pomenit Sfântul Cuvios Vasile de Poiana Mărului, pe 26 aprilie sunt pomeniţi Sfinţii Mucenici Chirii, Chindeu şi Tasie din Axiopolis, Cernavodă de azi, iar pe 28 aprilie pe Sfinţii Mucenici Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia. în luna mai, pe 2 mai, îl pomenim pe Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea Patelarie, Patriarhul Constantinopolului, pe 3 mai pe Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici, pe 12 mai pe Sfântul Mucenic Ioan Valahul/ Românul, pe 27 mai pe Sfântul Mu- cenic Iuliu Veteranul. în luna iunie, pe 2 iunie, îl pomenim pe Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, pe 4 iunie pe Sfinţii Mucenici Zoticos, Atalos, Camasis şi Filippos de la Niculiţel, pe 8 iunie pe Sfinţii Mucenici Nicandru şi Marcian, pe 13 iunie pe Sfântul Mucenic Isihie, pe 22 iunie pe Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Ţării Româ- neşti, pe 24 iunie pe Sfântul Ierarh Nicetas de Remesiana, iar pe 30 iunie pe Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmet. y în luna iulie, pe 1 iulie, e pomenit Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi, pe 2 iulie e pomenit Sfântul Ştefan cel Mare, pe 8 iulie sunt pomeniţi Sfinţii Mucenici Epictet Preotul şi Astion Mona- hul, pe 12 iulie e cinstită Sfânta Icoană Prodromiţa de la Muntele Athos, pe 18 iulie e pomenit Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum, pe 21 iulie sunt pomeniţi Sfinţii Cuviosi Rafael si Partenie de la Agapia Veche, iar pe 26 iulie e pomenit Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel. 19 în august, pe 5 august, e pomenit Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ, pe 7 august e pomenită Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla, pe 11 august e pomenit Sfântul Ierarh Nifon al Con- stantinopolului, pe 16 august sunt pomeniţi Sfinţii Mucenici Brâncoveni: Constantin Vodă, Con- stantin, Ştefan, Radu, Matei şi Ianache, dim- preună cu Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec, pe 21 august sunt pomeniţi Sfinţii Mucenici Donat Diaconul, Romul Preotul, Silvan Diaconul şi Venust, pe 23 august e pomenit Sfântul Mucenic Lup, iar pe 30 august sunt pomeniţi Sfinţii Ierarhi Varlaam al Moldovei si Ioan de la Râsca si Secu, Episcopul Romanului. Da, sunt mulţi, enumerarea lor ne oboseşte, si 7 y 7 y 7 y prin asta înţelegem cât de greu e să ţii minte multe date despre ei. Dar şi cât ne va fi de greu atunci când numărul lor se va înmulţi în calendarul y nostru şi va trebui să vorbim despre ei, în sobor/ la un loc, ca în duminica de azi. în septembrie, în prima zi, e pomenit Sfântul Cuvios Dionisie Exiguul, pe 7 septembrie sunt pomeniţi Sfinţii Cuviosi Simeon si Amfilohie de la r y y y y Pângăraţi, pe 9 septembrie sunt pomeniţi Sfinţii Cuviosi Onufrie de la Vorona si Chiriac de la y y Tazlău, pe 13 septembrie e pomenit Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, dimpreună cu Sfinţii Mucenici din Dobrogea: Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian şi Valerian, pe 13 septembrie e pomenit Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partos, Mitropolitul Banatului, dimpreună cu Sfântul Mare Mucenic Nichita, pe 22 septembrie e pome- nit Sfântul Sfintit Mucenic Teodosie de la Brazi, Mitropolitul Moldovei, pe 26 septembrie e pomenit Sfântul Neagoe Basarab iar pe 27 septem- 20 brie Sfântul Sfintit Mucenic Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Româneşti. în luna octombrie, în prima zi, sunt pomeniţi Sfinţii Cuvioşi Iosif şi Chiriac de la Bisericani, pe 14 octombrie e pomenită Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi, pe 21 octombrie sunt pomeniţi Sfinţii Cuviosi Mărturisitori Visarion si Sofronie, dim- preună cu Sfântul Mucenic Oprea şi cu Sfinţii Preoţi Mărturisitori Ioan din Galeş si Moise Măci- y y y nic din Sibiel, pe 27 octombrie e pomenit Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, iar pe 28 octombrie e pomenit Sfântul Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti. în noiembrie, pe 9, sunt pomeniţi Sfinţii Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicos- trat, pe 12 noiembrie sunt pomeniţi Sfinţii Muce- nici si Mărturisitori Năsăudeni: Atanasie Todoran y din Bichigiu, Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra şi Vasile din Telciu, pe 15 noiembrie e pomenit Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ, pe 20 noiembrie e pomenit Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul, dimpreună cu Sfântul Mucenic Dasie, pe 23 noiem- brie e pomenit Sfântul Cuvios Antonie de la Ieze- rul Vâlcii, pe când pe 30 noiembrie e pomenit Sfân- tul Apostol Andrei, Cel întâi chemat, Ocrotitorul României, dimpreună cu Sfântul Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei. Iar în decembrie, pe 3, e pomenit Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica şi Căldăruşani, pe 7 decembrie e pomenită Sfântă Muceniţă Filoteea de la Curtea de Argeş, pe 13 decembrie e pomenit Sfântul Dosoftei al Moldovei, pe 18 decembrie e pomenit Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul, pe 22 decembrie e pomenit Sfântul Petru Movilă al Kievului, pe 26 decembrie e pomenit Sfântul 21 Nicodim cel Sfinţit de la Tismana, iar pe 31 decembrie Sfântul Mucenic Hermes. Cu toţii, cei pomeniţi acum, sunt 141 de Sfinţi, bărbaţi şi femei, unii fiind copii, alţii tineri, alţii maturi si alţii bătrâni atunci când au adormit. Dar y y pe toţi îi pomenim ca Sfinţi români sau ca Sfinţi cu Moaşte în România, pe care i-am făcut ai noştri prin evlavia faţă de ei. Căci evlavia fată de Sfinţi ne face să le căutăm y y Sfintele lor Moaşte, pentru ca să ne umplem de harul rugăciunilor Sfinţilor, dar şi să le pictăm Sfintele Icoane si să scriem cântări în cinstea lor si y y să căutăm să cunoaştem vieţile lor. Pentru că y y fiecare în parte vor să ne spună lucruri esenţiale pentru mântuirea noastră. Sfântul Antipa de la Calapodeşti 65 (o locali- tate în jud. Bacău) s-a născut în 1816, ca fiu al Diaconului satului. S-a nevoit în Sfântul Munte Athos, fiind Ieroschimonah, apoi în Mănăstirea Valaam din Rusia, aflată la graniţa cu Finlanda. Şi a fost canonizat în 1992 de Biserica noastră, după ce ortodocşii ruşi si cei din Athos l-au cinstit ca y y y Sfânt 66 . Şi el ne arată prin viaţa lui că ne putem sfinţi oriunde, dacă împlinim voia lui Dumnezeu. Sfântul Mucenic Ermil era Diacon şi a pătimit pentru Domnul la începutul sec. al 4-lea, în Imperiul roman. Pe când Sfântul Mucenic Strato- nic era gardianul închisorii şi prieten, în taină, al Sfântului Ermil. Şi pentru că a plâns atunci când pătimea Sfântul Ermil, Sfântul Stratonic şi-a vădit credinţa şi prietenia cu Sfântul Ermil. Fapt pentru 65 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Calapode%C8%99ti, _ Bac%C 4 % 83 u. 66 Idem: http://sfmtiromani.mmb. ro/?sf=i. 22 care a fost martirizat dimpreună cu el, fiind înecaţi amândoi în Dunăre. Sfintele lor Moaşte au fost îngropate la Belgrad 67 iar apa Dunării s-a sfinţit prin sângele lor mucenicesc. Si ambii Sfinţi Mucenici ne învaţă că 7 7 7 prietenia reală e o înrădăcinare tare în viaţa cu Dumnezeu. Căci atunci când îl iubeşti pe priete- nul tău, îl si urmezi în lucrurile cele bune. Sfântul Bretanion al Tomisului (Constanţa de azi) a trăit în sec. al 4-lea d. Hr. şi a fost un apărător zelos al Sinodului I Ecumenic 68 . Pe când Sfântul Ioan Casian ne-a lăsat opere teologice şi experienţiale de mare profunzime du- hovnicească 69 . Căci teologia este pragmatică şi existenţială, fiind conţinutul interior al vieţii noastre atunci 7 7 când o trăim, când ne-o asumăm în mod deplin. Si Sfântul Casian, ca si Sfântul Gherman, pomeniţi pe 28 februarie, s-au născut în Dobro- gea în sec. al 4-lea d. Hr., pe Sfântul Gherman Sfântul Ioan Gură de Aur hirotonindu -1 Preot, iar pe Sfântul Casian Diacon. Sfântul Casian a fost hirotonit Preot la Roma, a întemeiat două Mănăstiri în Marsilia, în Franţa, 67 Idem: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-13- sf_er mil_si_stratonic . html . 68 Idem: http://www.sfmtiromani.ro/ro/pagina/41/ianuarie_ bretanion_viata.html. 69 Idem: https:// archive.org/stream/Psb- ColectiaParintiSiScriitoriBisericesti/57- SfantulIoanCasian- AsezaminteleManastiresti.ConvorbiriDuhovnicesti#page /m/mode/2up. adormind în anul 435, pe când Sfântul Gherman în 413, la Roma 70 . Căci în secolul al 3-lea d. Hr. Biserica era una în Răsărit şi Apus şi numai de la anul 1054 romano- catolicii s-au despărţit de ortodocşi 71 . Sfântul Sfintit Mucenic Efrem al Tomisului a y trăit în sec. al 4-lea d. Hr. şi, în timpul său, „au fost martirizaţi pentru credinţa în Hristos zeci de creştini daco-romani, sciţi, besi, traci, greci şi capadocieni surghiuniţi în Dacia Pontică, ale căror Sfinte Moaşte Episcopul Efrem le răscumpăra, le îngropa în locuri tăinuite, înălţa Biserici de lemn sau de piatră peste ele” 72 . El însuşi a pătimit în Crimeea şi i s-a tăiat capul în 304 73 . Sfinţii Mucenici Montanus si Maxima, sot si soţie, Preot şi Preoteasă, au fost martirizaţi pe 26 martie 304 în Belgrad, Serbia. Iar guvernatorul, care i-a martirizat, a fost uimit de faptul că ei nu îşi iubesc viaţa, ci preferă să moară pentru Hristos Domnul. Le-au legat câte o piatră de gât şi i-au înecat în râul Sava, la vărsarea lui în Dunăre 74 . 70 Idem: http://webcache.googleusercontent.com/search 7 q =cache:npQJVPfAY5EJ:ziarullumina.ro/calendaml- zilei/sfintii-cuviosi-ioan-casian-si-gherman-din- dobrogea-sfantul-cuvios-vasile- o+&cd=4&hl=ro&ct=clnk&gl=ro. 71 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marea_Schism%C4% 83. 72 Idem: http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata- sfantului-sfmtit-mucenic-efrem-episcopul-tomisului. 73 Ibidem. 74 A se vedea: http://www.sfmtiromani.ro/ro/pagina/59/martie_ montanus si maxima viata.html. 24 Tot pe 26 martie îi pomenim şi pe Sfinţii 26 de Mucenici din Gotia, si avem si numele lor: „doi y 7 y y 77 au fost preoţi: Vatus şi Virca; cu acesta din urmă au pătimit şi doi fii şi trei fiice ale lui; apoi unul, Aprilla, a fost monah; unsprezece au fost mireni: Avip, Agna, Riax, Igatrax, Iscoos, Sila, Sighita, Suirii, Seimvla, Terma, Filga; şi şapte femei: Ana, Alia, Varis, Moico, Mămică, Birgo şi Animais” 75 . S- a dat foc Bisericii în care erau si astfel au fost y martirizaţi, din cauza focului murind si un alt y 7 y creştin, al cărui nume nu s-a păstrat 76 . Numele lor nu sunt ca numele noastre, dar cu toţii sunt în împărăţia lui Dumnezeu, pentru că El se uită la viata noastră si nu la numele sau la y y neamul din care provenim. Sfântul Sfintit Mucenic Irineu de Sirmium a y fost martirizat prin tăierea capului pe 6 aprilie 304 77 . Sfântul Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului, are Sfintele Moaşte la Sfânta Mănăs- tire Cernica, de lângă Bucureşti, împreună cu Sfântul Cuvios Gheorghe. Sfântul Mucenic Sava de la Buzău a fost martirizat prin înecare în râul Buzău în anul 372 y8 . Sfântul Ierarh Pahomie, Episcopul Romanului, s-a născut la Gledin 79 în 75 Idem: http : / /www.doxologia.ro/biblioteca /vietile- sfmtilor/viata-sfmtilor-26-de-mucenici-din-gotia. 76 Ibidem. 77 A se vedea: http://www.bisericabelvedere.ro/2013/04/sfantul- sfintit-mucenic-irineu-sfanta-cuvioasa-maria- egipteanca/. 78 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Sava_de_la_Buz%C4%8 3 U - 79 Idem: 25 i 674> s_a nevoit la Mănăstirea Neamţ, şi el ne dă mărturie despre faptul că a sărutat Sfintele Moaşte ale lui Grigorie Ţamblac 80 la Mănăstirea Pecerska. A fost hirotonit Episcop al Romanului în ziua de 18 ianuarie 1707, ctitoreşte Schitul Pocrov şi pribegeşte şi adoarme la Kiev în anul 1724 81 . Aceasta e piatra de mormânt a Sfântului Ierarh Pahomie 82 : EPiscor lAMnmwxTiroRumi, 4 0 STEftmi- CTITORtJL, tOP ADORtllTj S CHITULUI PO- îtlDOntiUL Sfântul Teotim al Tomisului a trăit în sec. al 4-lea d. Hr. şi Sfântul Ieronim Mărturisitorul cu- http://ro.wikipedia.org/wiki/Gledin, _Bistri%C8%9 Ba-N%C4%83s%C4%83ud. 80 Idem: http://www.teologiepentmazi.ro/2010/08/21/ps- acad-melchisedec-stefanescu-viata-si-scrierile-lui- grigorie-%C8%9Bamblac-versiune-adaptata2oio/. 81 Idem: http://www.crestinortodox.ro/sfmti/viata- sfantului-pahomie-la-gledin-73075.html. 82 Preluată de aici: http://www.doxologia.ro/imagine/patra-de- mormant-sfantului-ierarh-pahomie-de-la-gledin- episcopul-romanului. 26 noştea „tratate [le sale], sub formă de dialoguri, în stilul vechii elocinte” 83 . y Sfântul Ilie Iorest, Mitropolitul Transilvaniei, a fost întemniţat şi apoi alungat din ţară pentru că nu a acceptat calvinismul 84 . Sfântul Simion Ştefan a publicat Noul Testament de la Bălgrad, în 1648 85 , iar Sfântul Sava Brancovici a fost persecutat tot de calvini 86 . Sfântul Ieroschimonah Vasile de la Poiana Mărului pe mine m-a învăţat un lucru important în rugăciunea inimii: să privesc în susul inimii când mă rog, pentru că acolo e partea raţională 87 . A adormit la 25 aprilie 1767 şi nu se cunosc Sfintele sale Moaşte 88 . însă experienţa sa teologică şi isihastă e neapărată, ca şi a Sfântului Paisie de la Neamţ, Velicikovski, care era ucrainean, născut pe 21 decembrie 1722 la Poltava 89 . 83 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Teotim_al_Tomisului. 84 Idem: http://basilica.ro/24-v-sf-ierarhi-ilie- iorest-sava-brancovici-si-simion-Stefan-mitropoliii- transilvaniei-sf-ier-iosif-marturisitorul-din-maramures- sf-mc-pasicrat-si-valentin-sf-mc-sava-stratilat-sf-cuv- elisabeta-dezlegare-la-peste-58o6.html. 85 Idem: http : / /ro. wikipedia.org/wiki/N oul_T estament_de_l a_B%C4%83lgrad. 86 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sava_Brancovici. 87 Din ediţia de aici: y http://edituradeisis.ro/opencart/index.php?route= product/product&path=36&product_id=56. 88 A se vedea: https://sfantulmunteathos.wordpress.com/2013/04 /25/viata-si-nevointele-cuviosului-vasile-de-la-poiana- marului-25-apr/. 89 Idem: 27 Opera Sfântului Paisie Velicikovski, în două volume, a fost tradusă de Valentina Pelin în română, iar eu am citit ediţia apărută la Chişinău, în 1998. Din ea am citat în cartea mea Teologia vederii lui Dumnezeu (2009) 90 . Mormântul Sfântului Paisie Velicikovski de la Neamţ e acesta 91 : y Iar aceasta este chilia sa de la Neamţ 92 : y https://sfmtisiicoane.wordpress.com/2011/11/14/sfa ntul-cuvios-paisie-velicikovski-de-la-neamt-romania-15- noiembrie/. 90 Cartea poate fi downloadată de aici: http://www.teologiepentmazi.ro/2009/11/18/teolog ia-vederii-lui-dumnezeu/. 91 A se vedea: https://sfmtisiicoane.f1les.wordpress.eom/2011/11/m ormantul-sf-cuv-paisie-velicikovski-de-la-neamt- 2.jpg?w=705&h=939. 92 Idem: http://www.sfmtiromani.ro/ro/pagina/262/noiemb r ie_paisie_de_la_neamt_viata . html . 28 Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul din Mara- mureş a fost hirotonit Episcop în 1690 de Sfântul Dosoftei al Moldovei. A fost întemniţat de două ori y în mod nedrept şi a adormit după anul 1711 93 . Sfinţii Mucenici Pasicrate si Valention erau y y fraţi de sânge şi ostaşi romani. Au fost arestaţi în 298 d. Hr. pentru că nu s-au închinat la idoli. Mama lor a fost martoră la martirizarea lor si le-a y îngropat Sfintele Moaşte. Sfântul Pasicrate avea 22 de ani când a fost martirizat, iar Sfântul Valention avea 30 de ani 94 . Sfinţii Mucenici Chirii, Chindeu si Tasie din Axiopolis au suferit în timpul lui Diocletianus, în sec. 4 95 . La fel au suferit si Sfinţii Mucenici Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia. Ei au fost legaţi cu 93 Idem: http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata- sfantului-ierarh-iosif-marturisitorul-din-maramures. 94 Idem: http://www.sfmtiromani.ro/ro/pagina/136/aprilie_ pasicrat_si_valentin_viata.html. 95 Idem: http://www.sfmtiromani.ro/ro/pagina/535/aprilie_ chiril_chindeu_tasie_viata .html . 29 lanţ de fier şi duşi la Dorostol, în sudul Dobrogei de azi, au fost judecaţi şi li s-au tăiat capetele 96 . Sfântul Patriarh Atanasie al III-lea al Con- stantinopolului a fost canonizat pe 5 martie 2008 de Biserica noastră şi a trăit în sec. al 17-lea, în 1626 fiind în Tara Româneasca, având funcţia de dascăl y 7 y al fiilor boierilor. în 1634 ajunge Patriarh al Constantino- polului şi a adormit în drum spre Galaţi, pe 3 aprilie 1634, în a treia zi de Paşti, în Mănăstirea Schimbarea la faţă din Lubensk, în Ucraina de azi 97 . Sfântul Irodion de la Lainici a fost canonizat pe 1 mai 2011 98 , el fiind Duhovnicul Sfântului Cali- nic de la Cernica. Sfintele sale Moaşte sunt maronii si uşoare ca y y y hârtia, iar când au fost descoperite au răspândit bună mireasmă 99 . Sfântul Mucenic Ioan Valahul/ Românul a fost martirizat prin spânzurare în anul 1662, la vârsta de 18 ani. Luat rob la 15 ani de către turci, el nu acceptă nici homosexualitatea 100 şi nici curvia, 96 Idem: http://www.sfmtiromani.ro/ro/pagina/536/aprilie_ cvintilian_maxim_dada_viata.html. 97 Idem: http://ziarullumina.ro/patriarhul- constantinopolului-sfantul-atanasie-al-iii-lea-pastor-al- credinciosilor-de-la-dunare-45137.html. 98 Idem: http://www.teologiepentruazi.ro/2011/05/01/slujba- canonizarii-sfantului-irodion-de-la-lainici-i-mai-2011/. 99 Idem: http://ziarullumina.ro/din-minunile- cuviosului-irodion-de-la-lainici-69899.html. 100 Idem: http://www.doxologia.ro/vietile- sfmtilor/cuvant-de-folos/sfantul-ioan-valahul-serbat- majoratul. 30 motiv pentru care ajunge în temniţă. A fost martirizat în Constantinopol, viaţa şi pătimirea lui au fost scrise de învăţatul grec Ioan Cariofil şi cartea a fost publicată la Veneţia de Sfântul Nicodim Aghioritul 101 . Căci Sfinţii se iubesc şi se pun în evidenţă unii pe alţii şi nu se ignoră reciproc! Fiindcă cei care ignoră pe alţii se ignoră, de fapt, pe ei înşişi. Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul a fost mar- tirizat prin tăierea capului pentru că nu s-a închi- nat la idoli 102 . Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava a fost chinuit îndelung şi lui i s-a tăiat capul pentru că nu a vrut să se închine soarelui. Pe 2 iunie 1402, Sfintele sale Moaşte au fost aduse la Suceava 103 . Sfinţii Mucenici de la Niculiţel, pomeniţi pe 4 iunie, au fost descoperiţi în vara lui 1971, „în urma unor ploi năvalnice, pe o uliţă lăturalnică din satul Niculiţel, [unde] apele au săpat pământul şi au scos la iveală o cupolă de piatră. Făcându-se cerce- tări, a fost descoperită cripta Martirilor, păstrată neatinsă. înăuntrul criptei s-a găsit un sicriu din lemn în care se aflau osemintele întregi a patru bărbaţi, aşezate după obiceiul creştinesc, cu capul spre apus şi picioarele către răsărit. 101 Idem: http : / /www.sfintiromani.ro /ro/pagina/i64/mai_ioa n_valahul_viata.html. 102 Idem: http : / /www. sfmtiromani . ro /r o / pagina/168 /mai_iiili u_veteranul_viata.html. 103 Idem: http://www.sfant.ro/sfmti-romani/sfantul- mucenic-ioan-cel-nou-de-la-suceava.html. 3i Pe pereţi, deasupra sicriului, erau două in- scripţii greceşti săpate în tencuială şi vopsite cu roşu. în prima era scris: Martirii lui Hristos, iar în a doua: Martirii Zoticos , Atalos, Camasis, Filipos. Fiecare inscripţie era străjuită de Cruce cu mono- grama Mântuitorului Iisus Hristos (XP)” 104 . Sfinţii Mucenici Nicandru si Marcian au fost y y soldaţi romani şi au fost martirizaţi pe 8 iunie 298 prin tăierea capetelor 105 . Sfântul Mucenic Isihie a fost ostas roman si i- y y a cunoscut pe Sfinţii Mucenici Pasicrate şi Valen- tion, Nicandru şi Marcian şi Iuliu Veteranul pentru că a fost închis dimpreună cu ei. El i-a cerut Sfântului Iuliu să se roage pentru el, pentru că ştia cât de folositoare sunt rugăciunile Sfinţilor Mucenici în viata noastră. Iar Sfântul Isi- y y hie a fost martirizat în ziua de 15 iunie 298 106 . Sfântul Grigorie, Mitropolitul Ţării Româ- neşti, a fost ucenicul Sfântului Paisie de la Neamţ şi Mitropolit între 1823-1834 107 . A fost canonizat pe 21 mai 2006. Numele său de mirean a fost Gheorghe Miculescu, fiind născut la Bucureşti, în 1765 108 . 104 Idem: http://ziarullumina.ro/sfmtii-mucenici- zotic-atal-camasie-si-filip-sarbatoare-de-suflet-in- dobrogea-strabuna-43749.html. 105 Idem: http://www.doxologia.ro/viata-sfant/sfmtii- mucenici-nicandru-marcian. 106 Idem: http://www.sfmtiromani.ro/ro/pagina/183/iunie_is ihie_viata.html. 107 Idem: http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata- sfantului-ierarh-grigorie-dascalu-mitropolitul-tarii- romanesti. 108 Idem: 32 Şi de la el putem învăţa să transcriem texte duhovniceşti, să le diortosim si să traducem cărţi y 7 y y sfinte. Lucruri atât de importante pentru viaţa bi- sericească şi teologia românească. Sfântul Ierarh Nicetas de Remesiana a trăit în sec. 4-3 d. Hr. 109 , fiind un profund teolog al Bise- ricii. Am tradus, în Traduceri patristice (voi 3) 110 , comentariul său la Crez. Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmet, Arhie- piscopul Transilvaniei, a fost canonizat în 1992 şi a trăit în sec. al 14-lea. E menţionat într-o inscripţie din 1377. Şi a adormit călare pe asin, în drum spre Mănăstirea Râmeţ, ctitorită de către el. Clopotele de la 7 Bise- rici au început să bată deodată, anunţând ador- mirea sa. Capul său se află în Biserica principală din Mănăstirea Râmeţ, iar trupul său a fost împărţit la Biserici din România şi Republica Moldova 111 . Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi a trăit în y sec. 14-13, fiind născut în Rădăuţi. A fost Egu- menul Sfântului Daniil Sihastrul pentru o perioa- dă si a adormit ca Schimonah. A fost canonizat în y 1992 şi Sfintele sale Moaşte, împreună cu ale Sfântului Teodosie de la Brazi, au fost puse într-o http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_Dasc%C4%83l ul. 109 Idem: http://ziarullumina.ro/sfantul-niceta-de- remesiana-apostolul-daco-romanilor-42891.html. 110 Cartea poate fi downloadată de aici: http://www.te0l0giepentruazi.r0/2011/01/02/traduc eri-patristice-vol-3/. 111 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Ghelasie_de_la_R%C3 %A2me%C8%9B. 33 raclă şi se păstrează la Mănăstirea Bogdana din Rădăuţi 112 . y Sfântul Ştefan cel Mare, Domnitorul Mol- y 7 dovei între 1457 şi 2 iulie 1504 113 , ne învaţă să ctitorim Biserici şi să ascultăm de povăţuitorii noştri duhovniceşti. Si, mai ales, să considerăm că toată viaţa noastră este proniată/ condusă de către Dumnezeu. Sfinţii Mucenici Epictet şi Astion au Sfintele lor Moaşte în Mănăstirea Halmyris [Dunăvăţul de azi] şi au fost martirizaţi pe 8 iulie 290. Sfântul Preot Epictet l-a convertit şi botezat pe Sfântul Astion. Au fost martirizaţi prin tăierea capete- lor 114 . Sfântul Mucenic Emilian de la Durostorum a fost martirizat în timpul lui Iulian Apostatul. El a adormit în pace, după ce a fost chinuit îndelung şi apoi ars pe rug. A adormit pe 18 iulie 362 115 . Sfinţii Cuvioşi Rafail şi Partenie de la Agapia Veche au trăit în secolul al 17-lea. Sfântul Rafail a trăit peste 80 de ani şi la 7 ani după adormirea lui s-au descoperit Sfintele lui Moaşte întregi 116 . Sfântul Partenie a fost cunoscut 112 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Leontie_de_la_R%C4% 83d%C4%83u%C8%9Bi. 113 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_cel_M are. 114 Idem: http://ziarullumina.ro/praznuirea-celor- mai-vechi-sfmti-din-romania-mucenicii-epictet-si- astion-42275.html. 115 Idem: http://www.sfmtiromani.ro/ro/pagina/234/iulie_e milian_durostorum_viata.html. 116 Idem: 34 în mod direct de Sfântul Dosoftei, care a scris despre el. Sfântul Partenie a adormit în anul 1660, Sfintele sale Moaşte fiind, de asemenea, descope- rite întregi 117 . însă e darul lui Dumnezeu felul cum sunt descoperite Sfintele Moaşte, Sfinţii fiind Sfinţi şi dacă au Sfinte Moaşte întregi, cât şi dacă au rămas numai oasele lor sfinte din trupul lor. Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel a fost Schimonah şi a trăit în sec. al 17-lea. S-a nevoit într-o peşteră, neştiut de nimeni, peste 30 de ani de zile. Sfintele sale Moaşte s-au descoperit întregi în sec. al 20-lea 118 . „Erau galbene, binemiro- sitoare şi acoperite cu o pânză de păianjen. Deasu- pra mormântului erau săpate în piatră aceste cuvinte: Ioanichie Schimonah, 1638 119 . Iar Sfinţii pe care oamenii i-au uitat, Dum- nezeu îi descoperă, atunci când El voieşte, spre folosul nostru, al întregii Biserici. Sfântul Iacob de la Neamţ e un Sfânt român y al secolului al 20-lea, care a adormit pe 4 august 1960, la 3 dimineaţa, într-o zi de joi, la vârsta de 47 de ani şi are trupul nestricat 120 . De la el avem multe poezii teologice, care au fost publicate recent 121 . http : / /www.sfmtiromani.ro /ro/pagina/ 235/iulie_ra fael_si_partenie_viata.html#3. 117 Idem: http : / /www.sfmtiromani.ro /ro/pagina/235/iulie_ra fael_si_partenie_viata.html#4. 118 Idem: http : / /www.argesulortodox.ro / aovr/index.php /şina xar-argesean/sf-cuvios-ioanichie-cel-nou-de-la- muscel/viata-sf-cuvios-ioanichie. 119 Ibidem. 120 A se vedea: http://sfmtiromani.mmb. ro/?sf=6. 121 O ediţie din 2oro: > 35 Sfânta Teodora de la Sihla este Sfânta româncă isihastă care a ajuns la atâta înduhov- nicire încât se ruga deasupra pământului 122 . A trăit în sec. al 17-lea, iar pe la anul 1725 s-a întemeiat schitul Sihla întru pomenirea ei 123 . Sfântul Ierarh Nifon al Constantinopolului este un exemplu imens de smerenie pentru mine. Atunci când s-a întors în Athos si s-a nevoit ca un j monah oarecare. El l-a povăţuit pe Sfântul Nea- goe Basarab 124 . Sfinţii Mucenici Brâncoveni sunt exemple de mărturisire a credinţei. Au renunţat la tot dar nu si y y y la credinţa lor ortodoxă. Sfântul Mucenic Con- y stantin Brâncoveanu, la Bucureşti, este o alinare mare a inimii mele. http://editura.d0x0l0gia.r0/20100803/sfantul- cuvios-ioan-iacob-de-la-neamt-viata-poezie-invatatura. 122 A se vedea: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsaug/08-07- sf_teodora_de_la_sihla.html. 123 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2nta_Teodo ra_de_la_Sihla. 124 Idem: http://www.sfmtiromani.ro/ro/pagina/238/august_ nifon_patriarhul_viata.html. 36 Acesta e sicriul cu Sfintele Moaşte ale Sfân- y tului Iosif de la Văratec. Care au fost scoase din mormânt pe 12 august 2013, într-o zi de luni, şi puse spre cinstire pe 14 august 2013, într-o zi de mier- curi, spre seară. Sfântul Iosif a fost Ieroschimonah si Pustnic y si a adormit în ziua de 28 decembrie 1828, fiind înmormântat în pronaosul Bisericii Adormirea Maicii Domnului de la Mănăstirea Văratec. El a fost canonizat de Biserica noastră în şedinţa sinodală y y din 3-7 martie 2008 125 . Sfinţii Mucenici Donat, Romul, Silvan si y 7 7 y Venust au fost martirizaţi pe 21 august 304, prin tăierea capului cu sabia, lângă apele Dunării 126 . Sfântul Mucenic Lup, care era sclav, a fost botezat în mod dumnezeieşte: cerurile s-au des- y chis şi a curs apă peste el. A trăit în sec. 3-4 d. Hr. El a fost servitorul Sfântului Mare Mucenic Dimi- trie 127 , care „a înmuiat marginea veşmântului său şi un inel în sângele Marelui Mucenic şi mergea cu ele prin cetate” 128 . A fost martirizat prin tăierea cu sabia în ziua de 23 august 304 129 . Sfântul Varlaam al Moldovei e unul dintre teologii şi intelectualii de marcă ai Bisericii noas- 125 Idem: http : / /www.doxologia.ro/actualitate / arhiepiscopia- iasilor/moastele-sfantului-cuvios-iosif-asezate-spre- inchinare-la. 126 Idem: http : / /www.sfmtiromani.ro /ro/pagina/ 24i/august_ donat_romul_silvan_venust_viata.html. 127 Idem: http://ziarullumina.ro/sfantul-mucenic- lup-stalp-al-credintei-printre-daco-romani-74948.html. 128 Ibidem. 129 Ibidem. 37 tre, alături de Sfântul Dosoftei al Moldovei. Ştia slavonă, latină şi greacă, în 1645 a convocat Sinodul de la Iaşi, a scris Răspunsul împotriva Catehismului calvinesc 130 si Cazania 13 \ Sfântul Varlaam a fost ca- y nonizat pe data de 12 februarie 2007 132 . Sfântul Ierarh Ioan al Romanului a trăit în sec. al 17-lea şi a fost contemporan cu Sfinţii Varlaam şi Dosoftei ai Moldovei. Ca Egumen la Neamţ, Sfântul Ioan a botezat-o în 1650 pe Sfânta Teodora de la Sihla şi i-a fost Duhovnic până la vârsta de 16 ani, îndemnând-o să aleagă viaţa monahală. A adormit în anul 1685 şi a fost îngropat lângă Biserica mare a Mănăstirii Secu 133 . Sfântul Dionisie Exiguul e un alt mare teolog al Bisericii noastre, trăitor în sec. 5-6 d. Hr., de la care avem numărarea anilor începând cu naşterea Domnului Hristos. A fost canonizat în 8-9 iulie 2008 134 . Sfântul Cuvios Simeon de la Pângăraţi s-a născut în sec. al 15-lea d. Hr. în apropiere de Piatra Neamţ. y A fost pustnic isihast în munţi şi a făcut Mănăstirea Pângăraţi cu bani dăruiţi de Sfântul 130 Poate fi downloadat de aici: http://www.te0l0giepentruazi.r0/2010/09/22/sfant ul-varlaam-al-moldovei-raspunsul-impotriva- catehismului-calvin-2010/. 131 Pe care am început să o diortosesc aici: http://www.teologiepentruazi.ro/tag/sfantul- varlaam-al-moldovei/. 132 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Varlaam_Mo%C8%9B oc. 133 Idem: http://sfmtiromani.mmb. ro/?sf=i8. 134 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dionisie_cel_Smerit. 38 Ştefan cel Mare în 1461. A fost hirotonit Ieromonah şi a adormit în Mănăstirea Caşiva în 1476. Sfântul Amfilohie de la Pângăraţi s-a născut în anul 1487, în nordul Moldovei, a venit la Pân- găraţi în 1508 şi a fost Stareţul ei pentru 56 de ani. Alexandru Lăpuşneanu a construit pentru el o Mănăstire cu hramul Sfântului Dimitrie Izvorâ- torul de mir. Si-a aflat mai înainte ceasul morţii, s-a împărtăşit cu Domnul, şi a adormit pe 7 sep- tembrie 1570, „la şapte ceasuri din noapte” 135 . Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona s-a născut în jurul anului 1700 în Rusia şi a venit în Moldova în 1749. Timp de 15 ani a ucenicit Sfântului Vasile de la Poiana Mărului şi Sfântului Paisie Velicikovscki, Sfântul Paisie fiindu-i Duhov- nic. 25 de ani se va nevoi foarte aspru în munţii Vorona, apoi va primi schima mare din partea Sfântului Paisie Velicikovscki, la Dragomirna, în 1774. A fost un Sfânt isihast cu o mare viată duhov- y nicească şi a adormit pe 29 martie 1789. Sfintele sale Moaşte sunt în Biserica Bunavestire din Sihăs- y tria Voronei 136 . Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău s-a nevoit în peştera din muntele Măgura, în sec. al 17-lea. A devenit pustnic când era deja Preot şi a dobândit darul rugăciunii curate, al vindecării bolilor şi al izgonirii demonilor. A adormit în jurul anului 1660. Sfintele sale Moaşte au fost găsite nestricate 137 . 135 Idem: http://www.manastireapangarati.ro/sfmti- ocrotitori/sfmtii-simeon-amfilohie. 136 Idem: http://sfmtiromani.mmb. ro/?sf=8. 137 Idem: http://sfmtiromani.mmb. ro/?sf=i7. 39 Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop s-a născut la Silvaşul de Sus şi s-a nevoit într-o chilie de piatră. El a fost împuşcat, din greşeală, de doi vânători 138 . Iar Sfinţii Mucenici Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian şi Valerian, pomeniţi tot pe 13 septembrie, au fost martirizaţi în anii 323-324. Zotic, Lucian şi Ilie au fost martirizaţi prin tăierea capului, pe când Macrobie şi Gordian au fost martirizaţi prin arderea în foc. Iar Sfântul Valerian a murit plângând pe mormintele Sfinţilor Muce- nici 139 . Şi astfel a fost socotit şi el Sfânt Mucenic, pentru că a suferit în inima lui alături de Mucenici şi a murit din dragoste pentru ei. Sfântul Iosif a fost Mitropolitul Banatului între 1630-1633. Apoi s-a retras la Mănăstirea Partoş, trăind în sfinţenie. A fost canonizat pe 28 februarie 1950, moment în care s-a dispus adu- cerea Sfintelor sale Moaşte în Catedrala mitropo- litană din Timişoara 140 . 7 138 Idem: http://www.sfmtiromani.ro/ro/pagina/249/septem brie_ioan_de_la_pr islop_viata . html . 139 Idem: http://www.agnos.ro/blog/2008/09/12/sfmtii- mucenici-gordian-macrovie-ilie-valerian-zotic-seleuc-si- lucian/. 140 Idem: http : / /mitropolia-banatului.ro/viata-sfantului/. 40 în această raclă sunt Sfintele Moaşte ale y Sfântului Sfinţit Mucenic Teodosie, Mitropolitul Moldovei. Ele se păstrează în Mănăstirea Brazi, din jud. Vrancea 141 . Sfântul Ierarh Teodosie a trăit în secolul al 17- lea iar în anul 1688, pentru 10 săptămâni, a suferit închisoare şi chinuri din partea fostului domn al ţării. Apoi a fost schingiuit de tătari, care i-au tăiat capul. în 1842, în mod minunat, s-au aflat Sfintele sale Moaşte, martor fiind şi Sfântul Antipa de la Calapodeşti. El a fost canonizat în 2003 142 . Sfântul Neagoe Basarab ne-a lăsat învăţă- turile sale 143 , pe când Sfântul Antim Ivireanul ne-a lăsat Didahiile sale 144 . Ambele lucrări fiind funda- mentale pentru teologia şi literatura veche româ- nească. Sfântul Cuvios Iosif de la Bisericani s-a nevoit în Valea Iordanului în sec. al 13-lea. După care, dimpreună cu 17 ucenici ai săi, el vine în Moldova si trăieşte viată isihastă 145 . y y y 141 Idem: http : / /www.doxologia.ro/actualitate / episcopia- husilor/pelerini-la-racla-sfantului-teodosie-de-la-brazi. 142 Idem: http://basilica.ro/sfantul-sfmit-mucenic- teodosie-de-la-manastirea-brazi-mitropolitul-moldovei- 35191.html. 143 Idem: http://ro.wikisource.org/wiki/%C3%8Env%C4%83 %C8%9B%C4%83turile_lui_Neagoe_Basarab_c%C4%83t re_fiul_s%C4%83u_Teodosie. 144 Pe care doamna preoteasă le-a comentat în teza sa doctorală: http : / /www.teologiepentruazi.ro/2010/03/10 / antim -ivireanul-avangarda-literara-a-paradisului-viata-si- opera-2010/. 145 A se vedea: Sfântul Cuvios Chiriac de la Bisericani s-a nevoit în munte timp de 60 de ani, umblând gol, fiind un mare isihast român. Si el cunoştea vedenia în care li s-a arătat y y Maica Domnului unor monahi români, care do- reau să meargă în Athos, şi cărora ea le-a spus că aici, pe pământul românesc, e Grădina ei. El a adormit prin anii 1659-1660 146 . Sfânta Parascheva de la Iaşi, pe 14 octombrie, umple Iaşiul de pelerini, veniţi din toate părţile României si din afara ei. La fel face si Sfântul Dimi- y y trie Basarabov, pe 27 octombrie, la Bucureşti. Sfinţii Cuviosi Mărturisitori Visarion si Sofro- y y y nie, Sfântul Mucenic Oprea şi Sfinţii Preoţi Mărtu- risitori Ioan din Galeş si Moise Măcinic din Sibiel y y au un lucru în comun: au spus nu uniaţiei, adică unirii noastre samavolnice cu romano-catolicii 147 . Sfântul Ierarh Iachint a fost ultimul Mitro- polit al Vicinei şi primul Mitropolit al Ţării Româ- neşti, începând cu anul 1359, cu reşedinţa la Curtea de Argeş, în timpul domniei lui Alexandru Basa- rab 148 . Sfinţii Mucenici Claudiu, Castor, Sempro- nian şi Nicostrat au pătimit în timpul lui Diocle- tianus şi cei 4 erau meşteri pe un şantier de http://www.sfmtiromani.ro/ro/pagina/255/octomb rie_iosif_si_chiriac_bisericani_viata.html. 146 Idem: http://www.sfmtiromani.ro/ro/pagina/255/octomb rie_iosif_si_chiriac_bisericani_viata.html#4. 147 Idem: http://www.sfmtiromani.ro/ro/pagina/257/octomb rie_ioan_din_gales_moise_macinic_viata.html. 148 Idem: http://www.sfmtiromani.ro/ro/pagina/259/octomb rie iachint de vicina viata.html. marmură. Ei au fost închişi de vii în sicrie de plumb si aruncaţi în fluviul Sava 149 . y y Sfinţii Mucenici si Mărturisitori Năsăudeni y y au fost martirizaţi pe 12 noiembrie 1763 pentru că nu au acceptat romano-catolicismul 15 °. Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul a avut o mare experienţă extatică şi a suferit multe dureri din partea demonilor 151 . Iar Sfântul Mucenic Dasie era soldat roman şi a fost martirizat prin tăierea capului 152 . Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii a trăit în sec. 17-18 şi s-a nevoit într-o peşteră săpată în stâncă. Era un pustnic isihast şi a primit darul mai înainte vederii şi pe cel al vindecării. A adormit după 28 de ani de nevoinţă, înainte de 1714 153 . Sfântul Apostol Andrei este Apostolul nostru, al românilor, iar Sfântul Andrei Şaguna, Mitro- politul Transilvaniei, pomenit tot pe 30 noiembrie, s-a născut în 1808 si cunoştea româna, aromâna, maghiara, germana, sârba, greaca, latina şi slavo- 149 Idem: http : / /sfmtiromani.ro/ro /pagina/260 /noiembrie_cl audiu_castor_sempronian_nicostrat_viata.html. 150 Idem: http : / /www.sfmtiromani.ro /ro/pagina/26i/noiemb rie_martirii_nasaudeni_viata.html. 151 Idem: http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata- sfantului-cuvios-grigorie-decapolitul. 152 Idem: http : / /www.sfmtiromani.ro /ro/pagina/218 / noiemb r ie_dasie_viata . html . 153 Idem: http://www.sfmtiromani.ro/ro/pagina/226/noiemb rie antonie de la iezer viata.html. 43 na, fiind ctitorul culturii româneşti din Ardeal. El a înfiinţat Telegraful Român în 1850 154 şi a adormit „în 16/28 iunie 1873, fiind îngropat lângă Biserica mare din Răşinari, aşa cum a rânduit el însuşi prin testament, fiind prohodit de un singur preot, «fără predică şi fără pompă»” 155 . Si sfârşitul lui ne arată smerenia, cea care îi y y 7 înalţă pe oameni. Sfânta Mucenită si Fecioară Filoteea, din Bulgaria, după ce e martirizată de propriul ei tată, alege în mod minunat să vină la Curtea de Argeş, unde Sfintele sale Moaşte sunt până azi. Iar Sfântul Dosoftei al Moldovei, cel prea învăţat, cunoştea limbile greacă, latină, slavonă, polonă şi ucrai- neană 156 . Pentru ca să ne invite pe toţi să învăţăm cât mai multe limbi şi să avem o cultură teologică vastă, prin care să înţelegem voia lui Dumnezeu cu noi. Căci nu cunoaşterea îngâmfă, ci puţina cu- noaştere... Fiindcă atunci când cunoşti puţine lu- cruri dintr-un domeniu crezi că ştii multe. Dar y când aprofundezi acel domeniu, atunci vezi cât de puţin cunoşti si asta te smereşte. I y y y y Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul se nevoieste y într-o chilie săpată în stâncă, la un kilometru de Mănăstirea Putna. El l-a povăţuit în clipe grele 154 Idem: http://sfantul-andrei-saguna.blogspot.ro/p/viata- sfantului-andrei-saguna.html. 155 Ibidem. 156 A se vedea: http://sfmtiromani.mmb. ro/?sf=4. A se vedea studiul doamnei preotese: http://www.teologiepentruazi.ro/2013/06/15/creato ri-de-limba-si-de-viziune-poetica-in-literatura-romana- vol-i/. pentru ţară pe Sfântul Ştefan cel Mare şi a fost îngropat în Biserica Mănăstirii Voroneţ 157 . Sfântul Petru Movilă e darul nostru pentru Ucraina. El a fost Mitropolit al Kievului în timpul dominaţiei polone, între 1633-1646. Mărturisirea sa de credinţă a fost discutată la Sinodul panortodox de la Iaşi, din 1642, şi recunoscută ca validă. A adormit la Kiev pe 22 decembrie 1646 şi e pomenit în Biserica noastră începând cu anul 1997 158 . Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfintit de la y Tismana s-a născut în 1310 şi a trăit 96 de ani, adormind pe 26 decembrie 1406. Sfântul Antonie cel Mare, din voia lui Dumnezeu, printr-o vedenie avută în vis, l-a trimis pe Sfântul Nicodim în Ţara Românească şi i-a poruncit să facă Mănăstirea de la Cascade. A trecut Dunărea plutind pe propria sa rasă, întinsă pe ape, Ungrovlahia fiind ţara mamei lui. Astfel a zidit Mănăstirea Vodiţa. Apoi a zidit şi Mănăstirea Tismana, în urma unei vederi extati- ce^. Sfântul Mucenic Hermes era exorcist, adică îi alunga pe demoni din oameni, făcând totodată şi exorcizările de la Botez, şi el a pătimit în timpul lui Diocletianus, fiind martirizat prin tăierea capu- lui 160 . Iar cum el este pomenit pe 31 decembrie, când noi ne pregătim de revelion, ar trebui să ne gândim serios la ce impact au ispitirile demonilor în viaţa noastră. Sau, mai bine zis, să ne gândim să 157 Idem: http://sfmtiromani.mmb. ro/?sf=3. 158 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Petru_Movil%C4%83. 159 Idem: http : / / www.manastirea-tismana.ro/ ?page_id= 94. 160 Idem: http://www.sfmtiromani.ro/ro/pagina/270/decemb rie hermes viata.html. 45 ne trăim viata creştineşte, cu frică de Dumnezeu si cu evlavie, şi nu făcându-ne robi la tot felul de pa- timi. Pentru că a doua zi îl pomenim pe Sfântul Vasile cel Mare, care şi el are rugăciuni de exorci- zare a demonilor. însă astăzi, iubiţii mei, în puţine cuvinte, i- am trecut în revistă pe Sfinţii români pe care îi avem în calendar. Dar aceştia sunt doar o parte dintre Sfinţii noştri români. Pentru că majoritatea lor sunt încă necanonizad. Si sunt necanonizati nu y y y numai cei din secolul al 20-lea, ci Sfinţii din fiecare secol al Bisericii până azi. Dar pentru a-i cunoaşte pe Sfinţi, canonizaţi sau nu, trebuie să studiezi arhivele Bisericii. Studiu care cere si evlavie si cunoaştere si răbdare si y y y y y multă, multă conştiinţă. Pentru că ne putem apro- pia de Sfinţi numai când noi înşine începem să ne sfinţim viata. Si când ne sfinţim viata, Sfinţii înşişi y y y y y 7 y y y vin la noi şi ne luminează asupra lor. Ceea ce a făcut Sfântul Simeon Meta- frastul 161 , Sfântul Nicodim Aghioritul 162 sau Sfântul Iustin Popovici 163 în materie de Vieţile Sfinţilor înseamnă multă sfinţenie şi cunoaştere teologică. Care, la un loc, ne arată oameni cu conştiinţă eclesială, adică oameni care ne gândim la binele real şi profund al Bisericii, care înseamnă adevărul despre Sfinţii ei şi despre viaţa eclesială divino- umană. Fără acest adevăr despre Sfinţi, fără rela- tarea integrală şi necenzurată a Vieţilor Sfinţilor, 161 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Simeon_Metafrastul. 162 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Nicodim_Aghioritul. 163 Idem: http://ro.orthodoxwiki.org/Iustin_Popovici. 46 Biserica nu poate trăi, pentru că Biserica trăieşte în adevărul lui Dumnezeu si al Sfinţilor Lui si în y y y continua slujire liturgică a Bisericii. Iar azi, în această duminică sfântă si mare a Bisericii noastre, pomenindu-i pe toţi Sfinţii ro- mâni, din toate secolele, arătăm că Biserica noastră e apostolică, pentru că este întemeiată de Sfântul Apostol Andrei, şi că ea trăieşte în credinţa cato- lică / universală a Bisericii. Pentru că noi nu trăim eclesial rupţi de celelalte Biserici Ortodoxe surori, ci în comuniune cu ele. Şi împreună cu ele dăm mărturie despre credinţa catolică a Bisericii, adică despre credinţa universală a Bisericii Ortodoxe, despre credinţa pe care o au toti ortodocşii. 7 7 Aşadar, iubiţii mei, cinstindu-i pe Sfinţii ro- mâni, nu îi cinstim rupţi de ceilalţi Sfinţi ai Bise- ricii, ci împreună cu ei! Pentru că atunci când sunt cinstid Sfinţii 7 7 României, împreună cu ei se bucură toţi Sfinţii, din celelalte neamuri, pentru că împreună se bucură în împărăţia lui Dumnezeu. Iar locuirea Sfinţilor în împărăţia lui Dum- nezeu trebuie să ne înveţe şi pe noi că nu putem să punem etnia noastră mai presus de Biserică, căci Biserica e multinaţională. Dar Biserica e multina- 7 ţional ăfără să relativizeze etnia credincioşilor ei, dar nici nu o supralicitează. Ci, în acelaşi timp, e importantă şi etnicitatea cât şi universalitatea Bisericii. E important că Biserica e formată din multe naţiuni, dar, în acelaşi timp, e important de reţinut că naţiunile au aceeaşi credinţă, pe care trebuie să o trăiască si să o mărturisească. 7 Astfel stând lucrurile, cinstindu-i pe Sfinţii români, îi cinstim deopotrivă pe Sfinţii tuturor 47 naţiunilor ortodoxe, pentru că ai noştri sunt îm- preună cu ai lor. Dar sunt împreună păstrându-şi fiecare personalitatea lui. De aceea, în Biserică, noi avem nevoie de fiecare aşa cum este, de personalităţi diferite şi creatoare şi nu de copii xerox, nu de oameni care să mimeze că sunt „la fel”. Pentru că noi nu suntem „la fel”! Fiecare avem personalitatea noastră, cultura noastră, vârsta noastră, experienţa noastră, dar, împreună, avem aceeaşi teologie şi slujire a Bisericii. Cu toţii par- ticipăm la aceleaşi slujbe, cu toţii ne împărtăşim din acelaşi Potir, cu toţii postim, ne rugăm, nădăj- duim aceleaşi lucruri, dar fiecare trăim şi ne expri- măm pe măsura noastră, a cine suntem şi ce facem cu adevărat. Iar în Bisericile unde oamenii sunt lăsaţi să fie ei înşişi, la modul creator, la modul frumos, acest lucru se observă. Pentru că Dumnezeu ne lumi- nează mereu ce să facem, ce să facem pentru clipa de azi, pentru acum şi nu pentru un timp utopic, imaginar. Astfel, azi, de ziua Bisericii noastre, vă urez tuturor să fiţi ca Sfinţii români ! Să fim ca ei în felul nostru personal. Pentru ca Dumnezeu să îşi arate marea Sa milostivire în fiecare dintre noi şi să ne facă părtaşi cu Sfinţii Lui. Amin! 48 Predică la Duminica a 3-a după Rusalii [2015] Iubiţii mei 164 , y 7 după cele două duminici anterioare, în care am vorbit despre Sfinţi, despre Sfinţii împărăţiei lui Dumnezeu, duminica de azi, prin Evanghelia ei [Mt. 6, 22-33], ne îndeamnă să vorbim despre împărăţia Lui. Despre împărăţia lui Dumnezeu [-uriv BaoiAeiav rou 0eou] şi despre dreptatea Lui [rnv 5 iKoaoouvT|V' AuuoO] [Mt. 6, 33, BYZ]. Adică des- pre modul în care ne sfinţim noi înşine şi ne mutăm alături de Sfinţii Lui. y Căci conţinutul vieţii ortodoxe constă în cău- y y tarea şi găsirea împărăţiei şi a dreptăţii lui Dum- nezeu. Căutare şi găsire care sunt interioare şi nu exterioare nouă. Pentru că noi căutăm împărăţia şi dreptatea Lui în noi înşine şi tot acolo le şi găsim, însă ce este împărăţia şi ce este dreptatea Lui? Sfântul Simeon Noul Teolog a avut la un moment dat o mare vedenie dumnezeiască, în care a văzut cum lumina dumnezeiască a Prea Sfintei Treimi „a crescut câte puţin şi a făcut văzduhul să strălucească mai luminos şi a înţeles că a ajuns cu tot trupul în afara celor pământeşti. Şi cum lumina aceea continua să strălucească încă şi mai limpede şi s-a arătat strălucind peste el ca soarele la amiază, [el] a înţeles că stătea în mijlocul a ceea ce vedea şi s-a umplut întreg, în tot trupul, de bucuria şi [de] 164 Scrisă în dimineaţa zilei de 19 iunie 2015, zi de vineri, călduroasă. 49 lacrimile plăcerii [duhovniceşti] care-1 năpădeafu]; căci a văzut lumina însăşi atingându-se în chip uimitor de trupul lui şi intrând câte puţin în mădu- larele lui. [...] [Căci] lumina [dumnezeiască] era dată întreagă trupului său întreg, inimii şi mărun- taielor l[u]i[,] şi-l făceau întreg foc şi lumină” 165 . însă ceea ce a văzut în mod extatic Sfântul Simeon ar fi rămas tainic pentru el, dacă nu i s-ar fi revelat ce înseamnă această vedenie dumne- zeiască. Fapt pentru care „s-a făcut către el un glas şi [i-]a zis: „Aşa a fost hotărât să fie schimbaţi la trâmbiţa de pe urmă Sfinţi [i] care vor mai fi rămas în viaţă şi devenind astfel vor fi răpiţi [la cer], după cum spune Pavel [I Tes. 4, 17] ” l66 . Vedenia avută nu a fost de câteva clipe, ci de „multe ceasuri” 167 , de multe ore. Iar Sfântul Simeon, fiind plin de slava lui Dumnezeu, îşi vedea trupul „ca pe o umbră” 168 în lumina dumnezeiască, căci devenise „întreg, îm- preună cu trupul, lumină, o lumină fără formă, fără figură şi fără materie” 169 . Pentru că trupul său, în lumina dumnezeiască, „nu mai avea nici greutate, nici grosime” 170 şi se vedea pe sine „în trup ca unul netrupesc” 171 . Era atunci un om duhovnicesc şi cu trupul şi cu sufletul său. Şi din nou i s-a vorbit din lumina dumnezeiască şi i s-a spus: „Astfel vor fi după înviere, în veacul viitor, toţi Sfinţii, îmbrăcaţi 165 Sfântul Simeon Noul Teolog. Viaţa şi epoca. Scrieri IV, introd şi trad. de Diac. Ion. I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2006, p. 288. 166 Ibidem. 167 Ibidem. 168 Idem, p. 289. 169 Ibidem. 170 Ibidem. 171 Ibidem. 50 în chip netrupesc în trupuri duhovniceşti, fie mai uşoare, mai subţiri şi purtate în sus, fie mai groase, mai grele şi purtate în jos, după cum va fi atunci pentru fiecare starea, rangul şi familiaritatea [lor] cu Dumnezeu” 172 . Iar Sfântul Simeon a trăit această vedere dumnezeiască transfiguratoare mai multe zile şi n-a simtit deloc nici foame si nici sete 173 . Pentru că y y hrana, băutura, odihna, veselia şi transfigurarea lui se datorau luminii dumnezeieşti, care este atmos- fera veşnică a împărăţiei lui Dumnezeu. Atunci ce este împărăţia lui Dumnezeu pe care trebuie să o căutăm mai întâi de toate în viata y noastră? Ce e împărăţia Lui? Şi de ce ea, împărăţia, este înăuntrul nostru [Lc. 17, 21] şi nu în afara noas- tră? Vom afla ce este împărăţia şi de ce ea ni se deschide atunci când coborâm cu mintea înăun- trul nostru, dacă ne umplem de lumina lui Dumnezeu, de slava Prea Sfintei Treimi. Pentru că slava lui Dumnezeu, cum am înţeles din vedenia 7 y Sfântului Simeon, Părintele nostru, este cea care ne deschide împărăţia lui Dumnezeu. Iar în împă- răţia lui Dumnezeu, potrivit descoperirii lui Dum- nezeu către el, sunt Sfinţi pe diverse trepte de sfinţenie. y Adică Sfinţi care au trăit dreptatea lui Dum- nezeu pe măsura lor. însă ce este dreptatea Lui? Şi de ce, dacă avem slava Lui în noi, mai avem nevoie şi de dreptatea Lui? Ce înseamnă dreptatea lui Dumnezeu şi de ce trebuie să o căutăm? 172 Ibidem. 173 Ibidem. 5i Prima apariţie textuală a lui 8u\\ Cu sensul: toată iconomia mântuirii. După care găsim dreptatea în Fericiri, unde ni se spune că există oameni care flămânzesc şi însetoşează după dreptate [Mt. 3, 6]. Iar dacă flămânzesc şi însetoşează după ea, dacă o caută cu sagacitate, cu ardoare, se vor sătura de ea [Ibidem]. De unde înţelegem că dreptatea lui Dumnezeu se împărtăşeşte oamenilor credincioşi si iubitori de Dumnezeu, pentru că ea e harică. Căci numai harul lui Dumnezeu îi satură în mod fundamental pe oamenii credincioşi. A treia şi ultima apariţie a lui SiKoaooiJvriv în Evanghelii este la Mt. 6, 33, locul pe care noi îl discutăm. însă o regăsim o singură dată şi în Faptele Apostolilor, la 10, 35, de unde aflăm că „în tot neamul, cel care se teme de El si lucrează 7 7 dreptatea, este plăcut Lui [ev uavil eGvei 6 (J)o( 3 ou|j,e- vo q Auuov Km epyaCopevot; 5 u7 77 diferiţi. Si suntem una întru El, căci El S-a unit cu 7 7 7 fiecare dintre noi de la Botez, dar fiecare creştem 7 7 întru El pe măsura râvnei noastre, de aceea fiecare 145 dintre noi avem personalitatea noastră şi nu sun- tem identici. Dar Domnul ne-a mai spus, că numai astfel, uniţi interior si trăind cu totii în comuniunea y y y Bisericii, noi dăm o mărturie reală, profundă, mântuitoare pentru lume. Căci astfel lumea poate să creadă că Tatăl L-a trimis pe Fiul în lume [In. 17, 21]. Pentru că adevărata credinţă trebuie să se y vadă prin aceea că îi mântuieşte pe oameni. Dacă credinţa noastră ne mântuieşte, dacă ea ne y y 7 sfinteste, dacă ea ne îndumnezeieste încă de acum, y y 7 y 7 atunci e credinţa lui Dumnezeu, e credinţa cea y 7 y dreaptă. Dar dacă credinţa pe care o avem nu ne sfinţeşte e semn că ea nu este de la Dumnezeu. Că ea este o filosofie umană sau o credinţă eretică dar nu credinţa mântuirii. y Pentru că aceasta, credinţa mântuirii, cre- dinţa Bisericii noastre, e credinţa Sfinţilor din- totdeauna. E credinţa despre care Sfântul Iudas spune că este dată Sfinţilor odată pentru totdea- una [ana E] [lud. 1, 3, BYZ]. Căci e credinţa pe care o confirmă Dumnezeu, în viaţa oricărui Sfânt în parte, prin slava Lui şi prin minuni nenumărate. De aceea, când vreţi să cunoaşteţi credinţa Sfinţilor, cunoaşteţi, dimpreună cu ea, şi con- firmările credinţei din viata lor. Pentru că credinţa J y y y nu e doar câteva zeci de fraze, pe care le-am memorat din cărţi teologice, ci reprezintă tot adevărul lui Dumnezeu, revelat de El, pe care Biserica îl explică şi îl învaţă şi prin care noi avem o relaţie cu Dumnezeu şi îl iubim pe El şi ne nevoim întru slava Lui şi primim încredinţări 146 continue de la El si întru care ne îndumnezeim y continuu. însă, dacă în proiectul traducerii Scripturii urmăresc să ofer textul cât mai acurat al Scripturii, pentru că nu avem unul până acum, din păcate, iar în Teologia Dogmatică Ortodoxă urmăresc să aprofundez teologia Scripturii şi a Sfinţilor Biseri- cii, adică adevărul de credinţă, în al treilea proiect început de curând, la care scriu împreună cu doamna preoteasă, acela al Vieţilor Sfinţilor, urmă- rim să arătăm credinţa Sfinţilor si confirmările credinţei lor din partea lui Dumnezeu. Căci Dum- nezeu a fost şi este tot la fel de prezent în vieţile Sfinţilor Bisericii, ca şi în vieţile Sfinţilor cuprinşi în Scriptură. Aşa că cele trei proiecte editoriale pe care le derulez acum, cu harul lui Dumnezeu, sunt un tot unitar. Pentru că ele prezintă revelaţia lui Dum- nezeu faţă de oameni şi modul cum au receptat oamenii sfinţi voia lui Dumnezeu cu ei. y De aceea, iubiţii mei, dacă credem că avem credinţa cea dreaptă, să arătăm şi faptele cele sfinte ale credinţei! Iar dacă nu avem nici credinţă y y dreaptă şi nici fapte bune, trebuie să ne nevoim, cu harul lui Dumnezeu, să învăţăm credinţa Lui de la Sfinţii Lui si, tot de la ei, cum să ne sfinţim viata. y y 7 7 y y Pentru că Biserica are Sfinţi care s-au sfintit la y y orice vârstă, şi prunci şi tineri şi maturi şi bătrâni si foarte bătrâni, si ne învaţă că si noi, oricare am fi, ne putem mântui dacă credem în Dumnezeu cu toată fiinţa noastră si facem voia Lui întru toate. y y Dumnezeu să ne întărească întru toate si să y ne facă şi mai fierbinţi, în dragostea noastră pentru El, decât soarele canicular de afară. Amin! 147 Predică la pomenirea Sfântului Profet Ilie Tesviteanul [20 iulie 2015] Iubiţii mei 256 , y ' în LXX, la I împ. 17, 1, numele celui pomenit astăzi e acesta: Profetul Iliu, Tesvitis, din Tesvo- nul Galaadului [HAxou 6 npocf^irn; 6 0eo[3irr)c; ck 0eo(3coy xfjc ; raA,aa5]. 256 Scrisă în dimineaţa zilei de 18 iulie 2015, zi de sâmbătă caniculară. Am preluat Sfânta Icoană de aici: https://upl0ad.wikimedia.0rg/wikipedia/c0mm0ns/0/0d /Ilia_chariot.jpg. 148 în WTT, în acelaşi loc, Profetul este numit Eliahu ha-Tişbi [’Ş^Pin irpbtt] din Gilead în VUL, numele său este Helias Thesbites din Galaad. Iar dacă în greacă avem Iliu, în ebraică Eliahu, iar în latină Helias, numele Sfântului Profet Ilie are următoarele grafii pentru alte popoare ale lumii: în engleză este numit Elijah the Tishbite [în KJV], în franceză e numit Elie, le Tishbite [în TOB], în germană e numit Elija, der Tischbiter [în ZUR], în italiană e numit Elia, il Tisbita [în NRV], în spaniolă e numit Elias, el tesbita [în CAB], în rusă e numit Hjihîi OecBHTHHHH [în RST]. însă în toate limbile lumii, numele său are înţelesul originar, cel din ebraică, unde Eliahu [lîrbx] înseamnă Dumnezeul meu este DomnuT 57 . Adică numele său e teoforic. El ne trimite la Dumnezeu sau la raportarea reală, deplină, funda- mentală a omului, care trebuie să fie raportarea lui la Dumnezeu. Pentru că omul se împlineşte cu adevărat numai dacă recunoaşte că Domnul vieţii y y lui este Dumnezeu. Şi după cum spuneam în TDO 1, Dumnezeu i- a revelat lui Israil faptul că El este Domnul, cu sensul că El este „Cel care se ocupă de ei, Cel care îi va elibera, îi va mântui, îi va răscumpăra ” 258 în mod minunat. Adică prin multe şi mari minuni. Tot la fel, Domnul ne-a încredinţat pe noi, după ce ne-a răscumpărat prin unice şi preaminu- 257 Cf https://en.wikipedia.org/wiki/Elijah. 258 Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş, Teologia Dogmatică Ortodoxă, voi. r, Teologie pentru azi, Bucu- reşti, 2or5, p. 82. A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/20r5/06/r2/teolog ia-dogmatica-ortodoxa-vol-r/. 149 nate minuni, că va fi mereu cu noi. Atunci când ne- a spus: „Eu sunt cu voi [în] toate zilele, până la plinirea veacului [’Eyd) pe0’ upwv elpi uc loac, zac, flliepat; eon; Tfig GuvreA-eiat; rou odwvoq]” [Mt. 28, 20, BYZ]. Şi asta nu înseamnă că atunci când veacul istoriei se va plini, El nu va mai fi cu noi, ci a vrut să ne spună că istoria nu e lipsită de prezenţa Lui. Că El va fi cu noi în istorie, dimpreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, prin harul Lor în noi, pentru că va fi cu noi, cei ai Lui, în toată veşnicia. însă Sfântul Ilie, Profetul Domnului, e cunos- cut tuturor, din păcate, nu pentru viaţa lui mistică, plină de asceză şi transfigurare, prin care a fost găsit vrednic să fie mutat cu trupul la cer, în veşnicie, fără ca să adoarmă în istorie, ci prin ceea ce face pentru noi. Noi îl cunoaştem utilitarist. Pentru ceea ce y face pentru noi. Şi el e cunoscut de tot creştinul prin aceea că ne dă ploaie prin rugăciunile sale bineplăcute către Domnul. Pe mamaia Floarea, când tuna în timpul ploii, o auzeam uneori spunând: „Ploaie pe bostan, Doamne!”. ..adică peste pepeni şi dovleci, care au cea mai multă nevoie de apă. Ea „ştiind” (nu ştiu de unde) că Sfântul Ilie „loveşte cu biciul” şi „aduce ploaie”. Lucru pe care l-am auzit şi din gura altor consăteni ai mei. Si îmi aduc aminte într-un an... cred că eram y în clasele 1-4, că a fost o mare secetă vara... Şi toată lumea se plângea de vipia mare şi de lipsa apei. Şi pentru că aveau conştiinţa că cei în vârstă sunt păcătoşi, ne îndemnau pe noi, copiii, să facem nişte omuleţi din pământ, să îi aruncăm în fântână şi să ne rugăm pentru ploaie. Era ori cu o zi înainte 150 de Sfântul Ilie, ori după. ..pentru că la Scrioaştea se obişnuia să se împartă mere de Sfântul Ilie. ..iar mărul finii Riţa era plin cu mere... şi eu la ea la fântână am făcut omuleţul de lut şi m-am rugat pentru ploaie. Era după-amiază, când cerul era fără niciun pic de nor şi nu puteai de zăpuşeală. M-au pus să mă rog pentru ploaie. ..mamaia Floarea şi cu fina Riţa (numele ei era Tudora... nu ştiu cum de îi ziceam toţi Riţa), dar nu m-au luat în serios. Ele şi- au văzut de treabă... pe când eu am început să mă rog, fără ca să ştiu cum să mă rog. însă m-am rugat din tot sufletul lui Dumnezeu ca să aibă milă de oameni şi să le dea ploaie, pentru ca să nu mai fie trişti şi să nu îl mai drăcuie pentru că n-au ploaie. Rugăciunea mea a durat o vreme, nu ştiu cât, dimpreună cu toată grija de a face omuleţul de lut şi de a-1 arunca în fântână. Mă rugam stând pe vine şi scârmând prin pământ, modelând omuleţul din apă şi din lut. Din când în când mă uitam spre cer.. .si vedeam că se adună norii. Si acest lucru mă y y încuraja tot mai mult să mă rog. Nu ştiam să îmi fac semnul Sfintei Cruci când mă rugam, deşi, când eram dus la Biserică mi-1 făceam. Nu cred să mă fi închinat în timpul acelei rugăciuni. ..Dar eram încredinţat, cu totul sufletul, că Dumnezeu ascultă rugăciunea celui care se roagă Lui şi ne va milui pe toţi cu ploaie. ...Şi ploaia, atât de mult dorită de cei în vârstă (de mine nu, pentru că nu îi simţeam lipsa. ..ci eu m-am rugat pentru că alţii îşi doreau ploaia), a venit... A plouat foarte mult atunci, toată lumea a fost mulţumită, dar nimeni n-a devenit „mai credincios”. ..însă eu nu am spus la nimeni ceea ce i5i făcusem atunci, că mă rugasem... dar am ştiut că Domnul a trimis ploaie pentru că eu m-am rugat Lui... Si cred că acea zi a fost ziua când Dumnezeu y m-a învăţat să mă rog.. .când m-a învăţat că rugă- ciunea trebuie să fie stăruitoare, că rugăciunea trebuie să fie o angajare totală a omului în rugă- ciune, în aşteptarea voii lui Dumnezeu. Că ploaia nu vine pentru că noi ne rugăm. ..ci pentru că Domnul Se milostiveste de noi, care credem cu totul că de la El este bucuria şi împlinirea noastră. Mai apoi, întâlnindu-1 pe Fericitul Ilie văzătorul de Dumnezeu 259 , pe Părintele duhov- nicesc al vieţii mele, pe omul care m-a născut la viaţa duhovnicească prin sfintele lui rugăciuni, numele de Ilie are o rezonanţă profundă în fiinţa mea, datorită unui om sfânt care mi l-a adus în prim-plan pe Sfântul Ilie, Profetul. Pentru că trebuie nu numai să avem nume de Sfinţi, ci şi să fim Sfinţi, pentru ca să nu înjosim numele lor. Să nu se bârfească si să se hulească numele nostru, datorită vieţii noastre rele, si, odată cu asta, si y 7 y 7 7 y numele Sfântului pe care îl purtăm. Cine a fost Sfântul Ilie Profetul/ Prorocul? Fiul lui Sovac [2o)(3aK], din seminţia lui Aaron. Şi când el s-a născut, tatăl său, Sovac, a văzut în mod extatic doi bărbaţi, plini de lumină dumne- zeiască, care, numindu-1 Ilias, l-au înfăşat cu foc şi i-au dat să mănânce o flacără de foc. Si când tatăl său a mers la Ierusalim si le-a y y spus preoţilor vedenia lui, aceia i-au spus că el va 259 A se vedea: http://www.teologiepentmazi.ro/2012/05/29/despr e-omul-imparatiei/. 152 fi Profetul Domnului şi că va judeca Israilul cu sabie cu două tăişuri si cu foc. y y Sfântul Ilie a avut darul profetic timp de 25 de ani şi a prorocit naşterea Domnului Hristos cu 816 ani mai înainte ca ea să se petreacă. El a coborât de trei ori foc din cer, a oprit ploaia timp de 3 ani şi 6 luni şi apoi a dat ploaie pe pământ şi a înviat morţi, în muntele Horib [opoq Xcoprip], el a avut o vedere extatică, ca unul care a fost văzător de Dumnezeu. Şi apoi, la schimbarea la faţă a Domnului, a fost văzut, în mod extatic, pe Tabor, împreună cu Sfântul Profet Moisis 2<5 °. Pentru că Dumnezeu este Dumnezeul celor vii duhovniceşte, al celor vii pentru totdeauna, adică al Sfinţilor. în Viaţa sa românească 261 , Sfântul Ilie e pre- zentat drept „văzătorul [de Dumnezeu] cel slăvit şi învăţătorul poporului celui depărtat de Dumne- zeu, mustrătorul împăraţilor celor fărădelege şi pe- depsitorul proorocilor mincinoşi, minunatul făcă- tor de minuni si râvnitor către Dumnezeu, cel că- ruia stihiile s-au supus şi cerul i-a dat ascultare” 262 , care trăieşte până acum în trup, în împărăţia lui Dumnezeu 263 , şi care va fi „mergător înainte la a doua venire a lui Hristos” 264 . 260 Date din Sinaxarul grecesc, cf http://www.synaxarion.gr/gr/sid/168/sxsaintinfo.as px. 261 Cf Vieţile Sfinţilor pe luna iulie, retipărite şi adăugite cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Orto- doxe Române după ediţia din 1901-1911, Ed. Episcopiei Romanului, Mănăstirea Sihăstria, 1997, p. 387-401. 262 Idem, p. 387. 263 Ibidem. 264 Ibidem. 153 James Playfair susţine că nu se cunoaşte unde era situată Thesba, localitatea unde s-a născut Sfântul Ilie 265 . însă în română găsim că Tesvi era dincolo de Iordan si învecinată cu Arabia 266 . Se y presupune că ar fi vorba de el-Ishtib, o localitate aflată la 22 de mile în sudul Mării Galileei, între munţii Gileadului 267 . y Iar Sfântul Ilie, din prima clipă a vieţii lui, a fost mărturisit ca Sfânt al Lui. El a trăit în feciorie, se ruga în locuri pustii, iar rugăciunea sa era „fierbinte, arzând ca un Sera- fim de dragoste înfocată către” EI 268 . Rugăciunea sa era ascultată, iar el se mâhnea mult pentru păca- tele poporului său 269 . Căci numai când eşti cu Dumnezeu, când eşti plin de sfinţenia Lui, îţi pasă de viaţa poporului tău. Compătimirea şi întrajuto- rarea semenilor noştri sunt consecinţe ale credin- y y tei vii în Dumnezeu. y Pentru că cel care nu se raportează la Dum- nezeu este indiferent faţă de ceea ce se petrece cu ceilalţi. Dacă are el, nu -1 mai interesează de ceilalţi. Se închide în sine. ..si tace!... y Numai că această muţenie interioară a egois- mului duce la sapă de lemn o ţară. Dacă nimeni nu mai lucrează pentru binele comun, ci numai pentru el însuşi, totul decade şi cu toţii pierdem. De aceea, Sfântul Ilie se roagă pentru pocăinţa poporului şi pentru întoarcerea lor la Dumnezeu. Dar poporul 265 James Playfair, A System of Geography: Ancient and Modern, voi. 5, Edinburgh, 1819, p. 105. 266 Vieţile Sfinţilor pe luna iulie, ed. cit., p. 389. 267 A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Tishbite. 268 Vieţile Sfinţilor pe luna iulie, ed. cit., p. 389. 269 Idem, p. 389-390. 154 nu se îndreaptă. Atunci el ti cere lui Dumnezeu să primească harul de a-l pedepsi el. Şi îl primeşte. Şi când mai aude că şi împăratul Ahaab [Axaa( 3 ] este idolatru, atunci el profeţeşte faptul că nu va mai cădea nici rouă şi nici ploaie pe pământ [I împ. 17, 1, LXX] 270 . Cerul s-a închis la rugăciunea Sfântului... însă Ahaab nu se îndreaptă, ci face şi mai mari rele: „prigonind şi ucigând pe cei ce slujeau lui Dumnezeu cu dreaptă credinţă” 271 . Tot pământul era însetat... pentru că era uscat. Dar cum era de uscat pământul, tot la fel erau de uscate, de neroditoare, şi sufletele celor păcătoşi. „Pieriseră toate roadele pământului, gră- dinile, ţarinile şi câmpiile se făcuseră pustii, fiindcă nu puteau nici să are, nici să semene. Izvoarele apelor se uscaseră, râurile erau mici şi pâraiele secaseră, iar apele care erau mari se împuţinaseră. Tot pământul [lui Israil şi ţările dimprejur] rămăsese [ră] fără apă şi uscat [e], încât oamenii, dobitoacele şi păsările mureau de foame” 272 . Şi când ne uităm afară, la noi, şi ne închipuim ce s-ar petrece fără apă 3 ani şi jumătate. ..înţelegem ce dramă a trăit Israilul. Ce pedeapsă pentru păca- tele sale. Şi când poporul suferea de sete şi de foame, Domnul l-a trimis pe Ilias la pârâul Horrat [XoppaG] [I împ. 17, 3, LXX] şi acolo a trăit ca un binecuvântat de Dumnezeu, bând apă din pârâu şi fiind hrănit de corbi [I împ. 17, 4]. Dar corbii cei hulpavi nu i-au adus de mâncare pentru că au fost 270 Idem, p. 390-391. 271 Idem, p. 391. 272 Ibidem. 155 „milostivi” cu Sfântul, ci pentru că Dumnezeu le-a poruncit acest lucru [Ibidem]. Iar corbii s-au comportat mai presus de comportamentul lor firesc şi i-au adus pâine şi carne, şi dimineaţa şi seara, iar pârâul Horrat, când toate pâraiele secaseră, a fost viu din porunca Domnului. Pentru ca să ne arate tuturor că Sfântul e vrednic de hrana lui şi de băutura lui, pentru că le primeşte în dar de la Dumnezeul Căruia ti slujeşte. Iar când suntem nemultumitori si indiferenţi y y J y faţă de darurile lui Dumnezeu, El ne privează pedagogic de ele pentru ca să le vedem impor- tanta în viata noastră. Si noi vedem cât de y y y importantă e sănătatea, cât de importantă e casa, cât de important e salariul.. .numai după ce nu le mai avem. Căci atunci când le avem, le considerăm „ale noastre” si nu darurile lui Dumnezeu în viata 77 y y noastră. însă, prin corbii cei nemilostivi şi hrăpăreţi, Sfântul Ilie a fost îndemnat la milostivire fată de y oameni. Pârâul Horrat a secat [I împ. 17, 7]. ..şi când a secat pârâul, Dumnezeu l-a trimis pe Ilias în Sarepta Sidoniasului [Eapeuua xr\ţ SlSgovlok;]. Unde a poruncit unei femei văduve ca să îl hrănească [I împ. 17, 8-9, LXX]. Şi l-a trimis la o văduvă tot pentru ca să îl înveţe mila faţă de oameni, pentru că acolo s-a întâlnit cu sărăcia lucie. Dar l-a trimis în momentul când femeia era pe punctul de. ..a muri de foame. Când femeia mai avea mâncare doar pentru o masă, ea având şi fii de întreţinut [I împ. 17, 12, LXX]. în ed. BOR 1988, la III Regi 17, 12, femeia spune că are. ..un fiu. însă în Septuaginta, în LXX, 156 la I împăraţi 17, 12, femeia vorbeşte despre „fiii mei [uoic; TeKVOu; poi)]”. Iar femeia l-a crezut pe Iliu, care i-a spus, din partea Domnului, că „vasul fainii nu va scădea şi vasul uleiului nu se va împuţina până în ziua [când] Domnul va da ploaie pe pământ [fi uâpta rou dAcupou ouk CKA,eii|jeL Km 6 KonfrczKrig rou eAmou ouk eAazzovr\oei ec oc, fipipoa; rou 6ouvm Kupiov iov ueuov enî xfj q yfjg]” [I împ. 17, 14, LXX]. însă când fiul femeii moare [I împ. 17, 17], Sfântul Ilie se roagă pentru copil [I împ. 17, 21] şi se întoarce sufletul copilului în trupul său şi copilul strigă [I împ. 17, 21-22], fiind reîntors la viaţă. Sfântul Ilie se roagă pentru întoarcerea sufletului acelui copil în trupul său şi acest lucru se petrece. Pentru că sufletele nu dispar după moarte, ci sunt vii. Iar când femeia îşi vede copilul înviat din morţi, ea spune: „Iată, am cunoscut că tu eşti omul lui Dumnezeu şi cuvântul Domnului [este] cu adevărat în gura ta [L6ou eyvGOKa oui ccvOpcviroQ Scot) el oi) Kod pripa KupLou ev ou6|i(m oou dArj&ivâr ] !” [I împ. 17, 24, LXX]. După trei ani de neplouare, Domnul l-a trimis pe Ilie la Ahaab, vestindu-i că El va da ploaie peste faţa pământului [cm 'npooco'nov xf\Q yf|c;] [I împ. 18, 1, LXX]. Căci faţa pământului e creaţia preafrumoasă pe care El a făcut-o pe pământ. Şi ea arată ca o faţă, ca un chip frumos, pentru că e creaţia Lui, cea pli- nă de frumuseţe. Pământul e frumos, e plin de via- ţă şi de dinamism, pentru că e creat de Cel Preafru- mos. însă acolo unde noi urâţim faţa pământului, acolo facem pământul să semene cu patimile din noi. Când s-a întâlnit cu Ahaab, împăratul idolatru l-a acuzat pe Iliu că el a adus nenorocire [6 157 5LaoTpe(f)cov] peste Israil [I împ. 18, 17]. Dar Iliu i-a spus adevărul, pe care împăratul nu-1 suporta: el şi casa lui au adus nenorocirea peste Israil, pentru că L-au părăsit pe Domnul Dumnezeu şi au mers după Baalim [uciov Baodifi] [I împ. 18, 18, LXX]. în greacă, Bacdip e forma de plural a cuvân- tului, iar idolul arăta astfel: Unor astfel de statui se închinau idolatrii din Israil 273 . Iar Iliu îi cere lui Ahaab să se adune tot Israilul în muntele Carmilios [opoq to Kappf|A,Lov], dimpreună cu profeţii ruşinii [rouq Tipo^-uca; if|c; odo/uvrig], care erau 450, şi cu profeţii poienilor [mut; TrpocffiTaQ rcov ălotiv], care erau 400, şi care mâncau la masa lui Iezabel [IeCapeA], a împărătesei [I împ. 18, 19]. în ed. BOR 1988 nu găsim sintagmele din LXX, şi anume profeţii ruşinii şi profeţii poienilor, 273 Imaginea de deasupra e preluată de aici: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons /d/df/Baal_Ugarit_Louvre_AOi7330.jpg. Statueta se află în muzeul Louvre din Paris. 15 » ci „proorocii lui Baal” şi „proorocii Aşerei”. Dacă pe Baal l-am văzut cum arăta, Asera arăta asa 274 : ' y y Şi ei i se închinau, după cum ne spune sintagma profeţii poienilor, prin poieni, pe câm- puri, aceasta fiind o zeiţă a sexualităţii. Şi când toţi s-au adunat pe Carmilios 275 , Sfântul Ilie le-a propus să se roage pentru ca Dumnezeu să audă în[tru] foc \kv TTupC] [I împ. 18, 20, 24]. Să răspundă coborând foc peste jertfă. Şi când idolatrii s-au făcut de ruşine [I împ. 18, 29], Ilie a cerut ca jertfa lui să fie udată de trei ori, cu câte 4 vase de apă [I împ. 18, 33-35]. Căci patru Evanghelii avem şi ele vorbesc despre Dum- nezeul nostru treimic. Şi cine nu ajunge să cinstească Treimea când citeşte Scriptura e semn că nu a citit Scriptura în harul Treimii şi conform Tradiţiei Bisericii. Ci a citit Scriptura fără sfin- 274 Tot din Muzeul Louvre. Preluată de aici: https://upload.wikimedia.0rg/wikipedia/commons/d/d3 /Statuette_Goddess_Louvre_A02oi27.jpg. 275 Pe Cârmei: https://en.wikipedia.org/wiki/Mount_Carmel. 159 ţenia ei, nefiind călăuzit de Dumnezeu în timpul citirii. Jertfa lui Ilie era plină de apă... Dar când el s-a rugat Domnului Dumne- zeului lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israil, ca să-l audă pe el în foc şi poporul să-L cunoască [I împ. 18, 36], „a căzut foc de la Domnul, din cer, şi a mistuit arderea de tot şi lemnele şi apa din mare şi pietrele şi ţărâna au fost linse de foc [cTTeoev Trup rrapa Kuptou ck iou oupavou Kal Kaiet^ayev 16 oA,OKauia)|ia Kal ia q oxtâaKaq Kal 16 u6cop 16 ev irj 0 aaA,a Kal iouq AlGouq Kal iov x 0 ^ ro irvp\” [I împ. 18, 38, LXX]. Totul a fost mistuit de către focul ceresc, pentru ca să le arate că de la Dumnezeu a ieşit acel foc. Iar cei din Israil, văzând această minune dumnezeiască - care se petrece şi cu noi, în mod tainic, la fiecare slujbă a Bisericii, unde se pogoară harul lui Dumnezeu -, au căzut pe feţele lor şi au mărturisit: „Cu adevărat Domnul este Dumnezeu. [Căci] Acesta [este] Dumnezeu [cdr|6d)£; Kupioq eoriv 6 0 e 6 q auioq 6 0 eoq]” [I împ. 18, 39, LXX]. Ei au mărturisit că El există numai când El li S-a arătat cu putere, deşi ei trebuiau să ştie acest lucru de la părinţii lor. însă idolatria le sucise minţile si le întunecase credinţa. Si a fost nevoie ca y y y y Dumnezeu să Se arate întru slava Lui, pentru ca ei să creadă. Şi după ce Ilie se roagă pe vârful Carmiliosu- lui [I împ. 18, 42], „cerul s-a întunecat de nori şi vânt şi a fost ploaie mare [6 oupavoq ouveaKoiaaev vecfeAmg Kal iTveupaii Kal eyeveio ueioq peyaq]” [I împ. 18, 43, LXX]. Ploaie după 3 ani şi şase luni. însă când Iezabel află că i-au fost ucişi toti y y profeţii mincinoşi [I împ. 19, 1], vrea să îl omoare i6o pe Ilie [I împ. 19, 2]. Care se înfricoşează de împărăteasă şi vine în Birsabee [Br|poa( 3 ee] [I împ. 19, 3, LXX]. însă îngerul Domnului se atinge de Ilie [I împ. 19, 7] şi el merge, postind, 40 de zile şi 40 de nopţi, până la muntele Horib [I împ. 19, 8]. Aici trăieşte vedenia prea minunată, despre care am vorbit în Teologia vederii lui Dumnezeu (p. 23-26), apoi luarea sa la cer, în mod preaminunat (p. 27- 31) 276 . Luare la cer despre care ne vorbeşte Sfânta Icoană de deasupra, în care lumina dumnezeiască este roşie, adică plină de înfocarea dragostei pen- tru Dumnezeu. Pentru că Sfântul Ilie a fost, după cum spuneam la început, plin de înfocarea dragos- tei dumnezeieşti aidoma unui Serafim. y Şi după cum spuneam în sfârşitul predicii de ieri, trebuie să ne rugăm Domnului ca să ne umple de înfocarea dragostei Sale, pentru că numai astfel putem trece prin zăpuşeala acestei vieţi. Pentru că avem nevoie, din destul, ca să fim plini de dragoste de Dumnezeu şi de oameni ca să putem să rezis- tăm în faţa tuturor ispitelor care ne stau înainte. Avem nevoie de înfocarea dragostei Lui pentru a fi echilibraţi, pentru a fi smeriţi, pentru a fi muncitori, pentru a fi respectuoşi. Avem nevoie de iubirea Lui înfocată pentru a nu dori nimic mai mult decât pe El, pentru că El e mai preţios decât orice existenţă. Iubiţii mei, Sfântul Ilie Tesviteanul, Profetul Domnului, ne învaţă râvna pentru Dumnezeu, ne 276 Cf. Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş, Teologia vederii lui Dumnezeu. Studii şi traduceri, Teologie pentru azi, Bucureşti, 2009, 252 p. A se vedea: http://www.teologiepentruazi.ro/2009/11/18/teolog ia-vederii-lui-dumnezeu/. i6i învaţă să îl propovăduim pe El în faţa tuturor, ne învaţă să fim coerenţi în vorbele si în atitudinile y y y vieţii noastre. El ne învaţă să fim ascetici si toto- y y y dată mistici, ne învaţă să fim liturgici şi eclesiali, ne învaţă să privim viaţa noastră din perspectivă eshatologică. Pentru că El a venit la noi şi este cu noi şi fiecare clipă a noastră în trup este o clipă a comuniunii cu Dumnezeu, pe care vrem să o înveş- nicim. Vrem ca mereu, în mod veşnic să fim cu Dumnezeul mântuirii noastre, pentru că El e viaţa si bucuria noastră! y La mulţi ani şi multă întărire şi pace în tot ceea ce faceţi! Amin. y 162 Predică la Duminica a 8-a după Rusalii [2015] Iubiţii mei 277 , y ' nouă, oamenilor comozi, ne place cel care dăruie. Care dăruie mult şi ne bucură prin darul lui. Care dăruie mult si nouă nu ne cere niciun efort y major. în afară de acela de a sta după el, de a-i cere şi de a primi de la el ceva anume. Iar în vremea noastră, un astfel de om milostiv era George Becali 278 , înainte de a intra la 277 Scrisă în dimineaţa zilei de 24 iulie 2015, zi de vineri caniculară. 278 A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Becali. 163 puşcărie. Căci acum, după ce a ieşit de la puşcărie, nu mai împarte banii fără discernământ, ci numai după o anchetă socială. Aşa cel puţin a afirmat recent... însă oamenii, înainte, mergeau după el, ştiau că este milostiv si îi cereau bani. Nu îi interesa de y unde sunt banii, cum i-a strâns Becali, dacă Becali doreşte să le dea sau nu, ci ei veneau de peste tot, la el, pentru ca să îi ajute. Aşa s-au ridicat unele Biserici ortodoxe, asa s-au reconstruit altele, asa s- au construit case, aşa au fost ajutaţi mulţi oameni: cu bani de la George Becali. Cu banii lui, negri sau albi, deşi mulţi nu doresc să se mai afişeze acum cu el. Dar banii au fost buni... Cu banii aceia s-au ridicat Biserici si s-au y reparat Biserici, iar preoţii respectivi au primit pe baza acestui fapt şi distincţii preoţeşti. Dar banii erau de la Becali... însă mulţi dintre cei ajutaţi îl dispreţuiesc pe Becali. ..tocmai pentru că este prea milostiv, că risipeşte banii. Dar ei tocmai pentru acest lucru au apelat la el: pentru că dăruie bani tuturor. Mai bine zis majoritatea celor ajutaţi a profitat de bunătatea sau de evlavia lui. I-au luat banii dar ...nu l-au iubit pe dăruitor. Pentru că au confundat mila lui fată de oa- y meni. ..cu prostia. Numai că mila nu e niciodată o fiică a prostiei, ci a bunătăţii. Numai bunătatea se mileşte de oameni. Mila se naşte din dragoste de Dum- nezeu si de oameni. Iar la examenul milei cad tocmai cei care se cred „drepţi”, dar care nu au faptele credinţei. Pentru că, dacă am avea credinţă, 164 am avea şi milă, milă vie, îndurare, iertare, smere- nie, cumsecădenie. Problema e că si la Domnul oamenii au dat y buluc tot pentru ca să profite de El. Doar puţini au înţeles cine e El şi pentru ce S-a întrupat El pe pământ. Puţini au fost cei care şi-au schimbat viaţa în mod fundamental datorită Lui, deşi în fata lor 7 y y era Fiul lui Dumnezeu întrupat. Apropierea fizică de El nu i-a ajutat prea mult ca să fie alţi oameni. Pentru că n-au văzut cine este El cu adevărat. Majoritatea au venit pentru ca să se facă bine, pentru ca să primească ceva, pentru ca să vadă şi să audă ceva. Iar Evanghelia de azi [Mt. 14, 14-22] e para- digmatică pentru tema milei pe care o discutăm azi. Căci Domnul tocmai primise vestea tristă, de la ucenicii lui Ioannis Botezătorul, că el fusese martirizat prin decapitare [Mt. 14, 12]. Şi cum a reacţionat Domnul la această veste tristă? „Si Iisus auzind [aceasta], Se duse de acolo în corabie, întru loc pustiu, de unul singur [kou, aKouoca; 6 ’lrjoout; CKeXGev kv tiAolco elg epruiov iotiov Km’ lâLav]” [Mt. 14, 13, BYZ]. Pentru că tristetea nu e veselie. ..si când e y y martirizat cineva iubit e nevoie de rugăciune şi de singurătate. Nu pentru că martirizarea cuiva e un lucru rău, ci pentru că sufletul nostru are nevoie de rugăciune şi de pace. Sufletul nostru, îndurerat şi zbuciumat la aflarea unei asemenea vesti, are nevoie de reculegere. Domnul S-a retras... pentru ca să ne înveţe pe noi să ne retragem pentru rugăciune şi pentru pocăinţă. Să ne retragem în casa noastră, în chilia 165 noastră, în inima noastră şi acolo să chemăm pacea lui Dumnezeu care să ne aline întreaga fiinţă. Dar când El a fugit de lume în pus- tiu.. .„mulţimile, auzind [aceasta], i-au urmat Lui, pe jos, din cetăţi [kcu dKouoavireq ol oxA,ol f)KoA,oij 0 Tioav' Aurea TieCti duo rcov TroA.ecov’]” [Mt. 14, 13, BYZ]. Căci pe mulţumi nu le interesa că Domnul S-a retras pentru Ioannis Botezătorul, ci ele veneau pentru ele, pentru nevoile lor. Şi de la această privelişte a mulţimilor începe Evanghelia de azi... Numai că în fata mulţimilor nu era Cineva y y care doar îşi plângea durerea, ci era Cineva care avea iubire reală pentru oameni. Mulţimile însele înteleseseră acest lucru... y Şi mulţimile au avut parte de mila şi de înţelegerea Lui. Pentru că „Iisus, ieşind, a văzut mulţime multă si I S-a făcut milă de ei si a vindecat y y y pe bolnavii lor [e£eA,0d)v 6 ’lrioouq elSev ttoA,uv oxA,ov\ Km kmA,aYXVLO0r| cit’ auroic;, Kod e0epd'iTeuoev’ uouq dppwoTOuq auTCOv]” [Mt. 14, 14, BYZ]. De la Becali oamenii cer bani pentru că asta ştiu că dăruie. Dacă ar fi făcut vreo minune, dacă y 7 ar fi vindecat pe cineva, ar fi cerut şi aceste lucruri, însă pentru că dăruie bani, doar aceea cer de la el. De la Domnul ei nu cereau bani, ci vindecare. Tocmai de aceea ei veniseră cu bolnavii lor în pustiu. Şi Domnul, văzând o asemenea mulţime de oameni, dimpreună cu bolnavii lor, în pustiu, I S-a făcut milă de neputinţa omenească. Şi i-a vindecat pe bolnavii lor... Pentru că de la El e toată vindecarea si bu- y curia: de la Dăruitorul vieţii noastre. y El vindecă ceea ce noi stricăm. i66 însă ne vindecă tocmai pentru a ne arăta că păcatul nu ne aduce nicio bucurie, nicio sporire a sănătăţii noastre, nicio veselie durabilă, ci păcatul e o ruinare a fiinţei noastre. y I-a vindecat.. .dar mulţimile nu au plecat de lângă Domnul. Pentru că le plăcea cu El... Le plăcea cu Cineva care avea milă de ele... Si când ai milă de cineva si îl vindeci, el înţelege că tu eşti bun cu el. Şi au recunoscut în El bunătatea... Pentru că bunătatea care se manifestă e resimţită de oricine, oricât de păcătos ar fi el, ca un bine si nu ca un rău. y De aceea au rămas cu toţii lângă El... Şi a venit seara. ..şi Sfinţii Apostoli I-au cerut Domnului ca să elibereze mulţimile, pentru ca ei să-şi cumpere mâncăruri [Mt. 14, 15]. Iar dacă în acest verset se foloseşte verbul ayopa(a) [a cum- păra], asta înseamnă că ei veniseră cu bani la ei, pe lângă bolnavii pe care i-au cărat după ei. Dar nu veniseră cu bani pentru ca să îl plătească pe Domnul pentru vindecări, ci pentru hrana lor. Dar Domnul, celor care aveau bani la ei. ..dar nu şi mâncare. ..le face o surpriză dumnezeiască. Pentru că minunea înmulţirii pâinilor şi a peştilor i-a luat cu totul prin surprindere. Domnul nu e de acord cu plecarea mulţi- milor, ci le spune Sfinţilor Apostoli că aceasta e atribuţia lor. Ei, Apostolii, trebuie să le dea de mâncare mulţimilor [Mt. 14, 16]. Şi asta le-o spunea profetic, pentru că nici Apostolii nu plecaseră după ei cu tone de mâncare. El le spunea acum, în mod tainic, despre ce vor face Apostolii şi urmaşii lor cu lumea: îi vor da de mâncare. Dar nu o mâncare de supermarket, ci o mâncare cerească, pentru că Biserica dăruie însuşi 167 Trupul şi Sângele Domnului ca mâncare esenţială, fundamentală a lumii. Ea îl dăruie pe însuşi Dom- nul celor credincioşi, pentru ca ei să aibă viaţa veş- nică întru ei. însă Apostolii n-au înţeles atunci ce mâncare trebuie să dăruie ei lumii. De aceea I-au vorbit despre ce mâncare aveau la ei: „cinci pâini şi doi peşti ["nevie apioue; Km 6uo IxGuac;]” [Mt. 14, 17, BYZ]. Şi Domnul a luat acea puţină mâncare şi a făcut din ea. ..mâncare multă. Pentru că cinci pâini folosim şi noi la Litur- ghie şi hrănim cu ele mulţime multă. Iar cei doi peşti îl indică pe Mielul jertfit al Proscomidiei noastre, pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, Cel care are două firi unite în persoana Sa. Dar cinci sunt şi simţurile noastre trupeşti, cinci sunt şi simţurile noastre sufleteşti. Iar pâinile lui Dumnezeu sunt pentru întreaga noastră fiinţă, căci îl primim pe El întreg. Căci Sfânta Euharistie este adevărata masă a omului şi cine se împărtăşeşte cu Domnul, acela mănâncă cu adevărat mâncare esenţială pentru persoana lui, mâncare personalizatoare, mâncare îndumnezeitoare. Puţina mâncare a fost adusă la Domnul [Mt. 14, 18], pentru că El este înmulţitorul hranei. Şi El le-a poruncit să şadă pe iarbă. ..şi, în faţa tuturor, „luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, căutând întru cer, a binecuvântat, şi frângând a dat Uceni- cilor pâinile, iar Ucenicii mulţimilor [A,a(3o)v touc; rrevre apioue; Kaî rouq 6uo IxGuac;, ava[3A,ei|joa; ele; iov oupavov, eiAoyrjoev, Kal kA Aodcq eâcoKev roit; MaGr|iofu; robt; apioue;, ol 5e MaGr|ioa roit; oxAnit;]” [Mt. 14, 19, BYZ]. i68 însă Domnul nu a dat mulţimilor numai pâini înmulţite, ci şi peşti înmulţiţi. Iar dacă pâinile erau făcute în cuptor, atunci nici peştii nu erau cruzi, ci erau şi ei fripţi. Şi pâinile, şi peştii, Domnul le-a înmulţit gata pentru a fi mâncate. De aceea şi mulţimile i-au mâncat ca pe o mare binecuvântare dumnezeiască. Şi după ce au mâncat, în urma acestei mese în loc pustiu. ..dar pe iarbă, nu pe nisip, „au mâncat toţi, şi s-au săturat; şi au strâns prisosul fărâmiturilor, doisprezece coşuri pline [ecfayov' uavueţ, Km exopTaoGrjoav Km rjpav ro Trepi- ooeOov tcov Klao\iuiov, âcoâcKa KOcfLVOUQ iTX'npeu;]” [Mt. 14, 20]. Căci resturile de mâncare arată mulţimea y mâncării. Si toată această mâncare fusese oferită de Domnul, Cel care a înmulţit mâncarea. Dar mâncarea înmulţită a trecut prin mâinile Aposto- lilor Lui, pentru ca ei să conştientizeze întotdeau- na că slujesc lui Dumnezeu şi că administrează Tainele Lui şi nu pe ale lor. Şi acest pericol ne paşte şi pe noi, ierarhia Bisericii. E un pericol continuu. Acela de a uita cine suntem, că suntem doar slujitorii Lui şi că nu trebuie nicio clipă „să ti luăm locul” în Biserică. Pentru că noi suntem urmaşii Apostolilor, prin harul lui Dumnezeu, dar trebuie să ne ridicăm continuu la înălţimea chemării şi a slujirii noastre preoţeşti. Noi suntem urmaşii lor în Biserică, dar nu avem sfinţenia si cunoaşterea si bunătatea lor. y y y y Iar dacă pe ei, Domnul, adesea, i-a îndreptat şi i-a făcut să gândească tot mai dumnezeieşte şi nu omeneşte, câtă nevoie avem noi de îndreptările Lui şi ale Apostolilor Lui în slujirea şi în viaţa noastră? Aşadar, prin mâinile noastre se dăruie bună- tatea lui Dumnezeu oamenilor Bisericii, dar bună- 169 tatea e a Lui. Si din bunătatea Lui si noi trebuie să y y învăţăm să fim buni ca si El. y y Din Mt. 14, 21 aflăm numărul celor care au mâncat la această masă preaminunată: „iar cei care mâncaseră erau bărbaţi ca la cinci mii, afară de femei şi copii [ol 6e eoGlovuee; f)oav co'âpeq cooeî uevraKioxilioi, x w pU ywaiKwv Km TmâlGov]” [Mt. 14, 21, BYZ]. Numărul de oameni poate că a fost triplu, adică în jurul la 15 mii de oameni, dacă am considera că fiecare bărbat avea o soţie si măcar un y y copil. Dar de unde să ştim câţi copii au avut cei 5000? însă cu un astfel de număr de oameni poţi face o revoluţie, o manifestaţie, un concert. Nici la Paşti nu vine o asemenea mulţime la Biserică, din y y 7 păcate. Dar după Domnul, în pustiu, a venit. ..iar El nu a profitat de mulţime, ci El a miluit mulţimea. Şi, în comparaţie cu oamenii politici sau cu starurile muzicale, care se lăfăie în mijlocul mulţi- milor de oameni şi n-ar mai pleca de acolo din cauza slavei deşarte, Domnul, după această masă minunată... a căutat să scape de mulţime. Căci Iisus Şi-a silit ucenicii să plece cu corabia [Mt. 14, 22], apoi, „eliberând mulţimile, S-a suit întru munte, de unul singur, [pentru] a Se ruga [aTToliJoat; mut; oxlouq, cd'epri ele; 16 opoq Kar’ l6iav upooeij^aoGoa]” [Mt. 14, 23, BYZ]. Pentru că Domnul S-a retras în singurătate şi când a primit vestea morţii Sfântului Ioannis, dar S-a retras în singurătate şi când i-a umplut pe oameni de hrană minunată si când i-a vindecat de y boli şi de neputinţe. învăţându-ne pe noi, mereu, să nu căutăm slava oamenilor prin laudele lor faţă de noi, ci slava lui Dumnezeu primită în rugă- 170 ciune. Căci slava oamenilor nu are nicio valoare mântuitoare pentru noi, pe când slava veşnică a lui Dumnezeu este mântuirea si viata noastră veşnică. y y y Iar Domnul nu avea nevoie de slava oame- nilor, dar ei aveau nevoie de slava Lui. Pentru că toti oamenii au nevoie de slava Lui care ne vindecă y şi ne mântuieşte pe noi. ...Peste 60.000 de oameni au fost la un concert de două ore în Piaţa Constituţiei 279 . N-au y y avut parte de nicio minune. ..ci doar de melodiile pe care le ştiau de acasă. Solistul e un personaj dubios, cu mesaje satanice în comportamentul său scenic şi în melodiile sale, ca în Bodies, unde ne spune că: „Jesus didn’t die for you [Iisus n-a murit pentru tine]” 280 . Dar românii s-au dus la concert pe bani, înghesuiţi unul în altul, într-o atmosferă irespi- rabilă, ca să îşi miroasă unul altuia transpiraţia şi să vadă. ..ce au putut să vadă pe scenă. Pentru că suntem avizi de ceea ce ne spun alţii că e „valoros”. însă prin asta arătăm că sun- tem manipulabili la culme, atâta timp cât ne cum- părăm. ..sau mergem. ..sau vizităm... doar ceea ce ni se sugerează. însă, cu propria noastră minte, nu alegem nimic? Nu ne interesează si ceea ce vrem noi? y Numai că procedăm astfel pentru ca nu cum- va cineva să râdă de noi că „nu suntem în rândul lumii . însă viata creştină e tocmai inversul vieţii y y y lumeşti. Viata creştină e milostivă, dar nu dă banii y y y ' 279 A se vedea: http://www.evz.ro/robie-williams-in- cel-mai-mare-concert-al-verii.html. 280 Idem: https://www.youtube.com/watch?v=kk- 7umYwTig. i7i pe mode trecătoare. Noi dăm toţi banii pe lucruri valoroase, cu adevărat valoroase, mântuitoare pen- tru noi, ca spre exemplu pe cărţi, pe pelerinaje, aju- tând oameni şi hrănindu-i, slujind lui Dumnezeu şi oamenilor în diverse moduri, iar nu pentru plă- ceri la modă. Pentru că creştinii se gândesc în primul rând la Biserica lui Dumnezeu şi la slujirea Lui şi nu la a-şi face plăceri costisitoare. însă cine nu îşi gân- deşte viaţa eclesial, îşi fituie banii pe toate nimi- curile. Dar prin minunea de azi, cea a înmulţirii hranei, Domnul ne-a arătat că puţinul nostru, dimpotrivă, nu trebuie aruncat pe nimicuri, ci el trebuie înmulţit duhovniceste. y y Timpul nostru liber poate fi un bine pentru alţii. Puţinii noştri bani pot ajuta pe alţii. Maşina noastră poate fi un ajutor pentru alţii. Cunoştinţele şi relaţiile noastre pot veni în ajutorul altora. Puţinul poate fi înmulţit cu harul lui Dum- nezeu. Poţi face multe lucruri bune cu bani puţini, dacă există dăruire multă si lăsarea noastră în y mâna lui Dumnezeu, cea care ne conduce la tot binele. Căci aşa cum puţinul Euharistiei aduce în noi tot binele sau puţinul Agheasmei ne umple de har, la fel puţinul nostru poate rodi mult bine în viaţa altora. Dacă dăruim experienţă, dacă dăruim rugă- ciune, dacă dăruim atenţie, dacă dăruim ajutor, dacă dăruim prietenie, dăruim un puţin... care se înmulţeşte în oameni. y y Pentru că Domnul la noi s-a gândit când a spus şi a făcut minunea aceasta, pentru ca şi noi să înmulţim în noi tot binele, dar şi în aproapele nostru. 172 însă astăzi, în ultima duminică a lui iulie, în luna lui cuptor, când ne simţim ca într-un cuptor de căldură datorită caniculei, Domnul ne învaţă despre înmulţirea lucrurilor, pentru că şi grâul abia secerat şi tot pământul cel plin de roade ne învaţă despre înmulţire, despre productivitate, despre sporul material şi cel duhovnicesc. Munca ne face spornici. Munca ne face productivi. Dacă începi o carte, în tine se înmulţeşte ştiinţa şi înţelepciunea, dar şi oboseala. Dacă începi să te rogi, în tine sporeşte harul şi pacea, dar şi sudoarea îţi curge şi mintea îţi oboseşte. Pentru că tot ceea ce facem cu toată fiinţa y noastră ne împlineşte, dar ne şi oboseşte. însă oboseala pentru bine, oboseala din cauza binelui, este o oboseală binecuvântată. Ea este cea care ne împlineşte. Toată împlinirea noastră vine din asceză, din renunţarea la bucuriile mici pentru bucuriile mari. Căci bucurie mică a vieţii e să te y odihneşti, să te relaxezi, să bei un pahar la rece, să călătoreşti undeva, să ai grijă excesivă de tine. Dar bucuria mare e bucuria citirii, a scrisului, a creaţiei, a rugăciunii, a luptei cu patimile, a nevoinţei, a slujirii, care renunţă la cele mici pentru împliniri mai mari. Şi fericiţi suntem noi dacă ne împlinim în bucuriile cele mari ale vieţii creştine! y y Aşadar, iubiţii mei, se termină si iulie si, de y 7 y 7 y y 7 vineri, 31 iulie 2013, începe Postul Adormirii Maicii Domnului. Ne pregătim pentru praznicul ei de la jumătatea lui august... Dar trebuie să ne pregătim înmulţind cele ale noastre si nu năruindu-ne viata. y y y Trebuie să ne pregătim prin curăţie şi blân- deţe, prin pace şi bună-înţelegere, prin iertare şi 173 smerenie. Căci numai astfel ne facem locaşuri vii y ale lui Dumnezeu, în care se înmulţeşte tot binele 7 y y si toată binecuvântarea. Amin! y 174 Predică despre ploaie [25 iulie 2015] Iubiţii mei 281 , y 7 când cineva vrea să ironizeze vorba multă si y pungaşă a unuia spune: „e apă de ploaie”. Cu sensul: cad repede cuvintele lui, ca şi apa de ploaie, curg la vale şi nu rămâne nimic. ..din promisiunile lui. Pentru că promisiunile reale sunt ferme, rămân şi nu se alege praful de ele. însă, atunci când canicula verii ne loveşte zi de zi şi toate se usucă în jurul nostru şi noi alergăm după răcoare ca după o eliberare de transpiraţie şi de disconfort, apa de ploaie nu ni se mai pare banală ci. ..o minune. Pentru că ne uităm cu totii la cerul albastru, y 7 întins şi copleşitor, fără pic de nori. ..şi ne dăm seama că numai cineva al lui Dumnezeu poate să adune norii la un loc. ..şi să facă să curgă ploaie binefăcătoare prin sfintele sale rugăciuni. Mesajul patriarhal de ieri a fost despre necesitatea ploii. ..dar a fost şi o recunoaştere a faptului că ploaia nu cade când vrem noi... Nu putem să îi dictăm lui Dumnezeu când, unde şi cât să plouă, ci putem doar să ne recu- noaştem păcatele în faţa Lui, acelea pentru care s-a închis cerul, şi să cerem, cu pocăinţă, ploaie de la El. Tocmai de aceea Patriarhul României ne-a îndemnat pe toţi să cerem ploaie de la Dumnezeu, o ploaie „aducătoare de rod bogat al pământului, 281 Scrisă în seara zilei de 24 iulie 2015, zi de vineri, cu un vânticel răcoritor. 175 folositoare oamenilor şi vieţuitoarelor, conform îndrumărilor din Liturghier şi Molitfelnic ” 282 . Şi când a amintit de Liturghier şi de Molitfelnic, ne-a spus, în subsidiar, că trebuie să ne rugăm pentru ploaie în cadrul Dumnezeieştii Liturghii 283 , dar şi într-o slujbă aparte, specială, pentru ploaie 284 . însă, putem să ne rugăm noi, cu toţii, pentru ploaie. ..şi totuşi să nu plouă. De ce? Nu pentru că ploaia este „o loterie”, nu pentru că Dumnezeu are nevoie de zile întregi „pentru ca să ne audă”, ci pentru că nu ştim să ne rugăm cum trebuie... Lucru pe care ni-1 spune Sfântul Xoie în Patericul egiptean : „Av[v]a Xoie tebeul...a intrat odată în muntele Sinai si, ieşind el de acolo, l-a în- tâmpinat un frate şi, suspinând, zicea: «Ne mâh- nim, Awo, pentru neplo[u]are!». I-a zis lui Bătrâ- nul: «Si de ce nu cereţi si vă ruqad lui Dumnezeu?». y y y u y I-a zis lui fratele: «Ne rugăm şi facem litanii 285 dar nu plouă». I-a zis lui Bătrânul: «Negreşit, nu vă rugaţi cu deadinsul dinadinsul 286 . Vrei însă să cunoşti că asa este?». Si si-a întins mâinile la cer cu y y y y rugăciune şi îndată a plouat” 287 . Şi Sfântul Xoie nu a apelat nici la Liturghier şi nici la Molitfelnic pentru ca să îl îmbuneze pe 282 A se vedea: http://basilica.ro/Indemn-la- rugaciune-pentru-ploaie-108444.html. 283 Pentru că există rugăciuni La vreme de neplouare şi foamete, cf Liturghier, ed. BOR 2012, p. 438-442. 284 Pentru că în Molitfelnic există Rânduiala slujbei la vreme de secetă sau neplouare dar şi Rugăciune pentru neplouare şi pentru schimbarea vânturilor, cf Molitfelnic, ed. BOR 2002, p. 433-456 şi 456-458. 285 Rugăciuni îndelungi, stăruitoare pentru ploaie. 286 Cu seriozitate, cu toată încrederea în El. 287 Patericul [egiptean], în col. „Isvoare duhovni- ceşti”, Ed. Alba Iulia, 1990, p. 160. 176 Dumnezeu fată de oameni, ci la ...intimitatea lui cu Dumnezeu. Căci atunci când eşti prieten cu Dum- nezeu, Dumnezeu îţi ascultă rugăciunea. Dar când nu eşti prieten, când conştiinţa păcatelor te mustră, te rogi, te rogi şi iar te rogi. ..şi cerul rămâ- ne la fel de închis pentru tine... în a ya rugăciune din Molitfelnic, recunoaş- tem că suntem „nevrednici. ..de îndurările Tale şi că nu suntem vrednici să ridicăm ochii noştri si să y y căutăm la cer” 288 . Ştim de ce nu plouă. Tocmai de aceea, „îndrăznind spre milostivirea Ta cea nepă- trunsă şi spre îndurarea Ta, ce nu ţine minte răul, ne apropiem către Tine, Făcătorule de bine, noi nevrednicii şi nemulţumitorii. Nu ne da pe noi, pentru păcatele noastre, în mâinile secetei, nici pentru fărădelegile noastre să ne striveşti pe noi în cătuşele foamei; ci, pentru bunătatea Ta, dă pă- mântului ploaia pe care de bunăvoia Ta ai hotărât - o moştenirii Tale şi umple de apele Tale cele roditoare de viaţă sânurile pământului” 289 . Pentru că ploaia vine de la Dumnezeu [Deut. 11, 14]. El ne dă ploaie la vreme [Deut. 28, 12]. Dar „neascultarea e pedepsită cu boli [Deut. 28, 22, 27- 28], cu neplouare [Deut. 28, 23-24], cu tot felul de pagube şi dureri [Deut. 28, 29 sqq]” 29 °. Şi când ne recunoaştem păcatele, recunoaştem că neplouarea ni se datorează si ni se datorează totodată toată y situaţia dureroasă în care ne aflăm. y 288 Molitfelnic, ed. BOR 2002, p. 448. 289 Idem, p. 449-450. 290 Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş, Teologia Dog- matică Ortodoxă, voi. 1, Teologie pentru azi, Bucureşti, 2015, p. 204. Cartea poate fi downloadată de aici: http://www.teologiepentruazi.ro/2015/06/12/teolog ia-dogmatica-ortodoxa-vol-i/. 177 însă, dacă pentru unii, ploaia este rezultatul inconştient şi automat al „circuitului apei în natură” 291 , pentru noi, cei credincioşi, ploaia nu se explică doar prin legile evaporării şi ale conden- sării, date tot de Dumnezeu în creaţia Sa, ci ploaia este darul Lui fată de noi. La fel si rouă, ninsoarea, vântul, căldura, lumina, viaţa... Tocmai de aceea ne rugăm pentru ploaie ca pentru iertarea păcatelor noastre. Pentru că ra- porturile normale cu creaţia noi le stricăm prin păcatele noastre faţă de Dumnezeu. Orice păcat e un atentat la adresa lui Dumnezeu, iar El se manifestă fată de noi în cadrul relaţiei de paternitate faţă de noi. Pentru că noi suntem creaturile Sale şi aşteaptă de la noi comportamentul pe care El ni l-a revelat nouă. în funcţie de acest comportament al nostru fată de El se schimbă si mediul nostru ambiant. y y Căci, „pe unde trece Domnul pământul se cutre- mură, cerurile picură rouă şi norii ploaie [Jud. 5, 4]. Munţii se cutremură de la faţa Domnului, cum a făcut muntele Şina [Jud. 5, 5]” 292 . Domnul dă tunete şi ploaie [I Sam. 12, 17]. Pentru că El stă în spatele oricărei „schimbări meteorologice”, pe care noi vrem să o cunoaştem de la televizor sau din online. Şi, cel mai adesea, vedem că timpul nostru e doar „probabil”, pentru că Dumnezeu face ceea ce voieşte cu noi. y El dă tunete, dă ploaie, ne loveşte cu cutre- mure, aduce moarte asupra noastră, aduce boală, 291 A se vedea: https : //ro . wikipedia . org/ wilci / Circuitul_apei_%C3 %AEn_natur%C4%83. 292 Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş, Teologia Dogma- tică Ortodoxă, voi. 1, ed. cit., p. 218. 178 aduce neputinţă, aduce lipsă... pentru ca noi să ne trezim din „buna impresie” pe care o avem faţă de noi înşine. y Căci ni se pare că suntem „buni”, că suntem „credincioşi”, că „nu mai e nimeni ca noi”. ..dar nu avem îndrăzneală fată de El. y Nu avem îndrăzneala lui Ilie Profetul în rugăciune. Nu avem îndrăzneala Sfinţilor faţă de Dumnezeu. De aceea suferim, suntem slabi, ne pierdem pe fiecare zi... în a doua rugăciune de după Acatistul Sfântului Ilie Tesviteanul, care e pentru secetă, amintim că suntem păcătoşi. ..şi cerem ploaie pen- tru „aleşii robii Tăi, care nu şi-au plecat genunchii în faţa lui Baal al lumii acesteia, pentru blândeţea şi curăţia copiilor, pentru dobitoacele cele necu- vâtătoare şi pentru păsările cerului, care îndură din pricina fărădelegilor noastre şi pier de foame, de arşiţă si de sete” 293 . y y y Pentru că noi provocăm cataclismele ecolo- gice şi ştim asta prea bine... ti cerem lui Dum- nezeu ploaie pentru rugăciunile Sfinţilor Lui de printre noi, care nu s-au compromis în chip şi fel pe pământ, pentru copii şi pentru animale şi pentru păsări, care suferă... datorită nouă. Dar dacă nu avem conştiinţa că fiecare dintre y y noi, prin păcatele noastre, ne stricăm casa noastră, adică cosmosul acesta, creaţia Lui, tocmai de aceea nu ne asumăm întreaga creaţie în rugăciunea şi în pocăinţa noastră. Pentru că credem, în mod făţar- nic, că ceea ce ni se întâmplă, nouă, tuturor, nu e 293 Acatistier, tipărit cu binecuvântarea Prea Sfinţi- tului Iustinian [Chira], Episcop al Maramureşului şi Sătmarului, fără editură, fără oraş de publicare, fără an, p. 597 - 179 din cauza noastră. ..ci din cauza unor „circumstan- ţe necunoscute”. y Dar modul pervers în care ne inventăm scuze sau motive pentru care lumea noastră arată aşa cum arată nu ne exonerează de vină. Pentru că Cel care ne pedepseşte, pentru ca să ne educe, e Dum- nezeu. De aceea, orice am spune noi în favoarea noastră nu ne ajută. Pentru că noi suntem promo- torii dezastrului. însă putem să ne asumăm în faţa Lui vina noastră, totala noastră vină, şi atunci vom vedea minunea schimbării lui Dumnezeu fată de y noi. Mai pe scurt, toţi trebuie să ne rugăm pentru ploaie cu pocăinţă şi cu durere, dar având con- ştiinţa că ploaia vine ca un dar al lui Dumnezeu, pentru rugăciunile celor Sfinţi ai Lui. Iar dacă acum, în faţa neplouării, care e o evidenţă, rugăciunea noastră nu deschide cerul, ce se petrece însă la fiecare Liturghie şi la fiecare Slujbă a noastră? Căci dacă nu vedem cum se pogoară harul Lui şi nici nu-l simţim, ce ştim noi despre sfinţenia Slujbelor Lui? Aşadar, iubiţii mei, acum e momentul să ne y ' y 7 dovedim prietenia cu Dumnezeu! Pentru că priete- nia reală e o prietenie minunată. Să ne rugăm cu toţii pentru ploaie, dar şi pentru iertarea noastră de păcate. Sau să ne rugăm, mai degrabă, pentru iertarea noastră de păcate, pentru ca ploaia să fie o confirmare a milei Lui faţă de noi. Doamne, întru mare mila Ta, facă-se voia Ta întru noi. Căci Tu ştii nevoia şi neputinţa noastră. După cum Tu doreşti, aşa fa cu noi, pentru ca întru toate să ne înţelepţim şi să ne curăţim de patimi. Căci pe Tine Te slăvim, Iisuse Doamne, dimpreună i8o cu Tatăl si cu Duhul Sfânt, acum si în vecii vecilor. Amin! i8i Predică la Duminica a 9-a după Rusalii [2015] Iubiţii mei 294 , y ' viaţa noastră bisericească e plină de întâlniri şi de despărţiri. Ne întâlnim cu toţii la Biserică, slujim împreună, ne rugăm împreună, ne bucu- răm împreună, ne împărtăşim împreună din acelaşi Potir al Domnului, pentru ca apoi să ne despărţim şi să ne continuăm, fiecare dintre noi, viata si asceza acasă si la locul nostru de muncă. y y y 294 Scrisă în dimineaţa zilei de 31 iulie 2013, vreme răcoroasă, prima zi a Postului Adormirii Maicii Dom- nului. 182 Iar ceea ce facem noi acasă, se vede în venirea noastră la Biserică. Pentru că timpul dintre întâl- nirile noastre eclesiale e un timp al curăţirii, al luminării, al sfinţirii, al umplerii noastre de teolo- gie. Iar venirea noastră la Biserică trebuie să expri- me starea noastră interioară, adevărul vieţii noas- tre. însă dacă suntem religioşi doar aici, la Biserică, şi acasă şi oriunde mergem trăim în mod indiferent faţă de credinţa noastră şi de făgăduin- ţele vieţii noastre creştine, atunci nu suntem y y y 7 religioşi nici aici. Ci doar ne prefacem că avem o bună conduită, o bună viată. 7 y Numai că noi trebuie să avem o viată bună y oriunde mergem şi orice facem. Trebuie să avem o viaţă creştină, adică o viaţă plină de împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, porunci ale Lui care sunt viata noastră duhovnicească. y Acasă şi la şcoală, la serviciu sau la piaţă, în vacanţă sau în pelerinaj noi trebuie să arătăm a ortodocşi, pentru că suntem, în adâncul nostru, ortodocşi. Si trebuie să arătăm a ortodocşi si prin îmbrăcăminte şi prin vorbă şi prin gesturi şi prin adâncul cugetării noastre şi prin delicateţea noas- tră şi prin respectarea cuvântului dat şi prin munca noastră cu conştiinţă pe care o înfăptuim. Pentru că toţi sunt cu ochii pe noi. ..Şi vor să vadă credinţa noastră în faptele noastre. Vor să vadă credinţa noastră vie, adică modul în care ea se exprimă prin toată manifestarea vieţii noastre. Dar nu numai oamenii vor să ne ispitească viata si credinţa, ci si demonii fac acest lucru. Sau, în primul rând, demonii vor să ne demonstreze că una spunem şi alta facem. Că noi, de fapt, credem când ne e „bine” si ne îndoim de Dumnezeu si de 77 y y 183 purtarea Lui de grijă atunci când ajungem să ne îmbolnăvim, când suntem lipsiţi, când nu avem ce ne trebuie. Demonii se bucură atunci când ne înfrico- şează, când ne panichează cu frici inexistente sau reale, când ne fac să păcătuim, când ne umplu de deznădejde, când ne umplu de silă faţă de viaţa curată. Pentru că schimbările interioare ale vieţii y duhovniceşti sunt multe şi paradoxale, şi, uneori, simţim să-I slujim lui Dumnezeu şi să facem voia Lui cu inimă mare, bucuroasă, pe când există momente când slujirea ne plictiseşte, când rugă- ciunea nu ne e pe plac, când toate ne doboară, pentru că noi suntem obosiţi interior. Şi demonii profită imediat de fiecare moment al nostru de slăbiciune, de ezitare, de somnolenţă, de indife- renţă, de răutate, de îndoială.. .pentru ca să ne lupte interior. Ziua şi noaptea, când suntem grăbiţi sau osteniţi, când avem nevoie de linişte, când avem nevoie de prieteni înţelegători, când avem nevoie de oameni buni. ..demonii ne trimit pe cap lucruri contrare şi oameni duşmănoşi, rigizi, bădă- rani, care ne strică liniştea. 7 y Şi lupta, după cum ştiţi prea bine, iubiţii mei, este continuă, e grea şi suntem răniţi adesea de moarte. Pentru că demonii se ţin de capul nostru ca nişte lei înfometaţi, nemâncati de multe zile... care îşi pândesc prada. Iar noi, gazelele neputin- cioase, nu avem decât puterea Crucii Domnului, decât harul Treimii si decât înrădăcinarea noastră y în bine ca să luptăm cu leii spirituali, cu demonii. Căci noi suntem la vedere, suntem expuşi... dar demonii sunt nevăzuţi pentru noi. Noi doar le simţim răutatea, le-o înţelegem, vedem ce plănu- 184 iese ei pentru noi. Dar ei plănuiesc continuu ceva rău pentru noi. ..De aceea nu ne putem permite nici să ne înfricoşăm prea mult, nici să deznădăjduim, nici să dezertăm din viata creştină. Pentru că ştim y y y că pe cei pe care ei îi robesc îi fac unelte ale răutăţii, îi fac neoameni. Şi din acest motiv şi noi îi pândim pe cei care ne pândesc, pentru ca să trecem peste cursele lor rele în pas biruitor. ...Evanghelia de azi [Mt. 14, 22-34] e conti- nuarea celei de duminica trecută. Pentru că Sfân- tul Matteos [Mai:6oâo<;], Evanghelistul, ne vorbeş- te despre ceea ce a făcut Domnul după ce a înmul- ţit pâinile şi peştii. Cele 3 pâini şi cei doi peşti. Care minune, în profunzimea ei, ne vorbeşte despre Taina Sfintei Euharistii, unde Domnul înmulţeşte continuu pentru noi Trupul şi Sângele Lui, pentru ca noi să avem viaţa Lui întru noi. Pe de o parte, El, în mod continuu, transfigurează pâinea şi vinul nostru euharistice în Trupul şi Sângele Lui, iar, pe de altă parte, El însuşi Se uneşte cu fiecare dintre noi, prin împărtăşirea noastră cu El, şi Se face una cu noi. Fapt pentru care El ne face părtaşi vieţii şi nemuririi Sale, El ne transfigurează şi pe noi aşa după cum transfigurează continuu pâinea şi vinul Liturghiei sau aşa cum a înmulţit pâinile şi peştii în loc pustiu, dând la mii de oameni să mănânce. însă când oamenii au fost plini de masa lui Dumnezeu, El Şi-a forţat Ucenicii să plece cu corabia [Mt. 14, 22], apoi a eliberat mulţimile de oameni [Mt. 14, 23]. Pentru că toţi, după împărtă- şire, trebuie să mergem în lume şi să arătăm tuturor, în pacea şi în curăţia inimii noastre, care sunt darurile Dumnezeieştii Liturghii. însă, pentru i8 5 a arăta ce face Liturghia din noi, trebuie să venim spovediţi la ea pentru ca să ne împărtăşim cu Domnul, Cel care ne umple pe noi de viaţa Lui şi de marea Sa iubire de oameni. Pentru că noi trebuie să plecăm ca purtători de Dumnezeu în lume, avându-L pe El în noi, Cel nedespărţit de Tatăl şi de Duhul Sfânt, pentru ca, fiind ai Treimii, să vorbim si să lucrăm în lume ca oameni ai lui Dumnezeu şi nu ca nişte pierde vară. Ucenicii au plecat pe mare, mulţimile au plecat pe uscat. Şi cei bolnavi ai lor, acum vinde- caţi, s-au întors acasă cu bucurie. Pentru că noi, cei care plecăm de la Biserică, după slujbă, trebuie să plecăm în noi cu bucuria împărăţiei lui Dumne- zeu, cu teologia Lui şi cu roadele rugăciunii liturgi- ce, care sunt bucuria noastră veşnică. ...Şi îl vedem pe Domnul, acum, după această minune şi după ce i-a concediat pe toţi, că face ceva vrednic de urmat : S-a suit în munte, de unul singur, ca să Se roage. Şi S-a rugat acolo îndelung [Mt. 14, 23]. Pentru că şi noi avem nevoie, după ce ne împărtăşim şi ne umplem de slava lui Dumnezeu, să ne întoarcem acasă şi să ne afundăm în rugă- ciune, pentru ca să conştientizăm ce taină purtăm noi. Cu cine am plecat noi de la Biserică şi ce face El în noi. Iar dacă citim cu multă atentie si cu y y înţelegere rugăciunile de după împărtăşire, vedem cât de minunate sunt consecinţele împărtăşirii noastre cu Domnul. Pentru că noi ne umplem de slava Lui, ne sfinţim, ne transfigurăm, primim arvuna mântuirii noastre. Si de aceea avem nevoie y de timp pentru ca să înţelegem, de singurătate pentru ca să adâncim trăirile mistice din noi, o depărtare de lume pentru ca să înţelegem ce ne i86 leagă de lume şi câtă responsabilitate e pe umerii noştri atunci când noi suntem sub ochii tuturor. y Pentru că atunci când noi suntem huliţi, y 7 Dumnezeu e hulit. Pentru că noi, creştinii orto- 7 y docsi, suntem mădularele mistice ale Bisericii Lui. y 7 Şi de aceea, din cauza noastră, a josniciei noastre, a indiferentei noastre, viata ortodoxă e 7 y 7 y minimalizată, Biserica e dispreţuită, teologia mân- tuitoare a Bisericii e bagatelizată. Pentru că, în loc de a fi apostoli ai credinţei, noi ne desconsiderăm demnitatea noastră sfântă. însă Domnul ne învaţă, prin fiecare gest al Său, că rugăciunea e cea care ne strânge mintea de afară şi ne-o sălăşluieşte înăuntru. Că rugăciunea se face înăuntrul nostru si că în ea coboară slava lui y Dumnezeu, cea care ne întăreşte în toate ale vieţii 7 y y noastre. De aceea, putem să ne rugăm în singurătate, de unii singuri, după ce ne-am rugat în comu- nitate, cu întreaga Biserică. Pentru că luăm cu noi, în singurătate, bucuria comuniunii şi o aprofun- dăm. Luăm cu noi teologia aflată la slujbe şi o apro- fundăm. Şi această aprofundare a teologiei şi a bucuriei în asceza noastră ne unifică interior si ne y face să fim supli în relaţia noastră cu Dumnezeu. Pentru că mişcările fiinţei noastre trebuie să y y fie graţioase, cumpănite, pline de pace şi de bucu- rie si nu mişcări haotice si răutăcioase. Căci ceea y y y ce se revarsă din noi. ..reprezintă starea noastră interioară. ...Ucenicii Lui erau pe mare, pe marea acestei vieţi şi vântul le era împotrivă [kvavxioo] [Mt. 14, 24, BYZ]. Pentru că vântul demonic e întotdeauna împotriva noastră. Iar dacă vântul ne stă împotrivă când noi suntem în Corabia lui Dumnezeu, în 187 Biserică, ce fac demonii cu cei care stau în afara Bisericii? Dacă aici, cu toate armele lui Dumnezeu la îndemână, demonii sunt nebuni de invidie si de 7 y răutate pe noi şi vor să ne scufunde în valurile disperării şi ale necredinţei, ce fac ei cu cei care sunt păgâni, sunt eretici, sunt departe de El? Pentru că Domnul ne-a răscumpărat din robia diavolului prin Botez şi ne-a făcut ai Lui. De aceea noi suntem acum oameni eclesiali, suntem oameni înviaţi din morţi, eliberaţi din y y 7 y robia demonilor, oameni noz... şi demonii luptă cu această noutate duhovnicească a vieţii noastre. y Satana nu luptă la întâmplare cu noi, ci toc- mai pentru ca să ne robească din nou, după ce Dumnezeu însuşi ne-a scos din ghearele demoni- lor. Aşa că lupta demonilor cu noi e pentru recucerirea noastră, pentru înnegrirea noastră, pentru caricaturizarea noastră. Ei luptă nonstop cu noi, fără încetare, pentru că au ambiţia demo- nică de a stăpâni ceea ce nu le aparţine, de a-şi face din robii lui Dumnezeu robii lor. ...însă Domnul lucrează cu înţelepciune dum- nezeiască la mântuirea fiecăruia dintre noi. El ne lasă să cunoaştem răutatea demonilor, planurile lor mortale, pentru ca să ne alipim cu totul de El. De aceea Apostolii sunt singuri pe mare...i-a lăsat singuri în aparenţă, pentru ca ei să cunoască cât de grea e viaţa fără El. „Dar la a patra strajă a nopţii a venit către ei Iisus, umblând pe mare [ue-rapTr) 6e (fiAaKri xfj q vuktoq aTTTÎA,0ev npoc; aurouq 6 ’lriooug, 'nepLTraTcioy cm. trjc ; 0aA,aoor|c;]” [Mt. 14, 25, BYZ]. Căci El S-a făcut om ca noi, afară de păcat, pentru ca El să umble i88 printre noi şi cu noi şi astfel să ne înveţe cum arată omul adevărat. Pentru că omul cel adevărat e Iisus Domnul, Fiul lui Dumnezeu întrupat, Care, în umanitatea Sa, ne-a arătat cum trebuie să fim noi, cei ai Lui. De aceea, viata creştină e viată divino-umană, e viată transfiqurată si nu orice fel de viată. Viata y J y y y Bisericii e viaţă de sfinţenie şi nu e o conformare a noastră după ideologiile şi filosofiile veacurilor. Noi trebuie să cunoaştem însă ce a produs umanitatea la nivel cultural şi filosofic pentru a alege ce e bun şi folositor pentru noi şi nu pentru ca să urmăm orbeşte, fără discernământ, înţelep- ciunea acestei lumi. Pentru că noi trăim, în mod fundamental, după înţelepciunea lui Dumnezeu şi ea este cea care ne ghidează viaţa până în cele mai mici amănunte. ...El umbla pe mare, pe deasupra valurilor, pentru ca să le arate lor şi nouă că El e Stăpânul creaţiei. Şi că noi putem merge pe deasupra valurilor numai dacă ne încredem în El. Apostolii s-au tulburat şi au strigat crezând că e o fantasmă [cfca'iaoiia], un duh [Mt. 14, 26, BYZ]. însă Domnul i-a încurajat şi le-a spus că este El [Mt. 14, 27]. Şi când Sfântul Petros a cerut ca El să-i poruncească să vină la El pe ape [hi ză ilâccia] [Mt. 14, 28], Domnul a fost de acord cu Petros şi Petros „a mers pe ape, [şi] a venit către Iisus [uepLe'ncarioev’ cui ză uâaia, eA, 0 eiv TTpoq iov ’lriooOv]” [Mt. 14, 29, BYZ]. însă când mergem către Iisus, privind doar la El, mergem bine. Când se amestecă însă în credinţa noastră îndoiala, frica, interesele meschine, atunci începem să ne scufundăm... 189 Căci Sfântul Petru a început să se scufunde pentru că a văzut vântul cel tare [rov ăve\iov loxupov] şi s-a înfricoşat [Mt. 14, 30]. A început să se scufunde după ce mersese pe ape la porunca Domnului. Dar când, aidoma lui, şi noi începem să ne scufundăm în marea grijilor şi a fricilor de tot felul, trebuie să strigăm ca Petru către Domnul: „Kupie, ogxjov pe [Doamne, mântuieşte-mă!]” [Mt. 14, 30, BYZ]. Iar slujbele noastre sunt pline de acest Doamne, miluieşte!, pe care unii îl ironizează, dar care reprezintă însăşi relaţia noastră cu Dum- nezeu. Căci noi ne raportăm la El ca nişte fii ai Lui păcătoşi, care cerem mila şi iertarea Lui. Iar de mila Lui tine toată creaţia. Toţi oamenii y y y si toate vieţuitoarele rămân în existentă datorită y y y milei Lui fată de noi toti. y y ...Si când cerem mila Lui, El ne întinde mâna şi ne apucă [Mt. 14, 31] şi ne trage afară din afun- darea noastră în rele. Căci mâna Lui e puternică şi braţul Său e tare. Şi mâna Lui ţine toată făptura. Căci făptura întreagă nu e o apariţie întâm- plătoare, ci un act de creaţie al lui Dumnezeu. Liecare lucru creat de Dumnezeu are logică dum- nezeiască şi, pentru a-1 înţelege pe om, pentru a înţelege animalul, floarea, legile puse de El în crea- ţie, e nevoie de mult timp şi de multă specializare dar, mai ales, de luminarea Lui. Pentru că noi descoperim în creaţie raţiunile Lui sădite de El în creaţie. Noi descoperim, pe căile lăsate de El, ce doreşte El să cunoaştem. Tocmai de aceea avem y y nevoie de luminarea Lui, pentru ca să înţelegem ce rost au lucrurile create de El. 190 Aşadar nu putem cunoaşte cu forţa tainele Lui, ci pe ele le descoperim în smerenie şi în ascultare de El. Si tot în ascultare de El si în y y pocăinţă înţelegem mila Lui, ajutorul şi bunătatea Sa, dar şi faptul că afundarea noastră în rele e consecinţa putinei noastre credinţe si a îndoielii y r y y y [Mt. 14, 31]. Căci ce înseamnă să ai puţină credinţă ? înseamnă să te îndoieşti de ajutorul lui Dum- nezeu atunci când ai nevoie de el. Ceea ce înseamnă, dimpotrivă, că multa credinţă înseam- nă a nu ne îndoi niciodată de ajutorul lui Dum- nezeu, de ajutorul Celui care le rânduieşte pe toate foarte bine. Pentru că Dumnezeu îngăduie să se petreacă cu noi şi lucruri rele, pentru ca noi să ne călim şi să ne lămurim în credinţa noastră. Iar dacă noi y contestăm lucrarea Lui cu noi, contestăm în inima noastră voia Lui cu noi. De aceea ne arătăm puţin- credincioşi dacă gândim că „ştim mai bine decât Dumnezeu ceea ce ne trebuie ”. ...Când El S-a urcat în corabie, vântul a încetat [Mt. 14, 32]. Pentru că atunci când facem împreună cu El un lucru, El e odihna noastră. Nu noi oprim ispitele, nu noi biruim împotriva de- monilor, ci El îi biruieşte în noi pe demoni. Apostolii îl mărturisesc Fiul lui Dumnezeu [Mt. 14, 33]. Ceea ce El era şi este şi va fi. Fiul lui Dumnezeu întrupat, Care Şi-a asumat firea Sa umană din pântecele Preacuratei Stăpâne. Iar ultimul verset al Evangheliei de azi ni-L prezintă pe Domnul ca ajungând în pământul Ghennisaretului [revv'TioapeT] [Mt. 14, 34], acolo unde oamenii se atingeau de marginea veşmân- tului Lui şi se vindecau [Mt. 14, 36]. 191 Pentru că slava Lui se revarsă din dum- nezeirea Lui în umanitatea Sa şi, din aceasta, în întreaga creaţie. Şi toţi ne împărtăşim de slava Lui, câţi venim la El cu toată inima, cerând vindecarea noastră. Pentru că El e pacea şi vindecarea fiecă- ruia dintre noi. Ultima dată am predicat despre ploaie, ne-am rugat cu toţii pentru ploaie şi ploaia a căzut. Când, cum şi unde a vrut Dumnezeu. însă, în unele părţi, ploaia a fost o binecuvântare, pe când, în altele, a fost o pedeapsă. La Roznov, în judeţul Neamţ, a plouat cu grindină de Sfântul Ilie, pe 20 iulie 2015 295 , iar pe 24 iulie 2015, la Petru Vodă, a plouat de asemenea cu grindină 296 . La Bucureşti, pe 30 iulie 2013, spre ora 23, a plouat ca o binecuvântare, însă pământul însetat de apă a înghiţit apa imediat. Şi asta nu înseamnă că moldovenii sunt „mai păcătoşi” decât bucureştenii, ci că Dumnezeu dă ploaie cum doreşte şi cât doreşte, binecuvântarea şi pedeapsa Lui fiind ambele pedagogice. Intr-un sfert de oră, o grindina mai mare ca oul de porumbel a distrus toate culturile celor din Putna Vrancei 297 . Iar în sudul României, pe 30 iulie 2013, zi de joi, s-a înregistrat cea mai mare tempe- ratură din ultimii 7 ani de zile: 40 de grade la um- bră 298 . 295 A se vedea: https : / / www.youtube . com/ watch?v= FlcBM Bn2iiws . 296 Idem: https : / / www.youtube . com/ watch?v=7lTOU 5a4bZ I . 297 Idem: http://videonews.antena3.ro/video/sanatate/zeci- de-hectare-de-culturi-distruse-de-grindina- 8Z1KYyotr9B.html. 298 Idem: 192 între caniculă şi grindină, între secetă şi distrugere a culturilor noastre trebuie însă să ne întrebăm unde greşim. Pentru că manifestările climatice stau în relaţie cu viata noastră interioară y y şi, prin ele, Dumnezeu ne educă spre lucruri bu- ne. Dacă însă vrem să credem că tot ceea ce se petrece cu noi „se petrece de la sine” sau „pur şi simplu întâmplător”, înseamnă că nu cunoaştem voia lui Dumnezeu. Căci, dacă am cunoaşte-o, am vedea că Dumnezeu a educat umanitatea, încă de la început, prin tot felul de pedepse catastrofice şi că ele sunt în folosul nostru, cu toată greutatea noastră de a le înţelege. Şi de ce ne e greu să înţelegem pedeapsa Lui, dacă, atunci când mâncăm din binecuvântările Lui, nu îi mulţumim pentru ele? Ce am făcut noi pentru a trăi, pentru a veni la existenţă? Ce plătim noi pentru aer, pentru soare, pentru sănătate, pentru oamenii pe care îi întâlnim şi pentru lucru- rile pe care le vedem? Pentru că toate sunt darurile Lui. ..pe când nemulţumirea noastră este imensă. Şi pe cât ne înstrăinăm de Dumnezeu şi ne considerăm „auto- nomi”, pe atât fobia noastră faţă de voia Lui creşte. însă voia Lui este atotputernică şi suverană. Certurile noastre cu El nu îl fac să Se schimbe. Numai pocăinţa noastră şi durerea noastră pentru păcatele noastre îl fac să Se schimbe în relaţia Sa faţă de noi, pe El, Cel neschimbat în bine. Pentru că El doreşte rămânerea noastră în bine, în relaţia cu El. http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/canicula-si- stres-termic-extrem-in-mai-multe-regiuni-joi-prognoza- meteo-pentru-urmatoarele-zile.html. 193 De aceea, iubiţii mei, dacă valurile ni se par prea mari şi marea vieţii mult prea vastă, noi nu suntem singuri! Cine se simte singur nu crede în Cel care ţine toată făptura. Cine se simte singur s-a însingurat de El şi de oameni prin păcatele lui. Singurătatea e interioară, pentru că înseam- nă lipsa relaţiei cu El. Singurătatea ne-o creăm singuri. Ea nu este „un handicap congenital” ci alege- rea noastră. Dacă îl alegem pe Dumnezeu, atunci nu mai suntem singuri, chiar dacă trăim de unii singuri. Pentru că îl avem pe El în noi, pe Domnul şi Stăpânul întregii creaţii. Şi Cel care S-a rugat de unul singur pentru mântuirea noastră, ne întăreşte pe fiecare dintre noi şi în singurătatea noastră, dar si în comuniunea noastră cu ceilalţi. y y Pentru că noi avem nevoie de întărirea Lui si y când suntem singuri şi ne rugăm şi lucrăm şi ne curăţim de patimi, dar şi când suntem împreună cu alţii, în Biserică si în comunitate. Mereu avem y 7 y nevoie de întărirea Lui în viaţa noastră, pentru că fără El nu putem să facem nimic bun. De aceea, iubiţii mei, acum, în postul Maicii Domnului, să ne întărim şi mai mult în rugăciune şi în curăţie şi în milostenie, pentru că tot binele ne zideşte duhovniceste. Pentru ca bucurându-ne y y împreună cu Maica lui Dumnezeu şi cu toţi Sfinţii şi îngerii Lui, să lăudăm pe Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh Dumnezeu, acum si în vecii vecilor. Amin! 7 y 194 Predică la Schimbarea la fată a Dom- y nului [6 august 2015] Iubiţii mei 2 ", y ' omul care n-a cunoscut schimbări duhov- niceşti în viaţa sa e un om gol pe dinăuntru. Pentru 299 Scrisă în dimineaţa zilei de 4 august 2015, zi de marţi, cu soare si răcoare. > 1 y 195 că cel care e schimbat de Dumnezeu continuu e împodobit cu slava Lui cea veşnică, pe când cel care n-a trăit convertiri, vederi, luminări şi minuni dumnezeieşti în viata lui si nu se bucură continuu y y y cu Dumnezeu şi în slava Lui e un om lipsit de împlinire duhovnicească. Căci a fi static si nu dinamic duhovniceste înseamnă a nu avea nicio bucurie dumnezeiască, nicio bucurie care să depăşească această lume. Şi de aici marea plictiseală a multora... Pentru că, de la un moment dat, ne plictisim de tot ceea ce trăim pentru că ni se pare că le-am cunoscut deja. Lipsa noutăţii continue naşte plicti- seala asta lungă şi greţoasă, de care oamenii caută să scape prin curiozităţi care mai de care mai perverse şi prin excese de tot felul. Dorinţa continuă de adrenalină, de risc, de depăşire a propriilor limite se naşte din nevoia de a scăpa de plictiseală, de urât, de singurătate. Căutăm experienţe noi, care să ne satisfacă plăce- rile şi emoţiile, însă bucuriile sunt scurte, şi, pe cât ne-am dorit satisfacţii enorme, pe atât ne bulver- sează o silă enormă. Ne plictisim de mâncare, de băutură, de sex, de uitatul la computer, de distracţie, de tot felul de jocuri. ..atunci când le trăim până la refuz. După prea mult... urmează o insatisfacţie maximă. Dar şi după prea puţin... suntem tot la fel de nefericiţi. Căci lumea aceasta, experiată doar la nivelul materialităţii ei, nu ne satisface. Oricât am avea, oricât am primi, oricât am face, nu ne simţim împliniţi total cu lucruri, cu bunuri, cu averi. Dar nu ne satisface nici dacă o experiem doar la nivel sufletesc, fără să vedem o transcendentă a 7 y materiei şi fără să experiem lumea duhovnicească. 196 Pentru că arta, ştiinţa, cultura ne umplu de date, de emoţii, de cunoştinţe, de experienţe diverse, dar care rămân încadrate acestei lumi si nu ne fac să y experiem viaţa duhovnicească. Pentru că viaţa duhovnicească începe atunci când L-ai cunoscut pe Dumnezeu şi El începe să te umple cu slava Lui şi să îţi dea o perspectivă existenţială în care să experiezi, deopotrivă, istoria si veşnicia în viata ta. y y y Şi când acest lucru se petrece, când începi să trăieşti duhovniceste si nu doar trupeşte sau sufleteşte, atunci trăieşti continuu noutatea îm- plinitoare, pentru că trăieşti împreună cu Dum- nezeul slavei, Care inundă cu slava Sa veşnicia si istoria, întreaga existenţă. Iar slava Lui în noi e noutatea de care nu ne putem sătura şi nici plictisi. Pentru că orice am face de aici încolo, fiind plini de slava lui Dumnezeu, le vedem pe toate curate, sfinte, binecuvântate, transparente, pline de cunoaştere si de iubire dumnezeiască. Iar mân- y y carea, băutura, somnul, cititul, slujirea, munca, viaţa noastră nu mai se limitează la istorie, pentru că au din plin în ele slava cea veşnică a Treimii. Mai pe scurt, plictiseala şi urâtul existenţial au un singur remediu: înduhovnicirea noastră. Pe măsură ce ne curăţim de patimi şi ne umplem de slava lui Dumnezeu, pe atât ne umplem de bucurie şi de pace dumnezeiască, de înţelegere şi de fru- museţe sfântă, de delicateţe şi de gingăşie. Pentru că împlinirea în slava lui Dumnezeu înseamnă a ne umple de modul în care Dumnezeu doreşte să trăim şi să simţim lumea Lui. Şi adevărata expe- riere a lumii Lui e prin slava Lui, prin care înţele- gem continuu profunzimile creaţiei Sale, dar şi ale legăturii Sale cu noi, cei credincioşi. 197 Aşa stând lucrurile, putem înţelege, întru- câtva, marea descoperire a praznicului de astăzi şi anume că scopul vieţii noastre e acela de a ne transfigura întreaga noastră fiinţă. Căci Domnul i-a luat pe cei trei Apostoli ai Lui şi i-a dus într[-un] munte înalt [dc, opoq LnţrriAov] [Mt. 17, 1, BYZ]. Iar acolo „S-a transfigurat înaintea lor \jj€Te/iop(pcS 6 ri e|iTTpoo 0 ev au-ucov], şi a strălucit faţa Lui ca soarele [kczl eA,api|jev 16 upooGOTTOv Auuou «<; 6 îi/Uoq], iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumi- na [xa 6e îpcma Auuou eyevovuo XevKa dc, uo (fGoq]” [Mt. 17, 2, BYZ]. Verbul principal, percpopcfoco [metemorfoo], care înseamnă a-şi schimba forma, a se transfigura este explicat în versetul din care face parte, prin strălucirea feţei Lui ca soarele şi prin albirea vesmintelor Lui ca lumina. Pentru că vrea să ne y spună că transfigurarea trupului înseamnă revăr- sarea voită a luminii dumnezeieşti din înăuntrul Domnului în afara Lui, revărsare prin care trupul Lui se umple şi e copleşit de slava dumnezeirii Lui si izvorăşte lumină dumnezeiască. y y Şi prin transfigurarea trupului Său, Domnul ne-a arătat că întruparea Sa a fost reală şi că unirea personală a celor două firi, dumnezeiască şi ome- nească, asigură transfigurarea umanităţii Sale. Transfigurare a umanităţii Lui care nu înseamnă desfiinţarea umanităţii, ci indumnezeirea ei. Pentru că ceea ce s-a petrecut acum, pe muntele Tabor, a fost o anticipare a învierii Lui. Pentru că Hristos Cel înviat din morţi înviază cu y umanitatea Sa transfigurată, îndumnezeită în mod deplin şi pentru totdeauna. 198 Iar fiecare dintre noi trebuie să urmăm calea Lui : adică aceea de a ne umple de slava Lui, care ne transfigurează şi pe noi. De aceea, asa cum afirmam si altădată, îndumnezeirea personală este scopul vieţii noastre şi ea certifică teologia Bisericii. Pentru că teologia adevărată e cea care te îndumnezeieste si nu cea y y care te ideologizează. Iar teologia, cât şi viaţa noastră, sunt divino-umane. Pentru că teologia a fost revelată de Dumnezeu Sfinţilor Lui, de-a Iun- gul veacurilor, şi ea este avuţia nejefuită a Bisericii Sale, iar viaţa creştină e viaţa plină de slava 1 reimn. ...Şi Apostolii Lui, alături de Domnul şi de Sfinţii Moisis si Ilias, s-au simtit bine, s-au simtit dumnezeieşte. Pentru că Apostolii au văzut, în mod anticipativ, împărăţia Lui. Pentru că văzând pe doi dintre Sfinţii Lui, cu El, în slavă, au înţeles cum vor fi împreună cu toţi Sfinţii şi îngerii Lui. Dar, mai mult decât atât, Sfinţilor Apostoli, celor trei, lui Petros, Iacovos şi Ioannis, li s-a revelat acum Preasfânta Treime, Dumnezeul nos- tru. Căci Fiul Tatălui s-a schimbat la înfăţişarea y y trupului înaintea lor, S-a transfigurat, norul lumi- nos [vecfeAri (foreivr]] [Mt. 17, 5, BYZ] era Duhul Sfânt, iar Tatăl a vorbit din nor, din Duhul Sfânt - cu Care e deofiinţă şi cu Care trăieşte perihoretic, dimpreună cu Fiul - mărturisind despre Fiul că El este Fiul Lui Cel iubit, în Care El a binevoit si binevoieşte veşnic şi pe Care noi trebuie să îl ascultăm [Mt. 17, 5]. Iar Biserica Lui mărturiseşte continuu că y Dumnezeul nostru, Cel unul în fiinţa Sa, e întreit în persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, şi că persoanele dumnezeieşti sunt veşnice şi egale între 199 ele, fără de început şi fără de sfârşit - deşi Tatăl L-a născut pe Fiul şi L-a purces pe Duhul Sfânt - şi Ele conlocuiesc la nivelul singurei fiinţe dumne- zeieşti. Si slava Treimii e slava Ei cea veşnică si y y y y îndumnezeitoare, prin care se sfinţeşte tot omul în Biserică şi care va fi lumina şi hrana veşnică a împărăţiei Sale. Tocmai de aceea am început predica de azi cu nevoia de a avea viată duhovnicească. Pentru că y viaţa duhovnicească e viaţa plină de slava Treimii. E reala viaţă a omului, care îl împlineşte şi acum şi veşnic. y însă, pentru a trăi în slava lui Dumnezeu, trebuie să trăim în Biserica Lui şi după toate poruncile Lui. Pentru că simţirea harului dum- nezeiesc nu este separată de împlinirea porun- cilor Lui. Ci, dimpotrivă, acolo unde este împli- nirea adevărată a poruncilor Lui şi credinţă adevărată este şi experienţă duhovnicească. Acesta e motivul pentru care noi nu putem cinsti drept „sfânt” pe cineva care nu are credinţă adevărată şi viaţă duhovnicească. Nu putem cinsti drept „sfânt” pe cineva care nu este membru al Bisericii Ortodoxe si care nu si-a sfintit viata în y y y y Biserica Lui. Căci Sfinţii, pentru noi, sunt expresia vie a vieţii şi a teologiei Bisericii. Ei întrupează teologia şi viaţa Bisericii într-un mod personal şi au expe- rienţa reală a slavei lui Dumnezeu în persoana lor. De aceea, Sfinţii lui Dumnezeu, canonizaţi sau nu, sunt în împărăţia lui Dumnezeu şi se roagă continuu pentru noi. Cinstirea lor în Biserică nu le sporeşte „slava” lor cerească, ci ea are menirea de a ne înmulţi nouă evlavia si cunoaşterea teoloqică. y y y u 200 Tocmai de aceea, a-i cunoaşte pe Sfinţii lui Dumnezeu, din toate secolele şi din toate locurile, înseamnă a învăţa de la ei cum să ne sfinţim si noi y y y viata. A-i cunoaşte si a ne ruqa lor înseamnă a ne împrieteni cu ei. Iar cine se împrieteneşte cu Sfinţii Lui e prieten şi cu Dumnezeu, pentru că Sfinţii Lui ne învaţă tot mai mult cine e Dumnezeu în viata y y lor. Iar de 25 de ani de zile, de când m-am întors conştient la Domnul, am învătat în fiecare zi despre prietenia lui Dumnezeu cu Sfinţii Lui şi cu noi. Pentru că pe 6 august 1990 mergeam pentru prima oară la Biserică, ca un om convertit la Ortodoxie, deşi fusesem botezat ortodox de prunc. Şi pentru că am cunoscut minunea convertirii pot vorbi, în cunoştinţă de cauză, şi despre ce înseamnă minunea continuă a înduhovnicirii. Căci schimbările interioare, multe şi minunate, le-am trăit la tot pasul în cunoaşterea mea teologică şi în viaţa mea liturgică. De aceea sunt un om nou, născut la viata duhovnicească, deşi văd în mine, încă vii, patimile omului vechi. Mă schimb continuu duhovniceşte, prin slava Lui, dar văd în mine moartea păcatului, pentru că păcatul îl permanentizez prin căderile mele din bine. De aceea, nu putem fi ortodocşi reali dacă nu arătăm experienţă duhovnicească, dacă nu dove- dim curăţire continuă de patimi, dacă nu trăim în slava lui Dumnezeu. Pentru că împărăţia lui Dumnezeu este tocmai pentru cei care se sfinţesc continuu pe ei înşişi, împreună cu Dumnezeu, şi vor să trăiască 201 veşnic alături de Maica lui Dumnezeu şi de toţi Sfinţii şi îngerii Lui. Suntem în Postul Maicii Domnului, astăzi e dezlegare la peşte, şi, potrivit Liturghierului, astăzi se face, pentru prima oară, „rugăciune la gustarea strugurilor” 300 . Adică a noilor struguri. A strugu- rilor din acest an. Iar rugăciunea de binecuvântare a noilor struguri e aceasta: „Binecuvintează, Doamne, această roadă nouă a viţei, pe care, prin buna întocmire a văzdu- hului, prin picăturile de ploaie şi prin liniştea vremii, ai binevoit a o aduce la acest ceas al coacerii, pentru ca, celor ce vom gusta din ea, să ne fie spre veselie, iar celor ce au adus-o Ţie ca dar, spre curăţirea păcatelor, prin Dumnezeiescul şi Sfântul Trup şi Sânge al Hristosului Tău, cu Care eşti binecuvântat, împreună cu Preasfântul şi bu- nul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea si în vecii vecilor. Amin” 301 . y Şi vedem că strugurii au nevoie de vreme bună, de ploaie şi de linişte, de nevătămarea cultu- rii, pentru ca să se coacă. Trebuie să munceşti via, să stai de ea, să o îngrijeşti, să o culegi şi să ştii ce să faci cu strugurii. Şi pentru ca să ştii ce să faci cu roadele pă- mântului, pe care le lucrezi împreună cu Dum- nezeu, trebuie să fii recunoscător pentru fiecare ploaie, pentru fiecare vară bună, fără piatră şi secetă, pe care El ni le dă. Recunoştinţa ne mântuie de răutate si de y y y indiferentă. Bunătatea ne mântuie de invidie si de y y intoleranţă. Smerenia ne mântuie de părerea de sine şi de egoism. 300 Liturghier, ed. BOR 2012, p. 419. 301 Idem, p. 419-420. 202 Pentru că răul patimilor din noi e scos de virtuţile divino-umane pe care le lucrăm. Căci împreună cu Dumnezeu facem tot binele pe care îl facem. De aceea, iubiţii mei, în acest praznic împărătesc al Bisericii am trăit din nou împlinirea pe care au avut-o Apostolii Domnului, care au văzut slava Lui „pe cât li se putea ” 302 dărui. Am retrăit împlinirea şi bucuria lor, care este împlini- rea si bucuria noastră. Căci aceia dintre noi care au y trăit schimbările dumnezeieşti ale Lui în fiinţa lor y y se bucură în acest praznic ca unii care s-au îm- părtăşit, pe măsura lor, de vederile şi simţirile lui Dumnezeu. Şi prea minunat şi mare şi binefăcător este Dumnezeul nostru treimic, Care ne dăruie nouă, nevrednicilor robilor Săi, atâta bogăţie de har şi de înţelegere dumnezeiască! Căci El, atunci când ştie că avem nevoie de 7 y confirmarea Lui, de bucuria Lui, de sfatul Lui, ne umple de har, de înţelegere, de voia Lui cea prea- sfântă. Nici mai târziu si nici mai devreme, El îsi y 7 y face simţită prezenţa în viaţa noastră. De aceea nu trebuie să ne grăbim niciodată, ci să aşteptăm voia Lui cu noi. Trebuie să aşteptăm luminarea Lui, povăţuirea Lui, frumuseţea Lui, căci El ne duce la cele bune întotdeauna. Căci a Lui e slava, cinstea şi închinăciunea, a Tatălui si a Fiului si a Sfântului Duh, acum si y y 7 y pururea şi în vecii vecilor. Amin. 302 Mineiul pe luna august, ed. BOR 1894, p. 70. 203 Predică la Duminica a io-a după Rusalii [2015] în postul Maicii Domnului noi vorbim despre moartea ca adormire şi nu despre orice fel de moarte. Despre moartea celor Sfinţi, care e ador- mire a trupului şi trecere a sufletului la viaţa veşnică a împărăţiei lui Dumnezeu. Pentru că moartea lor, a celor Sfinţi, e o moarte spre viaţă, e o intrare în viată si în bucuria cea veşnică, netrecătoare, pentru că ei s-au unit încă de aici cu Dumnezeu şi s-au umplut de slava Lui. Aceasta e moartea bună, pe care ne-o dorim cu toţii. Pe aceasta o cerem atunci când ne rugăm ca Domnul să ne dea „sfârsit creştinesc vieţii 11 7 7 7 303 Scrisă în dimineaţa zilei de 7 august 2013, zi de vineri, cu vânt răcoros si cu soare. 7 7 Iubiţii mei 3 ° 3 , 7 ' 204 noastre, fără durere, neruşinat, în pace [xpumava ta tcAji rr^ (a)f|c; fi|icov, av'Goâuva, ăve'naioxwxa, elprjVLKcc] şi apărare bună la înfricoşătorul scaun [de judecată] al lui Hristos [koo, ko^tiv a'îToA.OYiav xrig em tou (fopepou pfiparot; rou XpLOuou]” 304 . Si când cerem ca sfârşitul vieţii noastre să fie y y y creştinesc [xpioiiava], noi cerem ca să murim spovediţi şi împărtăşiţi, împăcaţi cu toţi şi cu toate lucrurile noastre lăsate în ordine. Cerem să murim ca oameni ai Bisericii si cu toate ale noastre y rânduite. Pentru ca cei ai noştri să ştie ce să facă y y J pentru noi şi ce să facă cu lucrurile rămase de la noi. Si când cerem ca sfârşitul nostru să fie y y nedureros, ne rugăm, deopotrivă, ca să nu murim în dureri fizice dar, mai ales, în dureri sufleteşti. Pentru că despărţirea sufletului de trup poate fi lină sau dureroasă, după starea vieţii noastre. Căci adormirea Sfinţilor e lină, se face cu multă bucurie şi cu multe minuni, pentru că ei văd cum vin la ei Sfinţii şi îngerii, Maica Domnului şi însuşi Domnul şi îl primesc pe cel sfânt în împărăţie ca pe unul de-al lor. Dar moartea celor păcătoşi e foarte dureroasă, e plină de chinuri. Pentru că demonii vin şi vor să smulgă sufletul din trup şi să-l ducă în Iad. De aceea, cel muribund se înfricoşează, se zbate, pare că vorbeşte aiurea... dar el vede cu sufletul său fiinţe spirituale rele, îi vede pe demoni, şi agonia lui, lupta lui e grea, pentru că nu are sprijin duhovnicesc. Iar când cerem să avem un sfârsit al vieţii J y y noastre neruşinat de demoni, cerem un sfârsit al vieţii prin care să intrăm în compania Sfinţilor şi a îngerilor lui Dumnezeu. Vrem ca să ne ia Sfinţii şi 3° 4 Cf http://glt.xyz/texts/Oro/Daily_Liturgy.uni.htm. 205 îngerii din trup şi ei să ne însoţească la judecata lui Dumnezeu si nu demonii. y Iar a adormi în pace înseamnă a adormi în slava lui Dumnezeu. A fi plini de har, de bucurie, de încredere în mila lui Dumnezeu, pentru că avem sufletul curat şi împăcat. în română, la această cerere a ecteniei, s-a tradus kocA,t]v aTToA.oyiav prin răspuns bun. însă în neogreacă - în care este Liturghia grecească pe care am citat-o - aiToAoYia înseamnă apărare, justificare, apologie, de unde avem şi noi cuvântul apologie din română. Traducerea românească vede a doua parte a cererii ca fiind în relaţie cu Hristos si nu cu cel y y adormit. Adică înţelege răspunsul bun drept răspunsul pe care Hristos i-l dă celui adormit. însă în neogreacă lucrurile stau tocmai invers: noi înşine trebuie să avem o apărare bună la înfrico- şătorul scaun [de judecată] al lui Hristos. Noi trebuie să avem credinţă şi fapte şi cuvinte prin care să răspundem cu iubire iubirii lui Hristos Dumnezeu pentru noi. Căci toate elementele cererii sunt despre ce trebuie să facem noi când murim şi mergem la Domnul. Dacă ar fi fost „răspuns bun” trebuia să fie kcAtiv a'iTOKpioriv'. însă kcAtiv dno'kofuiv ne spune că trebuie să avem o apărare/ o apologie bună în faţa lui Dumnezeu, a Celui care ne judecă. Pentru că trebuie să răspundem în faţa lui Dumnezeu, să dăm seama pentru ceea ce am făcut. Şi pentru ca apologia noastră să fie bună trebuie să fie plină de sfinţenie, plină de asemănarea cu Dumnezeu. Căci pentru a-I răspunde lui Dumnezeu trebuie să fim ca El: plini de sfinţenia Lui. 206 Iar scaunul Său de judecată este înfricoşător pentru noi şi pentru întreaga creaţie nu prin aceea că ar fi urât/ respingător la modul copleşitor, ci prin aceea că slava lui Dumnezeu copleşeşte cu totul întreaga creaţie şi ne cutremură dumnezeieşte prin sfinţenia si abisalitatea frumuseţii ei celei de necu- y y y prins. Dumnezeu, Cel care ne judecă, e înfricoşător prin frumuseţea şi sfinţenia Lui. Iar când ne împărtăşim cu „înfricoşătoarele lui Hristos Taine [(fpLKTCov uoO XpLoiou MuoTr)pia)v]” 3 ° 5 , adică cu Sfânta Euharistie, ea nu este înfricoşătoare în sens absolut negativ, ci în sens absolut pozitiv. Pentru că e înfricoşătoare prin sfinţenia şi frumuseţea dumnezeiască pe care le aduce în noi împărtă- şirea euharistică. y Asa stând lucrurile, o moarte bună înseamnă y 7 o moarte în care plecăm de aici împăcaţi şi împliniţi şi care ne duce în faţa scaunului de jude- cată al lui Dumnezeu ca pe nişte oameni cu apolo- gie bună. Ca pe nişte oameni în care Dumnezeu vede asemănarea Lui cu noi. în care Dumnezeu tsi y contemplă frumuseţea, pentru că suntem plini de frumuseţea slavei Lui. y Şi fiecare trebuie să ne pregătim şi să ne dorim o asemenea moarte binecuvântată, sfântă: moartea ca adormire si nu moartea ca chinuire. y Fiecare trebuie să ne dorim moartea care ne împacă şi ne împlineşte: moartea cu Dumnezeu. Pentru că mulţi, pe patul de suferinţă sau când sunt la mare ananghie, îşi doresc moartea pentru ca să scape de toate relele. Ei cred că moartea e o rezolvare pentru problemele vieţii, însă moartea nu e o rezolvare a suferinţei, ci ea este 305 Ibidem. 207 un început al suferinţei veşnice, dacă suntem oa- meni păcătoşi şi răi. Sinuciderea nu e o rezolvare a suferinţei, ci o y 7 atrocizare a ei. E transformarea suferinţei la cote y înfiorătoare, cumplite. De aceea, singura cale de eradicare a sufe- rinţei din noi înşine este suportarea ei în credinţă. E trăirea ei şi depăşirea ei în noi înşine, pentru că această purtare a suferinţei ne transfigurează pe noi înşine. y Si trebuie să fi văzut în viata dumneavoastră y y oameni sănătoşi, bine făcuţi, corpolenţi, care la un moment dat au căzut în vreo boală, şi boala, sufe- rinţa, durerile au făcut din ei nişte fiinţe ascetice, luminoase, pentru că au suportat durerea în cre- dinţa în Dumnezeu. y Boala sculptează în noi, în trupul nostru, şi ne dă posibilitatea de a ne arăta credinţa şi demni- tatea. Pentru că boala nu ne lipseşte de demnitate, ci ne-o subliniază şi mai mult pe chip, atunci când boala e primită ca o curăţire a noastră de păcate. Şi despre boală şi despre durere s-a vorbit în Evanghelia de azi [Mt. 17, 14-23]. Despre cele care sunt consecinţe ale păcatelor noastre. Căci tatăl unui fiu bolnav a venit la Domnul, a căzut în genunchi în faţa Lui [Mt. 17, 14] şi I-a vorbit despre fiul lui lunatic [oeAr|vu£(eioa] şi care pătimeşte rău [kkkcoq mm/ei] [Mt. 17, 13, BYZ]. DEX2009 consideră, în mod greşit, că lunatic e sinonim cu somnambul. însă lunadcus ca si y ocAriviaCoiica sunt sinonime cu epileptic şi nu cu somnambul. Pentru că epilepticul e cel care cade, fără să fie conştient de ceea ce se petrece cu el, în foc sau în apă [Mt. 17, 15]. 208 Numai că băiatul acestui tată îndurerat si care y vine cu credinţă la Domnul, nu era epileptic, ci posedat de demon. De un demon care îl făcea să cadă în foc şi în apă, pentru ca să-l omoare. De un demon care se manifesta în acest copil ca şi când el ar fi fost epileptic. Aflăm acest lucru din Mt. 17, 18, unde ni se spune: „şi Iisus l-a certat pe el, şi a ieşit din el demonul şi copilul s-a vindecat din ceasul acela [i însă, după cum observaţi, din perspectiva lui Dumnezeu, cămila de câteva sute de kilograme poate să treacă prin urechea acului, într-un mod minunat, dar bogatul în păcate nu poate să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Căci la El e mai uşor imposibilul decât ceea ce pare posibil. Din perspectiva Lui, lucrurile se văd altfel decât din perspectiva noastră. Căci Fiul Tatălui, când S-a întrupat din Fecioara Maria şi S-a făcut om, a făcut un lucru incomparabil mai mare decât să facă să treacă un animal imens printr-un ac: El a unit lucruri de neunit în persoana Sa şi anume dumnezeirea cu umanitatea. Iar când a mers pe 83. 389 Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83mil%C4% 245 ape, când a transformat apa în vin, când a înmulţit pâinile şi peştii, când a vindecat bolnavi, când a înviat morţi, Domnul a făcut lucruri imposibile pentru oameni, dar pentru El foarte posibile. Şi din acest motiv, privind la Sfinţii Săi Apostoli, Domnul le-a spus: „La oameni, aceasta este [cu] neputinţă, dar la Dumnezeu toate [sunt cu] putinţă [Etapa av'GpGO'noLq iouio aâwauov koxiv, napa 6e 0ew "navua 6uvai:a]” [Mt. 19, 26, BYZ]. Pentru că mântuirea, privită într-o logică umană, e un greu imens, e un lucru imposibil, însă, trăită cu Dumnezeu, mântuirea e o bucurie reală si 0 împlinire îndumnezeitoare . Pentru că mântuirea e locuirea lui Dumnezeu în oameni, prin slava Lui. Adică intrarea Celui mare, imposibil de mare, a lui Dumnezeu, în micimea fiinţei noastre. Intrare care pare imposibilă, dar, când e trăită de noi, ea e reală. Cămila care trece prin urechea acului, rapor- tată la soteriologie, la realitatea mântuirii perso- nale, înseamnă imensitatea lui Dumnezeu care se pogoară până la noi şi locuieşte în noi. Pentru că El nu numai că vine spre noi. ..ci şi rămâne în noi. Şi rămâne în noi, prin slava Lui, fără ca să ne forţeze libertatea, ci tocmai pentru ca să ne întărească în libertatea iubitoare de a fi cu EL Şi pentru că suntem împreună cu Dumnezeu, pentru că slava Lui e în noi si ne curăteste si ne 1 y y y y luminează şi ne îndumnezeieşte continuu, putem vorbi în cunoştinţă de cauză despre viaţa duhovni- cească, pentru că viaţa noastră cu Dumnezeu e viata duhovnicească. y Şi iată, ceea ce părea imposibil, e posibil! A locui cu Dumnezeu si în Dumnezeu, adică în slava Lui, e posibil, deşi acest lucru e imposibil 246 pentru omul trupesc, care nu trăieşte viaţa Bise- ricii. Şi el crede că acest lucru nu e posibil pentru că nu îl experimentează. Căci tot cel care a expe- rimentat şi experimentează în el comuniunea vie şi continuă cu Dumnezeu, nu numai că ştie că acest lucru e posibil, ci se bucură din plin de prezenţa Lui în el însusi. y Şi am luat Evanghelia zilei [Mt. 19, 16-26] de la sfârşit spre început, pentru a înţelege ce îi lipsea tânărului bogat, care împlinise poruncile [v. 20]. ti lipsea nu desăvârşirea, ci viaţa mistică. Pentru că viaţa mistică e drumul spre desăvârşire. Pentru că împlinirea poruncilor lui Dum- nezeu este o asceză continuă, care trebuie să ne ducă la simţirea si la vederea lui Dumnezeu. Adică y y la viata mistică, duhovnicească. y 7 Poruncile Lui nu sunt doar exerciţii de y disciplinare ale trupului şi ale sufletului, ci şi unelte ale transfigurării întregii noastre fiinţe. Adică ele atrag slava lui Dumnezeu în noi, prezenţa Lui vie în noi, care ne schimbă în mod dumnezeiesc. Poruncile Lui fac din noi medii ale iradierii lui Dumnezeu, medii modelate şi transfigurate de El, până când nu ne mai recunoaştem în acest proces interior de schimbare dumnezeiască. Pentru că devenim, pe fiecare zi, tot mai mult asemenea Lui şi tot mai puţin semănăm cu noi înşine. Dacă, pentru tânărul bogat, poruncile dum- nezeieşti ar fi însemnat această interiorizare a y relaţiei cu Dumnezeu, atunci nu i-ar fi păsat prea mult de avuţiile lui. Avuţiile lui ar fi fost o nimica y y toată pe lângă bogăţia duhovnicească pe care ar fi trăit-o. însă perspectiva lui şi a multora dintre noi 247 asupra poruncilor dumnezeieşti este una exte- rioară şi goală de conţinut. Căci noi nu ucidem, ne ferim de adulter, nu furăm, nu dăm mărturie mincinoasă, ne cinstim părinţii, îi iubim pe oameni la modul general, venim la Biserică, ne rugăm, postim, citim cărţi sfinte, ajutăm pe unul sau pe altul.. .dar toate acestea nu ne înduhovnicesc, pentru că noi nu căutăm înduhovnicirea prin intermediul tuturor acestora. însă împlinirea poruncilor Lui nu înseamnă împlinirea literală a lucrurilor, ci trăirea împlinirii duhovniceşti ca urmare a împlinirii poruncilor. A nu ucide nu înseamnă numai a nu omorî pe cineva şi a nu ajunge la închisoare, ci şi a nu omorî pe nimeni în sufletul nostru, a nu avea imaginaţii răzbunătoare şi a nu omorî fapta bună în alţii, adică a sprijini toată intenţia bună a altora. A nu săvârsi adulter nu înseamnă numai a nu y te culca cu o femeie sau cu un bărbat si a nu face y tot felul de perversiuni, ci şi a nu avea dorinţe desfrânate în inima ta. A nu trăi plăceri păcătoase în tine însuti si cu simţurile tale. y y y Şi din cele două porunci dumnezeieşti la care m-am referit, din a nu ucide si a nu săvârsi adulter, în adâncimea lor, înţelegem să ne păstrăm curaţi de mânie şi de plăcere. Lucru pe care nu îl putem face fără harul lui Dumnezeu în noi. Căci numai slava lui Dumnezeu ne întăreşte să luptăm împo- triva păcatului şi să iubim curăţia şi fapta bună. De aceea, mai înainte, am vorbit despre cel bogat în păcate. Căci cel care nu poate intra în împărăţie e cel care nu iubeşte împărăţia prin tot ceea ce face. Nu iubeşte împărăţia pentru că nu 248 vrea să trăiască în logica paradoxală a lui Dum- nezeu, ci îşi permite să trăiască oricum. Iar logica lui Dumnezeu e să nu iubim mânia şi nici răzbunarea şi nici plăcerea şi nici ipocrizia si nici banii si nici viata, ci să iubim tocmai subţierea noastră de rău. Dezgrăşarea noastră de rău. Căci El ne cere tocmai dezlipirea noastră de lu- cruri, trăirea printre ele ca printre darurile cele bune si mari ale lui Dumnezeu, de care nu trebuie să ne lipim, ci să ne lipim de El, prin dragoste veş- nică. Pentru că ce altceva înseamnă să îti dai averea y ta la săraci ? Să o priveşti detaşat, nu ca pe lucrul prim în viaţa ta. Ci lucrul prim, neapărat şi împlinitor e să ne umplem de slava lui Dumnezeu şi să fim cu EL Aceasta e comoara din cer : Dumnezeu! Comoara din cerul sufletului nostru este Dumnezeu, dacă El e soarele si aerul si iubirea 7 y y noastră cea mare si unică. y Pentru că poţi să renunţi la tot si la toate si J7 y y y y totuşi să nu fii liber de materie. Să nu fii liber de y patimi, de obiceiuri pătimaşe. Dar dacă te despătimeşti continuu de păcate, atunci poţi fi liber interior şi împlinitor al voii lui Dumnezeu şi în mijlocul averilor şi în mijlocul oraşului şi în mijlocul lumii. Pentru că inima ta şi cugetul tău şi tot sufletul şi trupul tău sunt cu Dumnezeu. Aşadar, dacă vrem să ştim rolul prim al milosteniei, atunci e acesta: a experimenta tot mai mult dezlipirea noastră de bunurile pe care le pre- ţuim. Şi cu cât ne dezlipim mai mult de bunurile noastre, cu atât ne pregătim de moarte. Pentru că moartea asta înseamnă: despărţirea de lumea de 249 aici pentru a trăi în veşnicie, în condiţii radical di- ferite fată de cele de aici. y Şi prin rugăciunea, prin milostenia, prin cură- ţirea noastră de patimi, noi ne facem această ple- care mult mai lină, pentru că inima noastră e deja în veşnicie prin dorul ei de Dumnezeu. Şi trăim astfel viaţa de aici ca pe o perioadă continuă de tranziţie spre cer. Motiv pentru care şi cuvântul parohie, care vine de la grecescul rapoiida [parichia], înseamnă comunitatea celor străini, a celor cu rezidenţă temporară pe pământ. Pentru că viaţa noastră e un continuu pelerinaj spre cer. Şi de aceea noi iubim atât de mult peleri- najele: pentru că ele sunt esenţa vieţii noastre. Fiindcă ele spun despre noi că suntem nişte străini, care călătorim cu Dumnezeu spre împărăţia Lui. De aceea, iubiţii mei, acum, când suntem aproape de sfârşitul anului bisericesc, să ne gân- dim cu profunzime la viaţa noastră! Căci suntem ceea ce facem zi de zi. însă ce facem noi zi de zi? Cu ce ne ocupăm noi clipă de clipă? Ne rugăm? Citim? Slujim? Suferim pentru neştiinţa şi lipsa aproapelui nostru? Facem ceva, în mod concret, pentru a schimba vieţile oamenilor? Căci zilele trec si noi suntem.. .ceea ce facem y zi de zi. Noi suntem câtă iubire avem, câtă grijă pentru Biserica lui Dumnezeu, câtă onestitate. Şi mă bucur atât de mult când găsesc, pe stradă, în călătorie, într-un oraş sau într-un sat anume, oameni ai lui Dumnezeu care gândesc frumos şi trăiesc frumos. Care văd viaţa şi traiul zilnic în perspectiva lui Dumnezeu. îi simt imediat, pentru că sunt una cu vorba lor. Nu vor să te mintă, nu vor să pară mai mult 250 decât sunt, pentru că te primesc cu bunătate în viata lor. y Sie o mare diferenţă între atunci când călăto- y y reşti lângă cineva necredincios, care „te minima- lizează” sau „te exclude” prin propria-i prezenţă, care încearcă să se pună cu fundul la tine sau să stea peste tine de nervi, de enervare, şi atunci când stă lângă tine un om credincios, care, dimpotrivă, încearcă să îti facă loc si mai mare, văzând că si tu eşti delicat cu el. y Căci creştinii ortodocşi autentici, care ştiu de ce vin la Biserică, când se întâlnesc, sunt delicaţi unii cu alţii. Ştiu să vorbească cuviincios si să trans- y y y mită încredere şi voie bună celor de lângă ei. într-o lume foarte închisă în sine, materialis- tă, care face totul pe bani, prezenţa noastră este o gură de aer proaspăt. Pentru că noi stăm de vorbă cu alţii şi îi ajutăm nu pentru bani, ci pentru ca, prin noi, să îl cunoască pe Cel care ne întăreşte pe noi si ne face vii. y De aceea, iubiţii mei, fiţi autentici în modul 7 y 7 y vostru de-a fi şi de a vorbi! Nu imitaţi pe alţii, ci lăsaţi conştiinţa voastră să se exprime! Pentru că Dumnezeu ne dă fiecăruia dintre noi gânduri bune unora pentru alţii. Numai noi să le ducem la bun sfârsit. y Căci El ne îndeamnă să facem bine altora, să ajutăm, să sprijinim, să ne rugăm pentru confraţii noştri. El ne îndeamnă să fim prezenţe bucuroase şi calde în mijlocul oamenilor. Aşadar, în măsura în care auzim glasul Lui, care ne îndeamnă să facem binele, să trecem imediat la faptă! Să nu ne prefacem că nu-1 auzim, ci să îl auzim cu inimă bună. 251 Căci asa creste în noi bunătatea, curăţia, simplitatea, evlavia: din ascultarea imediată a voii lui Dumnezeu, care ne îndeamnă să facem binele. Vă doresc mult spor în toate şi linişte! Şi binecuvântarea Dumnezeului nostru treimic să ne lumineze mereu spre lucrurile de folos ale Bisericii si ale lumii în care trăim. Amin! y 252 Predică la Duminica a 13-a după Rusalii [2015] Iubiţii mei 39 °, y 7 necredinţa este dorinţa obstinată de a nega prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră. încăpă- ţânarea de a I te împotrivi lui Dumnezeu. Sau, după cum spunea Cioran despre sine: am trăit „plăcerea negativă şi perversă a refuzului” (min. 20) 391 . A refuzului de a crede în Dumnezeu şi de a-L asculta. Numai că necredinţa e falimentară, pentru că ne distruge interior fiinţa noastră. Ne secătuieşte de viaţă şi de încredere. Motiv pentru care, tot Cioran a spus că „scepticismul bătrâneţii este în- grozitor” (min. 21) 392 . Pentru că, măcar la bătrâ- neţe, ai nevoie să ştii ce se va petrece cu tine. Unde mergi. Măcar la bătrâneţe ai nevoie de răspunsuri clare. ..şi de îmbrăţişarea plină de pace şi de iertare a lui Dumnezeu. Pentru că moartea este o limită clară a vieţii y noastre. După care viaţa noastră intră în ritmurile veşniciei. Iar groaza scepticului e starea interioară în faţa acestei veşnicii care începe odată cu moar- tea. însă de ce refuzul de a crede în Dumnezeu e o plăcere perversă la tinereţe şi când te simţi în putere, când eşti sănătos? Pentru că ne dă senti- mentul de „putere interioară”, de „îndreptăţire de 390 Predică din ziua de 27 iulie 2015, zi de joi, călduroasă. 391 Interviul de aici: https : / / www.youtube . com/ watch?v= ak8N VIX77A0 . 392 Ibidem. 253 sine”, „de absolut”, pe măsură ce ne întunecăm interior si ne facem tot mai răi si mai insensibili. y y Şi aceste lucruri dramatice se petrec cu noi pentru că necredinţa e alimentată de demoni cu o „putere” iluzorie, care te face să crezi că auto- nomia personală te ajută „să îţi rezolvi” toate lucrurile. Că nu ai nevoie de Dumnezeu pentru ca să trăieşti sau să reuşeşti în viată. y y y y însă această plăcere perversă a necredinţei, a împotrivirii în faţa lui Dumnezeu, e una oarbă. Pentru că ura e o încremenire a noastră în aver- siune, în reticenţă, în lipsă de dialog. Şi pentru ca să te vezi ai nevoie de luminarea lui Dumnezeu. Ai nevoie de minunea credinţei y pentru ca să înţelegi cât de orb, de mic şi de prost erai când te luptai cu Dumnezeu. Pentru că ura e o prostie oarbă. Ura e o nevedere a esenţialului şi privarea ta de împlinire în viaţă. Numai ca om al credinţei îţi înţelegi înşelarea în care trăiai când erai necredincios, adică senti- mentul acela „împlinitor” al orgoliului, acea stare trufaşă şi plină de goliciune duhovnicească. Pen- tru că te crezi „absolut” în necredinţa ta, când tu eşti gol pe dinăuntru. Da, necredinţa e lamentabilă! Pentru că necredinţa e o trăire în afara reali- tăţii, o trăire în comoditatea egoismului. Trăim într-o bulă de săpun când nu credem în Dum- nezeu, trăim ca într-un vis. Şi pentru că nu ne place să ne schimbăm cu adevărat, să trăim cu adevărat viaţa noastră, cu eroismul ascetic al dreptei credinţe, tocmai de aceea ne luptăm în mod pervers cu Dumnezeu. Sau încercăm să îl îndepărtăm pe Dumnezeu din sfera 254 preocupărilor noastre cotidiene, sperând prin asta ca El chiar „să fi plecat” din viaţa noastră. însă orice încercare de a minimaliza prezenţa Lui în viaţa noastră şi, implicit, poruncile Lui în viata noastră, nu duce decât la o simţire si mai y 7 y y acută a faptului că mânia Lui ne stă împotrivă. Că orice păcat al nostru împotriva Lui şi, în primul rând, lupta noastră cu El, duce la o accentuare a mâniei Lui în viata noastră. y Emil Cioran 393 ştia si simţea că blasfemiile lui y y y sunt puerile şi dezumanizante şi, cu toate acestea, le-a continuat până la capătul vieţii lui. Iulian Apostatul 394 ştia şi simţea că încercarea lui de a restaura păgânismul şi de a distruge Bise- rica e o încercare ridicolă şi fără nicio finalitate şi, cu toate acestea, şi-a pus planul nebunesc în apli- care până la capătul vieţii lui. Lriedrich Nietzsche ştia si simţea că neqarea y y y lui Dumnezeu e o sinucidere duhovnicească, dar a mers până la capăt, murind nebun 395 . Şi câţi ca ei, în istoria acestui pământ, nu au făcut la fel? Câţi nu s-au crezut „absoluţi” şi „nemuritori” si au sfârsit în cea mai mare uitare? y y Uitare, bineînţeles, din partea noastră, a oamenilor. Pentru că Dumnezeu îi cunoaşte pe toţi câţi au trăit vreodată pe acest pământ şi le-a rân- duit tuturor partea lor în veşnicie. 393 A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Emil_Cioran. 394 Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Julian_%28emperor 395 Idem: https://ro.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Nietzsche. 255 însă exemplul celor răi şi necredincioşi e unul care trebuie să ne trezească pe toţi. Tocmai de aceea avem astăzi parabola lucră- torilor celor răi, de la Mt. 21, 33-44: pentru a ne reaminti faptul că răutatea nu are nicio finalitate bună, că răutatea e sinucidere duhovnicească. Pentru cine a spus Domnul parabola aceasta? Aflăm din Mt. 21, 43: „Şi auzind arhiereii şi fariseii parabola aceasta, au cunoscut că despre ei vorbeşte [i. 38. Dar vierii văzând pe fiul, au zis în[tre] ei: 39. Şi luându -1 pe el, l-au scos afară [din] vie si l-au omorât. y 40. Aşadar, când are să vină domnul viei [6 KupLOQ tou â|ine^(3vog], ce va face acelor vieri?». 41. [Şi] îi ziseră Lui: <[Pe] cei răi [cu] rău îi va pierde pe ei şi via o va arenda altor vieri, care îi va da lui roadele în timpurile lor [ev toîc Kmpoig auT(âv]>. 42. [Şi] a zis lor Iisus: ” W BYZi: însă cum si-au dat seama arhiereii si fariseii y y că despre ei e vorba? Cum de s-au gândit la faptul că ei sunt vierii cei răi, care aveau moştenirea în arendă? Pentru că Domnul a apelat la imaginea viei la care apelase şi Sfântul Isaias în cap. 3, 1-2: „vie s-a făcut celui iubit în corn, în loc gras. Şi i-am pus împrejur zid şi gard cu pari şi am sădit viţă aleasă şi am zidit turn în mijlocul ei şi am săpat teasc în ea şi am aşteptat să facă strugure [oic«j)uAf|V’L dar a făcut spini [aKcd'Oac;]”. Dar cum să scoată viţa aleasă, spini ? în mod parabolic însă, viţa cea bună, Israilul, viţa sădită de Dumnezeu, în loc să rodească strugurele sfinţeniei, a rodit spinii patimilor. Şi nu pentru că Israilul nu putea să îl rodească, ci pentru că nu a vrut să îl rodească. Nu tot Israilul a rodit viată de sfinţenie, ci numai o mică parte din el. Dar din acea mică parte de oameni credincioşi lui Dumnezeu, cea mai y 7 frumoasă persoană a lumii, din toate timpurile, a fost Maica lui Dumnezeu. Din care însusi Domnul y a dorit să Se întrupeze. De aceea s-au prins arhiereii şi fariseii că despre ei e vorba: pentru că şi Sfântul Isaias vorbise despre vie în mod parabolic. Dar şi Sfântul Ieze- chiil a vorbit parabolic despre vie în Iez. 19, 10-14. 259 Şi el a spus că via roditoare „a fost ruptă în mânie [şi] aruncată la pământ”. în mânia lui Dumnezeu. Mânie pe care o simţim cu toţii când păcătuim în continuu fără să ne pocăim pentru păcatele noastre. Şi în parabola Domnului, din Evanghelia de azi, Dumnezeul nostru treimic este omul si 7 y stăpânul casei, Care a sădit o vie, adică un popor al Lui, pe Israil. L-a sădit şi a pus gardul purtării Sale de grijă împrejurul Lui. L-a apărat de toţi duşmanii lui. Şi El a săpat teasc în mijlocul poporului Său, adică o viaţă potrivită Lui, conformă cu revelarea Lui faţă de Israil. Căci în teasc se zdrobesc strugurii pentru a da un must şi apoi un vin de calitate. Dar vinul vieţii duhovniceşti e vinul pe care îl obţii numai după ce zdrobeşti cuvintele Scripturii pen- tru ca să dai de harul si adevărul ei. Pentru că y puterea Scripturii nu stă în literalitatea ei, ci în harul ei. în harul Preasfintei Treimi. Si harul Treimii ne face adevăraţi văzători ai y y voii lui Dumnezeu si adevăraţi credincioşi ai Lui. y y y Căci Israil de aceea nu L-a văzut şi nu L-a acceptat pe El: pentru că nu s-a pregătit duhovniceşte pentru Maşiah. însă Domnul le spune în faţă arhiereilor şi fariseilor că ei ştiu cine este El. Că El este Liul y Tatălui. Şi le profeţeşte faptul că, în ura lor nebună, ei îl vor scoate în afara cetătii, a viei, si acolo îl vor omorî. Via avea în ea turnul Scripturii şi al slujirii la Templu. Avea şi vieri, adică conducători religioşi, care trebuiau să fie oameni duhovniceşti. Numai că y ei nu erau duhovniceşti şi de aceea tot îl ispiteau pe Domnul şi căutau să-L omoare. 26 o Dar şi noi, cei care suntem puşi în fruntea Bisericii, dar nu suntem sfinţi, arătăm la fel: sun- tem contraexemple. Pentru că ierarhia Bisericii, de la Patriarh şi până la ultimul Diacon hirotonit, trebuie să fie lumină, să fie curăţie, să fie foc aprins, să fie sfinţenie. Căci atunci când vezi si auzi si y y y citeşti ceva de la un membru al ierarhiei Bisericii y trebuie să te luminezi, să te înalţi si nu să te 7 y y întuneci. Iar dacă credem că El „a plecat în călătorie” şi nu se mai întoarce să ne ceară socoteală si ne facem y de cap, vom fi aspru judecaţi de către Domnul Viei, adică al Bisericii. Pentru că timpul roadelor [6 Kmpoq rcov KapTTCoy] e acum, în clipa de faţă. Şi faptele noastre bune, făcute cu El, sunt faptele Lui. Adică sunt pline de slava Lui. Iar Domnul ne cere să fim ro- ditori, să fim foarte roditori şi nu pasivi, nu letar- gici. El ne cere să luminăm oamenii prin viaţa noastră şi prin faptele noastre şi prin cuvintele noastre. El ne cere ca viata noastră să fie o carte y deschisă pentru toţi, ca toţi să citească voia lui Dumnezeu cu oamenii. De ce si-au dat seama arhiereii si fariseii că y y despre ei şi despre cei ca ei, din vechime, este vorba? Pentru că Ierusalimul e cel care i-a omorât pe Profeţi şi i-a ucis cu pietre pe cei trimişi de către El [Mt. 23, 37]. Vierii i-au omorât pe robii Lui. Pe câţi a trimis, pe atâţia i-a omorât. Pentru că nu mai suportau glasul lui Dumnezeu... Dar nici noi nu suportăm glasul lui Dum- nezeu, pentru că ne răzvrătim continuu contra Lui. Nu ne plac mustrările Lui părinteşti, dar ne plac 26l minunile şi bucuriile Lui. Nu ne plac posturile, nu ne place asceza, nu căutăm să ne sfinţim viaţa, dar vrem minuni, multe minuni pe care nu le merităm. Şi când El L-a trimis pe Fiul Lui, pe Moşte- nitorul Lui, evreii nu s-au ruşinat de Fiul Lui, ci L-au omorât. Dar nici noi, creştinii ortodocşi, nu ne ruşinăm zilnic de El, ci ne apropiem de Potirul Lui cu multă dezinvoltură, cu aparenţă de sfinţenie, dar nefiind sfinţi în adâncul nostru. Si suntem si mai neruşinaţi decât evreii care L-au y y y omorât, pentru că noi îl omoram zilnic în inima noastră. Pentru că noi păcătuim din ştiinţă şi din obicei păcătos. Noi ştim ce facem! Si cu toate că ştim, nu ne y y y 7 cutremurăm. Pentru că nu credem că vine clipa Judecăţii Lui. Ni se pare „o poveste” şi nu o realitate cutremurătoare. însă Domnul Viei vine! Vine şi îi judecă şi pe conducătorii şi pe credincioşii Bisericii. Ne judecă pe toţi şi întreaga lume. Şi atunci nu ne vom mai lăuda cu locul nostru în Biserică, pentru că atunci va conta doar cine suntem noi cu adevărat. El e Piatra pe care au respins-o ziditorii! Şi ziditorii suntem fiecare dintre noi, care îl respin- gem pe El din construcţia noastră interioară şi nu îl punem pe El ca piatră fundamentală a zidirii noastre duhovniceşti. y însă dacă îl punem pe El ca fundament al vieţii noastre, pe El, Care e de la Tatăl şi dimpreună slăvit cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, atunci vedem pe viu cât de minunat e El în ochii noştri duhovniceşti. y y Pentru că vedem slava Lui cea veşnică, care e slava y 7 îndumnezeirii noastre. O, Doamne, cât de dureros e cuvântul acesta al Tău: împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la 262 voii... E cea mai dramatică veste pentru orice om cu mintea pe umeri. Căci a fi în afara împărăţiei înseamnă a fi în Iad. înseamnă a fi un Iad viu. însă împărăţia trebuie să rodească ! împă- răţia Lui din noi, slava Lui, trebuie să rodească continuu fapte de sfinţenie. Fără rodirea continuă a vieţii duhovniceşti ne zdrobim de Piatră sau y y suntem striviţi de Ea. Căci fără Piatra aceasta, care izvorăşte viată veşnică, niciunul dintre noi nu poate să fie viu pentru veci. în concluzie, iubiţii mei, nu ne putem bucura în mod profund decât cu Dumnezeu şi în slava Lui. Nu putem fi fericiţi fără El şi nu putem să ne bucurăm de o veşnicie în care El nu e prezent. De aceea, mereu, noi binecuvântăm împă- răţia Lui cea veşnică, împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, a Dumnezeului nostru treimic, pentru că ea este adevărata noastră casă şi cununa alergării vieţii noastre. După o viaţă în credinţă noi nu primim altceva şi nici nu vrem să primim altceva decât împărăţia Lui, adică comuniunea cu El şi cu toţi Sfinţii Lui. y Fapt pentru care nu ne putem dori împărăţia Lui în indiferenţă faţă de Sfinţii Lui, ci, dacă o dorim pe ea, trebuie să dorim să îi cunoaştem şi să fim si cu Sfinţii Lui. Si ca să îi cunoaştem pe Sfinţi, trebuie să le citim scrierile si vieţile, să le cunoas- y y 7 y tem Sfintele Moaşte si Bisericile închinate lor, slujbele şi acatistele lor, Sfintele lor Icoane şi mi- nunile pe care ei le fac. Pentru că prin toate acestea ne împrietenim cu Sfinţii şi ei intră în viaţa noastră si locuiesc cu noi. Pentru că ei locuiesc duhovni- y ceste în noi, în adâncul sufletului nostru, si unde y 7 7 y mergem noi, merg şi ei cu noi. 263 Acasă le citim cărţile... dar mergem cu ei pretutindeni, pentru că sufletul nostru e mereu în rugăciune şi în comuniune cu ei, cu Sfinţii lui Dumnezeu. Aşadar, iubiţii mei, fiind la sfârşitul anului bisericesc de faţă, să ne rugăm ca noul an bise- ricesc, 2013-2016, să fie un an în care să sporim şi mai mult în credinţă, în nădejde şi în dragoste, în pace, în înţelegere şi în înţelepciune, în curăţie, în seninătate si în sfinţenie. y y Pentru că acestea sunt virtuţile creştineşti y y y care trebuie să ne caracterizeze. Să ne caracte- rizeze mila, iertarea, bunătatea, facerea de bine, cuvioşia, bunul simţ, eleganţa duhovnicească. Căci Domnul ne judecă după cine suntem şi nu după cine părem a fi. La mulţi ani, multă sănătate si întărire în y > y toate şi toată binecuvântarea din partea mea! Amin. 264 Predică la Duminica a 14-a după Rusalii [2015] Iubiţii mei 397 , y 7 în Dumnezeiasca Scriptură, parabola [Trapa- poAf|] este o încercare teologică de descriere şi de introducere a noastră într-o realitate viitoare sau veşnică. Căci folosindu-se de cuvinte, pentru a crea imagini profunde, parabolele sunt profetice prin conţinutul lor, fiind, în acelaşi timp, şi vederi mistice, pentru că ele vorbesc despre realităţi dumnezeieşti. j 397 Scrisă în dimineaţa zilei de vineri, 4 septembrie 2015, o zi călduroasă, dar răcoroasă dimineaţa. Astăzi am împlinit 10 ani de când am fost hirotonit Diacon. Sfânta Frescă am preluat-o de aici: http://www.mscireland.com/wp- content/uploads/2014/io/parable-of-the-wedding-feast- dionysii.jpg. 265 De aceea, parabolele sunt iconizate în Bise- rică, sunt văzute ca Sfinte Icoane, pentru că ele vorbesc despre lucruri transcendente, veşnice. Parabolele Domnului, cu precădere, vorbesc despre împărăţia Lui, fiecare dintre ele urmărind să surprindă o altă latură a realităţii veşnice a îm- părăţiei Sale. Deşi vorbesc diferit despre împărăţie, toate parabolele Domnului despre împărăţie au lucruri în comun, după cum vom vedea şi în para- bola Evangheliei de azi [Mt. 22, 2-14]. Pentru că parabolele Domnului vorbesc în mod explicit des- pre realitatea veşnică a împărăţiei Lui, chiar dacă în unele detalii ale lor par să fie cu totul şi cu totul mundane. însă, după cum Sfintele Icoane sunt descrieri mistice ale Sfinţilor, reprezentări ale feţelor lor, din veşnicie, îndreptate spre noi, tot la fel parabolele Domnului sunt o descriere profundă şi fidelă a îm- părăţiei, deşi, la prima impresie, par nişte „poveşti banale”. Pentru că cei care le gândesc ca pe nişte „poveşti” existente în Evanghelii nu înţeleg seriozi- tatea abisală a Domnului atunci când El le-a rostit. Nu înţeleg faptul că El a pictat, prin intermediul lor, împărăţia Lui, pentru ca să ne ajute să ne facem proprii ei. Adică parabolele nu ne îngreunează înţele- gerea împărăţiei Lui, ci ne-o uşurează. Ele ne dau explicaţii profunde şi despre împărăţie şi despre cum trebuie să fim noi, dacă vrem să fim părtaşi împărăţiei Lui. Parabola de azi începe aşa în ed. BYZ: „Asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat, care a făcut nunţi fiului lui ['Qpoi«6r| f] BaoiAda rcov oupav’GOV cd'GpGO'nw ( 3 aoLA,eî, ootlc; eiTOir)- oev ya/iovQ rw ui(â auuou]” [Mt. 22, 2]. 266 în Biblia de la 1688, în ed. BOR 1914, 1939, 1988 şi 2001, avem nuntă şi nu nunţi. însă nunţi apare în Codex Sinaiticus, Codex Alexandrinus, BYZ, MGK, VUL, BNT. Dar ambele forme substantivale vorbesc despre acelaşi lucru: despre legătura tainică, ha- rică, dintre noi şi Dumnezeu. Când privim la modul general această realitate a celor mântuiţi, a celor Sfinţi, spunem că toţi sunt la nunta veşnică a lui Dumnezeu. Şi atunci vorbim despre o singură nuntă a împărăţiei Lui. Dar când vorbim despre fiecare Sfânt în parte, spunem că fiecare are legătura lui personală şi unică cu Dumnezeu. Pentru că el şi-a sfinţit viaţa într-un mod personal şi unic. Şi atunci, prin nunţi, înţelegem că există atâtea nunti ale lui Dumnezeu câţi membri ai y y împărăţiei sunt. Dar fiecare dintre Sfinţii Lui, cu care El are o legătură de iubire veşnică, sunt împreună. Iar dacă omul împărat este Tatăl, iar fiul, căruia i-a făcut nunţi, e Fiul lui întrupat, iar Tatăl şi Fiul nu pot să fie vreodată fără Duhul Sfânt, atunci împărăţia e a Dumnezeului treimic si noi la ea suntem chemaţi. y y Pentru că Tatăl „a trimis pe slujitorii lui [ca] să-i cheme pe cei chemaţi întru nunţi şi [ei] nu au vrut să vină” [Mt. 22, 3]. însă, dacă împărăţia Lui e veşnică, atunci ea a precedat crearea noastră. Căci noi am fost creaţi de Dumnezeu tocmai pentru a fi moştenitori ai împărăţiei Sale. Omul a fost creat de Dumnezeu pentru ca să aibă o legătură vie cu El, adică viaţa lui să fie o nuntă continuă cu El. Căci atunci când Domnul vorbeşte despre nunţi, vorbeşte despre relaţii cura- te şi nepătimaşe cu El. Despre relaţii harice cu Dumnezeu. 267 Pentru că El Se uneşte, prin slava Lui, cu cei care se curăţesc pentru El şi îi face Sfinţi şi bine- plăcuţi Lui. Nunta lui Dumnezeu cu fiecare dintre noi, începută la Botezul nostru, este veşnică, dacă îl dorim pe El pentru veşnicie. De aceea, versetul de faţă vorbeşte despre faptul că, dintru început, de la crearea primilor oameni, Dumnezeu i-a chemat pe oameni la relaţii personale cu El. Iar slujitorii Lui sunt, deopotrivă, îngerii şi Sfinţii. Căci prin îngerii şi prin Sfinţii Lui Dumne- zeu a chemat întreaga umanitate, dintru început, la sfinţenie. f Mt. 22, 4-7 vorbeşte despre chemarea oa- menilor la împărăţie în timpul lui Israil, în Vechiul Testament: „Din nou a trimis alţi slujitori, zicând: «Spuneţi celor care au fost chemaţi: Iată, am pregătit prânzul meu, taurii mei şi cele îngrăşate au fost înjunghiate şi toate [sunt] gata! Veniţi întru nunţi [Uâkiv aneoreiAev aAAoue 6obA,oue, Aiycov, Eşuare roit; KeKA,r||j,evoie. ’I6ou, zo ccpiozov /iov f]ro'i|ia- oa, ol raupol pou Kal ra omora reGupeva, Kal navra eroi|ia- 8eure ele robe ydpoue]!». Dar ei, nedând atenţie, au plecat, unul la câmpul lui, iar altul la negustoria lui. Iar alţii prinzându-i pe slujitorii Lui, i-au chinuit şi i-au omorât. Şi împăratul auzind aceasta s-a mâniat, şi trimiţând ostile Lui, i-a pierdut pe acei ucigaşi [auGoA,eoev robe (f> ovele eiceivoue] şi cetatea lor a ars-o [Kal rr^v noArv aurcov eveTTprioev]”. Şi observăm că El numeşte masa prânz, masa de la mijlocul zilei, pentru că e vorba despre timpul Profeţilor. Al Profeţilor pe care Israil i-a dispreţuit 268 şi i-a omorât. Pe când Mt. 22, 7 e o profeţie despre distrugerea Ierusalimului, care s-a petrecut în primăvara anului 70 d. Hr 398 . Căci cetatea a fost arsă cu foc de către romani, aşa după cum profeţise Domnul, după ce mulţi fuseseră ucişi. La Mt. 22, 8-11 se vorbeşte despre întruparea Lui şi despre Biserica Sa şi despre zilele noastre: „Apoi zise slujitorilor Lui: «Nunta este gata [yapoc; corabia lui Simon, dar ştim că Simon L-a lăsat pe Domnul să se aşeze în corabia lui, a împins-o puţin de la ţărm, si că el a ascultat învăţătura Lui. Iar învăţătura Domnului a fost pregătirea pentru convertirea lui, a lui Simon, şi a celorlaţi doi viitori Apostoli. Pentru ei a fost nevoie doar de o zi, de propovăduirea unei singure zile. Dar dacă pe unii îi converteşte doar o predică, alţii au nevoie de zeci şi sute de predici pentru ca să se umilească şi să-I ceară lui Dumnezeu iertare pentru toate păcatele şi întreaga nerecunoştinţă a vieţii lor. Simon, Iacovos şi Ioannis erau de faţă, pe corabie, dar ei încă nu crezuseră în El. După predică, ei au mai avut nevoie şi de o minune, de o minune în relaţie cu viata lor, aceea de pescari. Fapt pentru care Domnul i-a spus lui Simon: „Du-o întru adânc [’Eiramyaye ele ro ( 3 a 0 o<;] şi coborâţi plasele voastre întru prindere [kcu XaX .ăoaxe xă âiidua upcov elg aypav]\” [Lc. 3, 4, BYZ]. Si Domnul i s-a adresat lui Simon, căci el trebuia să ducă corabia întru adânc, înspre mijlo- cul lacului Ghennisaret [revvT|oapeT], dar, în ace- eaşi poruncă a Lui, El i-a auxiliat imediat şi pe ceilalţi doi, căci lor, la câte trei, le-a spus să coboare plasele în apă, pentru ca să aibă prindere, pescuire. Şi după cum se observă, Domnul le câştigase respectul şi atenţia celor 3 viitori Apostoli şi ei îl ascultau. Dar nu credeau în El. 339 Tocmai de aceea, Simon îl numeşte Stăpân în Lc. 5, 5: „Stăpâne, în toată noaptea ostenindu-ne n-am prins nimic! Dar la cuvântul Tău voi coborî plasa [’EuiOTcaa, 5 l’ oAtiq rf|<; vuktoq Ko-uiaoaviec, oi)6ev eA,ci( 3 o|iev euî 6e tw pipau Sou xaXâoo to 5lkiuov]”. Simon vorbeşte despre plasă, pentru că, probabil, aveau doar una, pe când Domnul vorbise despre plasele lor. Căci El văzuse mai departe de această pescuire, îi văzuse pe ei ca Apostoli ai Lui, şi văzuse propovăduirea fiecăruia dintre ei ca o plasă convertitoare pentru oameni. Căci cuvintele adevărului te prind cu totul, ca pe un peşte în plasă, pentru că ţi se sădesc în suflet şi te conving în mod deplin, haric, de realitatea Lui. Pentru că cel ce propovăduieşte adevărul, te umple în acelaşi timp şi de harul dumnezeiesc al Treimii, el fiind de două ori un mare bine pentru tine. Dar cel care propovăduieşte adevărul lui Dumnezeu, dar amestecat cu minciuni, cu erezii de tot felul, nu te umple şi de harul lui Dum- nezeu, ci de înşelare demonică. Tocmai de aceea, marii predicatori etero- docşi au râvnă pentru propovăduire - pentru că demonii îi fac să aibă îndrăzneală în orbirea lor -, au cunoaştere teologică, vorbesc oamenilor cu elocinţă, frumos, îi conving pe cei care sunt înşelaţi de demoni ca şi ei, dar nu îi luminează, nu îi pun pe calea îndumnezeirii, pentru că nu le dăruie har, căci nu-1 au, dar le dăruie adevărul amestecat cu min- ciună, ca vinul amestecat cu apă. îi aduc pe oameni de la un mod indiferent de vieţuire la un mod eretic de viaţă, pentru că nici ei şi nici cei pe care îi convertesc la gruparea lor religioasă nu au părtăşie reală cu Biserica. Nu sunt în Biserica Cincizecimii, 340 cea de peste două milenii, ci în formaţiuni religi- oase paralele cu Biserica. Dar cel care e teologul Bisericii şi care ştie ce propovăduieşte, pentru că trăieşte ceea ce pro- povăduieşte, nu dăruie numai adevărul nefalsificat oamenilor, ci dăruie si bunătatea lui si frumuseţea 7 y y y lui duhovnicească şi pacea lui interioară şi crezu- rile lui fundamentale de viaţă. Pentru că propovă- duirea lui e una cu viata lui. y ...Cei trei au coborât plasa, singura lor plasă în apă: „Şi făcând aceasta, au prins mulţime mare de peşti [koo. iouio ttol'tioocv'ucq, oweKA.eujav' ttA,îî 0 o<; 1 % 0 tjcov ttoA,u], de se rupea plasa lor [SieppriYV'uio 6e 16 Slkiuov morcov] ” [Lc. 3, 6, BYZ]. Şi pentru ca să nu li se rupă plasa de atâta peşte, cei trei „au făcut semn tovarăşilor lor din cealaltă corabie [Kazevcvoav rolq peioxou; iolc; ev ido erepcp ttAolgo], [ca] să vină să le ajute lor [iou klQovxac, ouAAa[ 3 eo 0 oa auioiţ]. Şi [ei] au venit şi au umplut ambele corăbii, astfel încât ele se afundau [k(u f|A, 0 ov Koâ e^’kr^av apcforepa ia uloXa, coaie Pu0L(ea0oa auia]” [Lc. 3, 7, BYZ]. Bineînţeles că e o minune ! După o noapte de muncă fără niciun peşte prins, a umple două corăbii de peşte, în aşa fel încât ambele riscau să se scufunde, pentru că intraseră mult la apă, înseam- nă o pescuire minunată. La fel ca pescuirea minu- nată din ziua Cincizecimii, când datorită predicii Sfântului Petros, fostul Simon, s-au convertit la dreapta credinţă „ca la 3000 de suflete [i|/uxoa cooel ipLO/L/lLoa]” [F. Ap. 2, 41, BYZ]. Si la Cincizecime, ca si la lacul Ghennisa- retului, minunea a fost mare şi neprevăzută. Numai că, prin pescuirea minunată, pe care Domnul a lucrat-o şi nu profesionalismul pes- 34i carilor, Domnul Şi-a pescuit pe cei trei mari pescari ai Lui, pe Petros, pe Iacovos şi pe Ioannis, Apos- tolii. Acum, la lacul Ghennisaretului a fost prins Simon, viitorul Petros, care „văzând [această pescuire minunată], a căzut înaintea genunchilor lui Iisus ['iTpooe'iTeoey uoîg yovaoLV ’lrjoou], zicând: deşi de la mine, căci sunt om păcătos, Doamne [’'E£eA, 9 e an’ epou, ou ca^p cqiapTaAoq eLpi, Kupie]!>” [Lc. 5, 8, BYZ]. Acum, când L-a cunoscut pe El ca Domn a toate, în faţa Căruia s-a simţit păcătos, vinovat de multe lucruri, Simon a crezut în El, s-a convertit, L-a recunoscut pe El ca Dumnezeu. Şi la fel au făcut şi ceilalţi doi viitori Apostoli: „căci uimirea 1 - a cuprins pe el [, pe Simon,] şi pe toţi cei [care erau împreună] cu el [ 0 ag/ 3 o<; yap 'nepLeo/ev auTOV kou TiăvzcLQ iouq ow aurea], la prinderea peştilor pe care i-au prins [cui rr| aypa idov IxGuoov f) ouveA,a[ 3 ov]”[Lc. 5, 9, BYZ]. „Dar la fel [i-a cuprins uimirea] şi pe Iacovos şi pe Ioannis, fiii lui Zevedeos, care erau tovarăşii lui Simon [opoiox; 5 e Kod ’IaKO)(3oy kou ’Iwco'vtiv', uloug Ze( 3 e 8 aLOu, ol rjoav kolucoi^o'l iw Sipcovi]” [Lc. 5, io, BYZ]. Biblia de la 1688 a tradus pe 6 ap| 3 oc; cu spaimă. La fel a făcut şi ed. BOR 1988 şi 2001. însă Vulgata vorbeşte despre stupor, de unde noi avem neolo- gismul stupoare, care înseamnă, cf. DEX 2009: „stare de uluire provocată de o surpriză sau de o emoţie puternică; uimire, stupefacţie”. însă Gcippot; este corelativul englezescului astonishment care înseamnă uimire, mirare, sur- prindere, uluială. Sfântul Lucas a mai folosit această formă substantivală şi în Lc. 4, 36, după o exorcizare a 342 Domnului, când „s-a făcut uimire peste toţi [eyeveuo Oafipoc; errl iravuaq]” [cf BYZ]. K]V îl traduce pe 6 cqj,( 3 ot; prin astonished: el a fost uimit; NAS foloseşte pe amazement: căci uimirea l-a cuprins pe el; în GNV: astonied; în WEB: astonished. Dicţionarul lui Liddell şi Scott traduce pe 0 cd|u| 3 og prin astonishment, amazement şi wonder [ed. 1883, p. 661]. Adică prin uimire şi minune, minunare. Şi uimirea trăită de cei 3 viitori Apostoli e una dumnezeiască, pentru că e consecinţa înţelegerii minunii Lui, aceea de a aduna peştii în plasa lor. Căci pe peşti i-a adunat în plasa lor Făcătorul întregii creaţii, Cel care a zidit şi peştii. Şi uimirea lor a fost una mare şi sfântă, şi de care are parte tot cel care vede o vedenie sau care participă la o minune. Pentru că întreaga noastră fiinţă e um- plută de minunare, de bucurie, de veselie dumne- zeiască. Dar uimirea aceasta mare se împreunează întotdeauna cu conştiinţa păcătoşeniei si a nevred- niciei noastre, pentru că în faţa minunii sau a vedeniei, noi înţelegem cât de păcătoşi suntem în comparaţie cu sfinţenia si curăţia lui Dumnezeu. r 7 f y y Dar, când suntem înşelaţi de demoni cu minuni false sau cu vedenii drăceşti, pe care el ni le prezintă ca „dumnezeieşti”, atunci ne credem „vrednici” de ele şi uităm că suntem păcătoşi. Pentru că demonii ni le dau să le trăim tocmai pentru că ne credem „vrednici” de minuni şi oameni „sfinţi”. ...însă Domnul i-a zis lui Simon, şi, prin el, şi celorlaţi doi: „Nu te teme! De acum vei prinde 343 oameni [Mr] (j)o( 3 ou- coto uou vw âvOpcSirovQ cog Coypcdrf [Lc. 5, io, BYZ] în plasa ta şi nu peşti. Şi faptul că El s-a adresat celor trei şi nu doar lui Simon, o vedem din ultimul verset al Evan- gheliei de azi: „Şi trăgând corăbiile la pământ, lăsând toate, i-au urmat Lui [«m Kazayayovxet; m TTÂ.OL06 eifi 'urp' yfiy, afyevxec, ănavia, f)KoA,oiJ 0 r|oai' Auto)]” [Lc. 5, n, BYZ]. Pentru că îi poţi urma lui Dumnezeu numai când eşti deplin încredinţat de El. Altfel, cum ai pleca după El, cum L-ai asculta pe El, dacă nu crezi în El? însă cei trei au crezut în Domnul, pentru că minunea le-a confirmat propovăduirea din corabia lor. Minunea s-a adăugat propovăduirii şi i-a prins de suflet pe cei trei, i-a convins, i-a convertit. Tot la fel trebuie să procedăm şi noi, dacă vrem să convingem pe cineva: trebuie să îl con- vingem la timpul potrivit, când sufletul lui îl caută pe Dumnezeu şi nu ştie ce să facă. Nu ştie înspre cine să se îndrepte. Dacă vedem duhovniceşte sufletul aproa- pelui nostru, atunci trebuie să îl ajutăm la modul decisiv : vorbindu-i în mod deschis. Până acolo însă, viata si relaţia noastră cu el trebuie să fie o propovăduire deschisă, vie, continuă, pentru ca el să înţeleagă pacea şi ordinea vieţii noastre. Acesta e motivul pentru care predicatorul de megafon, care vine în faţa unui magazin mare din Bucureşti şi ţipă ce îi trece prin cap, nu are... „rezultate”: pentru că viaţa lui nu comunică nimic celorlalţi, ci el vrea să înlocuie propovăduirea tota- lă, prin viaţă şi cuvânt, numai cu cuvântul. însă cuvântul nu e de ajuns pentru a con- vinge, dacă în spatele cuvintelor nu stă realitatea 344 duhovnicească a persoanei. Cuvintele trebuie să iasă dintr-un om care le trăieşte, care sunt una cu el. în caz contrar, cuvintele sunt cameleonice, spun altceva decât viaţa ta, pentru că propovăduirea ta nu se identifică cu trăirea ta. însă Domnul ne cheamă la identificarea vieţii noastre cu cuvintele noastre. Domnul ne cere ca să fim ceea ce propovăduim, să iubim deplin ceea ce propovăduim şi să dorim ca toţi să se bucure de slava si de adevărul si de sfinţenia lui Dumnezeu. y y y Căci săptămâna asta, pe 24 septembrie, l-am pomenit pe Sfântul Siluan Athonitul, care se ruga pentru mântuirea întregii lumi. Iar pe 25 septem- brie am pomenit-o pe Sfânta Cuvioasă Eufrosina, care s-a nevoit între Monahi si si-a sfintit viata, toti crezând-o că e bărbat. Şi prefăcătoria ei, Dumne- zeu a socotit-o una sfântă, pentru că ea s-a prefăcut că e bărbat pentru ca să îşi sfinţească viaţa. Iar astăzi, pe 27 septembrie, îl pomenim pe Sfântul Sfinţit Mucenic Antim Ivireanul, Mitropo- litul Ungrovlahiei, al Ţării Româneşti, care a venit la noi, a învătat limba noastră ca nimeni altul si a 7 y y propovăduit în limba română, el fiind georgian, şi ne-a arătat că a fost una cu chemarea lui dumne- zeiască. Pentru că nu-I poţi sluji lui Dumnezeu cu râvnă dacă ai inima îndoită, ci numai dacă te dărui cu totul în slujirea Lui. De aceea, iubiţii mei, câţi dorim să facem voia lui Dumnezeu, să începem acest lucru de la a ne converti cu adevăraţi Pentru că, în Bisericile noastre, din păcate, sunt mulţi credincioşi, dar puţini convertiţi, adică: credincioşi cu adevărat. Credincioşi pe care Dum- 345 nezeu i-a chemat la credinţă si El i-a schimbat si îi y y y schimbă neîncetat. Mulţi sunt credincioşi de mici, din pruncie sau au venit la Biserică aduşi de părinţi, de bunici, de rude, de prieteni, dar în viaţa lor nu s-a produs niciodată o separaţie radicală între înainte şi după. Şi acest lucru trebuie să se producă neapărat ! Pentru că convertirea e înţelegerea profundă a faptului că Dumnezeu ne cheamă de la o viaţă laxă si fără călăuzirea Lui, la o viată dăruită cu totul lui Dumnezeu. Trebuie să trăim această înviere din morţi, y 7 această chemare a Lui, pentru ca să avem un înainte şi un după. Iar viaţa de după această con- vertire, după această schimbare radicală a noastră, când decidem să trăim doar cu Dumnezeu şi pentru El, e punctul zero al creşterii noastre duhovniceşti. De atunci începe zidirea noastră duhovnicească, interioară, pentru că ea înseamnă clădirea noastră pe convertire, pe unirea noastră cu El. De aceea, câţi nu cunoaştem acest punct zero al vieţii noastre, trebuie să ne rugăm pentru ca el să se petreacă în viaţa noastră! Cu convertirea începe viaţa conştientă, viaţa în harul lui Dum- nezeu, căci El ne vrea cu totul conştienţi în slujirea Lui. Conştienţi şi responsabili de ceea ce spunem şi facem, de modul în care ne trăim viata. Nu, nu se poate altfel! Dacă vrem să mimăm convertirea, vom fi penibili. Cum suntem penibili si dacă încercăm să mimăm viata duhovnicească. y y Pentru că convertirea e fundamentul vieţii duhov- niceşti. y Până nu ai chemare de sus, de la Dumnezeu, nu poţi să fii al Lui, pentru că nu te-ai dat Lui cu totul. Si când te-ai dat Lui, atunci ai renunţat la ce y 7 y 346 erai tu si la ce făceai tu înainte de convertire. 7 Pentru că Dumnezeu ne cheamă la bătrâneţea 7 duhovnicească, la maturitatea gândirii şi a alegerii. Să alegem, iubiţii mei, să cunoaştem voia lui Dumnezeu pe fiecare zi! Să alegem să vedem tot mai profund viaţa Bisericii, tot mai profund Scrip- tura, tot mai profund vieţile Sfinţilor, tot mai profund teologia Bisericii! Să revedem ceea ce ni se pare că ştim, să aprofundăm ceea ce ni se pare simplu, să începem proiecte pentru toată viaţa, în care să ne ostenim cu adevărat. Pentru că bucuria e pe măsura ostenelii şi cunoaşterea e pe măsura iubirii. Iar dacă vrem mult, primim mult de la Dumnezeu. Numai să ne lăsăm învăţaţi de El, să ne lăsăm cuprinşi de El pe deplin, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! 347 Predică la sfântul acoperământ al Maicii Domnului [1 octombrie 2015] Iubiţii mei 468 , y ' praznicul de azi al Maicii Domnului este consecinţa unei vedenii dumnezeieşti. Unei y y vedenii pe care a văzut-o Sfântul Andreas [’AvSpeaq], cel nebun pentru Hristos, în timpul unei privegheri de toată noaptea, în paraclisul Sfântului Sicriu [''Ayiaq Sopoî)] din Biserica Vla- 468 Scrisă în ziua de 30 septembrie 2015, zi cu soare si nori. Zi de miercuri. y 348 hernelor din Constantinupoli/ Constantinopol [uou vaou -ucov BA.axepvcov' orriv KwvoToamvouTToATi] 469 # Şi în Marele Sinaxar grecesc pe care l-am citat acum, ni se spune că Sfântul Andreas a văzut-o pe Maica Domnului intrând prin uşile împărăteşti spre altar, însoţită fiind de Sfinţi în haine albe [AeuKocfopouq "AyLouq], printre care se aflau şi Sfân- tul Ioannis înaintemergătorul şi Sfântul Ioannis Teologul [6 "Ayioq ’loâvv^c, 6 npoâpopot; Km 6 "Ayioq ’IcocivvriQ 6 ©eoAdyoq]. Şi când a ajuns la altar, Maica lui Dumnezeu a îngenuncheat şi s-a rugat îndelung, plângând şi rugându-L pe Fiul ei pentru mântuirea lumii [xr\v OGOuripia uou Koopou]. Şi când şi-a terminat rugăciunea, Născătoarea de Dumnezeu şi-a dat jos de pe cap maforionul strălucitor [ny; ro dmpacfiepo pmfopio], acoperă- mântul capului ei, şi şi-a întins acoperământul ei peste toţi cei care se aflau în Biserică. Şi Sfântul Andreas, împreună cu Epifanios, l-au văzut, în vedenie, mult timp întins. Acoperământ care înseamnă harul şi ocrotirea [rr)v upoouaoia] Maicii Domnului fată de noi 47 °. y De aici şi numele praznicului de astăzi: Sfântul Acoperământ al Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu [ AyiccQ EKCTrrjQ Tfjc; 'YTrepayim; ©cotokou]. Pe Sfânta Icoană de deasupra, sus, în gre- ceşte, scrie Sfântul acoperământ, iar jos: Sfântul acoperământ al Preasfintei, 1 octombrie. Şi acope- rământul capului ei îl vedem iconizat, în alb, pe 469 Cf http://www.synaxarion.gr/gr/sid/785/sxsaintinfo. a spx. 470 Ibidem. 349 braţele Maicii Domnului, care are mâinile ridicate y 7 în rugăciune. Din Vieţile Sfinţilor, ediţia românească, aflăm că vedenia s-a petrecut în timpul împăratului Leon cel înţelept, în zi de duminică, la „ceasul al patru- lea din noapte” 471 . Leon cel înţelept este Leon VI Filosoful [Aecov ST’ 6 Socfoq], care a fost împărat romeic între 886- 912 472 . Aşa că vedenia Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos s-a petrecut la sfârşitul secolului al 9-lea sau la începutul secolului al 10-lea după Hristos. Iar Sfântul Andrei „a văzut-o pe împărăteasa Cerului, pe Acoperitoarea a toată lumea, [pe] Prea- sfânta Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh şi rugându-se, strălucind ca soarele şi acoperind poporul cu cinstitul său omofor” 473 . însă când se spune aici văzduh, nu se referă la aerul nostru, ci la modul în care a văzut-o el în vedenie. Mai bine zis: în văzduh înseamnă în lumina dumnezeiască. Pentru că vedeniile nu se văd în aer, nu sunt spectaculare, nu sunt materiale, ci sunt dumnezeieşti, de aceea se văd în lumina dumnezeiască şi se înţeleg prin luminarea lui Dum- nezeu. Ediţia românească însă egalizează în mod incorect pe maforio [|ic«f)6pLo] cu omoforos [«liocfopoq]. Maforionul este veşmântul pentru cap, iar un corelativ al lui, în spaţiul românesc, ar fi 471 Vieţile Sfinţilor pe luna octombrie, ed. BOR 1999, p. 9. 472 A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Leo_VI_the_Wise. 473 Vieţile Sfinţilor pe luna octombrie, ed. BOR 1999, p. 9. 350 marama, pe când omoforos e veşmântul pus pe umeri, existent până azi între veşmintele episco- pale. Veşmântul acesta galben, din fotografie 474 , este omoforul episcopal : Şi omoforul Episcopului vorbeşte despre grija lui pentru toţi păstoriţii lui, dar, mai ales, pentru cei rătăciţi. Pentru că el vorbeşte despre cum Epis- copul caută, găseşte, convinge şi recuperează, aduce înapoi, în Biserică, pe oaia cea rătăcită, adică pe cei necredincioşi sau eretici. Aşadar, nu putem vorbi despre omoforul Maicii Domnului, ci, dacă nu vrem să folosim marama Maicii Domnului, atunci să folosim acoperământul Maicii Domnului, înţelegând prin acoperământ nu veşmântul ei, ci acoperământul capului ei. Pentru că veşmântul Maicii Domnului este ca y hitonul preoţesc de azi. Şi se păstrează în Muzeul 474 Preluată de aici: http://www.pravoslavlje.net/images/ 4 / 4 o/Omofon Naţional de Istorie din Zugdidi, aflat în vestul Georgiei 475 , arătând astfel 476 : 35i Pe când veşmântul Domnului se păstrează în basilica romano-catolică Saint Denys d’Argenteuil, în Franţa, si arată astfel 477 : y ' y 475 Cf https://fdathanasi0u.w0rdpress.c0m/2014/07/01/r0 - pacjio p 10 -rr| 0 EoroKou-if axvo vrac;- 0 £o / . 476 Cf http : / /greekorthodoxreligioustourism.blogspot .ro / 2oi5/o3/blog-post_56.html. 477 Cf http://www.catholique95.com/basilargenteuil/. Fotografia e de aici: http://www.catholique95.com/basilargenteuil/sttu nique/tunique2small.jpg. 352 Pe 2 octombrie este pomenit şi Sfântul Andrei, cel nebun pentru Hristos 478 , care a văzut această mare vedenie mariologică. Şi între multele vedenii ale vieţii sale, ni se relatează şi faptul că L- a văzut pe Domnul, în slava Lui, dar nu şi pe Maica lui Dumnezeu, pentru că atunci era plecată „să le ajute oamenilor şi să-i mângâie pe cei neno- rociţi” 479 . De aceea Maica lui Dumnezeu i s-a arătat y mai apoi în vedenie, acoperind pe cei din Biserică cu sfântul său acoperământ 480 . 478 Cf Vieţile Sfinţilor pe luna octombrie, ed. BOR 4 999 > P- 32. 479 Idem, p. 48. 480 Idem, p. 48. 353 Şi vedenia lui, a Sfântului Andrei, cel urgisit şi minimalizat de mulţi, a devenit praznic al Bise- ricii, deşi Sfinţii au multe vedenii în viata lor, care nu devin praznice. însă de ce tocmai această vedenie, în care a văzut-o pe Maica lui Dumnezeu acoperindu-i pe cei din Biserică cu veşmântul capului ei, a devenit praznic ? Pentru că a vrut să se spună, în mod apăsat, că Maica lui Dumnezeu e întotdeauna împreună cu noi şi că ea se roagă necontenit pentru noi. Rugăciunea şi ajutorul ei necontenit au fost puse în prim-plan în praznicul de azi, pentru că acesta a fost mesajul principal al vedeniei mario- logice pe care Sfântul Andrei a avut-o. Şi toată slujba de azi ne-a subliniat prezenţa ei alături de noi. Căci ea ne acoperă pe noi cu cinstitul său acoperământ şi ne scapă de tot răul 481 . Maica lui Dumnezeu este „mare apără- toare... [a] celor necăjiţi. ..grabnică ajutătoare, mân- tuirea lumii şi întărirea [ei]” 482 . Căci ea nu acoperă numai pe cei din Biserică, ci ea este acoperământul a toată lumea 483 . Ea este scăparea noastră 484 , pentru că este pentru noi o „folositoare caldă şi nebiruită” 485 . Şi când spunem „folositoare caldă”, spunem că Maica lui Dumnezeu este o prezenţă iubitoare şi încurajatoare, care ne umple de dulceaţa harului ei, de bunătatea si de frumuseţea ei duhovni- 7 y y ceaşcă. Spunem că e o prezenţă binefăcătoare şi 481 Mineiul pe luna octombrie, ed. BOR 1929, p. 18. 482 Idem, p. 19. 483 Ibidem. 484 Idem, p. 22. 485 Idem, p. 25. 354 maternală, care intră discret si duios în viata noas- 7 j y tră si nu cu forţa. y y Pentru că vedenia Sfântului Andrei a fost o mângâiere pentru el, precum este şi o mângâiere pentru noi. Căci ştim, datorită acestei vedenii, grija iubitoare a Maicii lui Dumnezeu fată de noi. y Pentru că noi, oamenii, repede alunecăm în păcat. Repede uităm. Repede ne aplecăm spre rău. Şi e nevoie ca cineva să ne povăţuiască, în mod dis- cret, prin harul ei, către ceea ce e bine. Iar Maica lui Dumnezeu, înaintea tuturor Sfinţilor şi a îngerilor Lui, acest lucru îl face cu noi: ne călăuzeşte maternal spre ceea ce e bine, în mod duios, în mod dulce, arătându-ne răul în goliciu- nea lui şi aprinzându-ne dorinţa după bine, după binele care ne întăreşte interior, care ne bucură, care ne veseleşte inima. y Şi, o, cât de mult avem nevoie de această Mamă a lui Dumnezeu si a noastră! y Căci atunci când nu avem o mamă, o avem pe ea, pe Mama noastră cea adevărată, pe cea duhov- nicească. Care ne învaţă ce e maternitatea în esen- y ta ei: e dăruire, e atentie, e blândeţe, e duioşie, e uitare de sine, e bucurie de binele celorlalţi. După cum Fiul ei şi Domnul nostru, pe fiecare dintre noi, ne învaţă ce e paternitatea : e jertfire de sine, e înviere din morţi, e curaj pentru mărturisire, e în- credere neîndoielnică, e împărtăşire de viaţă. Si avem nevoie de ambele lucruri, si de maternitate şi de paternitate, pentru că trebuie să fim ambele lucruri în relaţiile noastre cu oamenii. Deopotrivă, trebuie să fim drepţi, dar şi buni, curajoşi dar şi smeriţi, zeloşi pentru bine, dar şi iertători, plini de grijă pentru alţii, dar şi adânciţi în pace, jertfindu-ne pentru alţii, dar, în acelaşi 355 timp, fiind atenţi la mântuirea noastră. Căci în dorinţa noastră de a face altora binele nu trebuie y să uităm să ne îngrijim de noi înşine. Aşadar, iubiţii mei, câţi simţim zilnic pre- zenţa şi ajutorul Maicii lui Dumnezeu în viaţa noastră, să îi fim recunoscători pentru toate minu- nile din viata noastră! Căci fiecare zi este o minune y a bunătăţii sale fată de noi. Fiecare zi este un dar y y primit prin rugăciunile ei către Dumnezeu. Să fim recunoscători si mulţumitori fată de y y y Născătoarea de Dumnezeu, Maica noastră, în fie- care clipă a vieţii noastre, căci prin ea nădăjduim să ne mântuim noi, nevrednicii! Căci suntem conştienţi că nu faptele noastre ne mântuie, nu dreptatea noastră ne mântuie, ci mila şi rugăciunile ei cele preasfinte pentru noi. La mulţi ani, multă pace şi binecuvântare în tot ceea ce faceţi! Amin. y 356 Predică la Duminica a 19-a după Rusalii [2015] Iubiţii mei 486 , y 7 poruncile lui Dumnezeu sunt paradoxale pentru că necesită sfinţenie ca să le înţelegi. Altfel, cum ai putea tu, ca om, să înţelegi porunca Lui de a-ţi iubi vrăjmaşii, dacă nu ai avea în tine puterea de a-i înţelege pe oameni şi de a-i iubi ? Căci porunca presupune că noi suntem oameni sfinţi, că noi suntem pe calea sfinţeniei, că noi suntem nişte oameni care ne luptăm şi biruim continuu patimile în noi şi de aceea putem iubi. Putem iubi pe tot omul şi nu doar pe cei care ne iubesc. Că putem iubi curat, sfânt, cu conştiinţă duhovnicească. Pentru că Domnul nu ne-a cerut să ne respec- tăm vrăjmaşii şi să avem o atitudine rece faţă de ei, distantă sau să îi ajutăm, dar să fim indiferenţi faţă de mântuirea lor, ci ne-a spus că trebuie să ne asu- măm interior pe vrăjmaşii noştri. Căci ce înseamnă să iubeşti pe cineva, decât aceea de a-1 avea mereu în inima ta? Si ce înseamnă y să ai pe cineva în inima ta? Să te rogi pentru el şi să îi doreşti mereu binele. y Dar, ca să ştii cine sunt vrăjmaşii, trebuie să îţi cunoşti mai întâi prietenii. însă si dacă ştim si dacă nu ştim la perfecţie y y y y L y cine sunt vrăjmaşii noştri, potrivnicii, cei care ne stau împotrivă şi ne vor răul, nu pierdem nimic. 486 Scrisă în dimineaţa zilei de 2 octombrie 2015, zi de vineri, înnorată şi friguroasă. 357 Pentru că trebuie să îi iubim pe vrăjmaşi ca şi pe prietenii, ca şi pe cunoscuţii, ca şi pe familia noastră. Fără ca prin iubirea pentru ei, noi să îi confundăm pe prieteni cu duşmanii. Pentru că, după cum aţi auzit, Domnul a poruncit acest lucru: „Iubiţi [pe] vrăjmaşii voştri [ayaTOue uouq exGpoix; upcov] şi faceţi bine [Km ayaGo'iTOLeL'ue] şi împrumutaţi [icod 6aveL(eue], neaş- teptând nimic în schimb [prjâey direA,mCovTC(;]! Şi răsplata voastră va fi multă [kocl cotai 6 piaGot; upcâv uoA-iig] şi veţi fi fiii Celui Preaînalt [Km eoeoGe uioî YijjLOTou] . Căci El este bun către cei nemulţumitori şi răi [ou Auuoq xpr/arbt; koxiv cui tovq âxccpiozovQ Kod TTOPripovf['\\jc. 6, 35, BYZ]. Adică El nu ne-a spus că prin iubirea noastră faţă de vrăjmaşi, vrăjmaşii devin altceva decât sunt. Vrăjmaşii sunt vrăjmaşi şi dacă noi îi iubim şi dacă nu-i iubim. Ei încearcă mereu să ne umi- lească, să ne nedreptăţească, să ne ponegrească, să ne minimalizeze. Dar dacă noi îi iubim pe vrăj- maşi, dacă în inima noastră noi suntem în pace cu ei si le dorim tot binele, atunci noi suntem mereu alţii în comparaţie cu ei, crescând mereu în bună- tate si în smerenie. y Si la acest lucru ne cheamă Domnul: la a y creşte mereu în sfinţenia Lui\ La a nu fi ca lumea. La a nu fi ca lumea care nu îl cunoaşte pe Dumnezeu si, de aceea, nu cunoaşte decât răzbunarea. Răzbu- narea pentru răul care i s-a făcut. însă răzbunarea este o manifestare a slăbi- ciunii şi nu a puterii. Numai cei slabi se răzbună. Cei puternici duhovniceşte, cei întăriţi în credinţă iartă, tocmai pentru că înţeleg slăbiciunile oame- nilor. Şi, mai ales, ştiu că marea judecată a tuturor nu se face aici, în istorie, când noi putem să îl 358 aruncăm pe cineva în închisoare, să îl sărăcim, să îl excludem din societate sau să îl omorâm, ci marea judecată este a lui Dumnezeu. Acolo, la judecata Lui va fi adevărata răsplătire şi departajare a noastră. Căci vom fi cât suntem, vom fi cei care suntem înaintea Lui si nimic mai mult sau mai f puţin. însă care om lumesc, neînduhovnicit, poate să accepte în inima lui şi să împlinească această poruncă a lui Dumnezeu? Câţi sunt oamenii pe care i-aţi văzut iertând pe cei care i-au persecutat ani întregi? Probabil aţi văzut foarte puţini. ..sau niciunul. Dar aţi văzut oameni care s-au dat în judecată unul pe altul pentru un cuvânt, pentru câţiva metri de pământ, pentru o moştenire pentru care nu s- au trudit deloc. Ati văzut oameni care se încaieră f pentru nimicuri, care omoară pentru câteva sute de lei, care se prostituează faptic sau moral pentru a fi într-un anume anturaj, într-o anume conjun- ctură şi care, pentru a rămâne acolo, sunt în stare să facă cele mai negre compromisuri. Pentru că ştiu că, dacă vor ieşi din sistem, din anturaj, din prietenia cu alţi oameni corupţi ca şi ei, răzbu- narea va fi dură. Si oamenii se tem de excludere, de singurătate, de părăsire, pentru că vor, cu tot dinadinsul, să fie stelele căzătoare ale momentului. Vor să fie în prim-plan, să nu plece „de la bine”, chiar dacă, pe dinăuntru, devin nişte caricaturi umane. însă Domnul, paradoxal, ne cere să îi iubim pe toţi, buni sau răi, prieteni sau duşmani, lăsând unora falsa impresie că El este lipsit de axiologie, de ierarhia valorilor. Si asta tocmai în momentul în 7 care El, prin porunca iubirii vrăjmaşilor, ne arată 359 că adevărata ierarhie a valorilor e în funcţie de y sfinţenia personală şi nu de postura socială. Că el nu ne vrea creştini pentru lumea de azi sau de mâine, ci ne vrea creştini pentru împărăţia Lui. Şi dacă ne apucăm fiecare, la modul serios, de citirea Vieţilor Sfinţilor, vom vedea ce lucruri minu- nate a produs în istorie această poruncă dumne- zeiască şi sfântă de a ne iubi vrăjmaşii, de a face bine celor care ne-au făcut rău. Pentru că vom vedea Sfinţi Mucenici care, prin răbdarea lor, şi-au convertit la dreapta credinţă persecutorii şi aceştia au devenit la rândul lor Sfinţi, vom vedea Sfinţi de diverse vârste şi categorii, care, prin viaţa lor sfântă, i-au uimit si i-au îmblânzit si i-au făcut credincioşi pe cei care nu îl cunoşteau pe Dum- nezeu. Că iubirea, mai pe scurt, a învins în faţa urii. Că iubirea si iertarea au învins în fata răzbunării. y y Şi că Sfinţii, în definitiv, i-au învins pe cei care i-au îndurerat si omorât. y însă iubirea vrăjmaşilor, ne porunceşte Dom- nul, trebuie împreunată cu facerea de bine şi cu împrumutul dezinteresat. Iubirea creştină, cu alte cuvinte, trebuie să fie bună si iertătoare. Ea trebuie să-i îmbrăţişeze, să-i întâmpine, să-i recupereze, să-i mângâie pe oameni. Trebuie să dăruim celor care nu au, dar să dăruim si celor care au fără ca să pretindem ceva la schimb. Trebuie să dăruim din bunătatea inimii, din inima noastră schimbată si curăţită de harul Lui. y Căci toate acestea si multe alte virtuti eres- y y y tine, sunt cele care ne fac fiii lui Dumnezeu. Fiindcă iubirea, iertarea, milostenia şi darurile dezinteresate faţă de oameni sunt doar patru vir- tuţi ale ortodoxului. Dar el trebuie să fie plin de 360 multe alte virtuţi, care au la bază dreapta credinţă, dreapta slujire şi dreapta vieţuire. Pentru că nu poţi să ajungi să-i ierţi pe vrăjmaşii tăi - adică nu pe unul, ci pe mulţi - dacă nu eşti plin de dreaptă credinţă, dacă nu slujeşti ortodox lui Dumnezeu si dacă nu trăieşti ortodox. y y Căci nu poţi să ierţi fără harul Lui, nu poţi să ierţi dacă te situezi în afara Bisericii Lui, nu poţi să ierţi dacă nu trăieşti în sfinţenia Lui. y y Nu poţi să ierţi... pentru că iertarea vrăjmaşi- lor nu are sens pentru omul neînduhovnicit. E o adevărată tâmpenie iertarea. Pentru că el gân- deşte astfel: „Cum să-l iert eu pe cel care mi-a stricat imaginea, care m-a făcut să pierd bani, care m-a disperat? Dimpotrivă: voi face tot posibilul să trăiască şi el tot răul pe care l-am trăit eu datorită lui!”. Pentru că omul lumesc îşi apără viaţa lui, averea lui, imaginea lui, poziţia lui socială. însă omul duhovnicesc, deşi suferă multe datorită atitudinii sale creştine, pune în prim- planul vieţii sale ascultarea de Dumnezeu iar bucuria şi împlinirea lui în necazuri şi în supărări e adusă de harul Lui, care coboară în el, atunci când face voia Lui şi nu se comportă ca un bezmetic. Tocmai de aceea nu se răzbună: pentru că plata lui Dumnezeu pentru răbdarea lui şi pentru iubirea lui fată de cei care îi facă răul, este mare si y 7 y imediatăl Vrăjmaşul tău trupesc te insultă, te bate, caută să îti facă răul. ..dar atunci, în acele mo- mente, dacă tu le accepţi pe toate creştineşte, răs- plata ta e mare şi imediată, ea vine chiar atunci, pentru că simţi cum te inundă harul lui Dumnezeu şi cum El Se bucură în tine, pentru că pătimeşte şi El odată cu tine. 361 Durerile noastre sunt si durerile Lui, cel care ne nedreptăţeşte pe noi îl nedreptăţeşte şi pe El, cel care ne omoară pe noi, îl omoară şi pe El în inima lui. Căci răul se face în noi şi nu în afară de noi. Iar dacă noi suntem în pacea Lui, dacă noi suntem plini de slava Lui, răul ce ni se face e binele ce ni se face, pentru că el are urmări pozitive în noi şi veşnice, dacă îl acceptăm ortodox. Pentru că devenim fiii Lui, ai Celui care este bun cu cei nemulţumitori şi răi şi nespus de bun cu cei care îl iubesc pe El şi ascultă poruncile Lui. Pentru că ei sunt moştenitorii împărăţiei Lui. ...Şi Evanghelia de azi s-a terminat cu aceste cuvinte ale Domnului, care formează o altă poruncă a Lui: „Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv [TiveoGe ow olKupiioveq, KaGdx; Km 6 nonup u|icov oi/cripgcois eoziv]\” [Lc. 6, 36, BYZ]. Şi porunca aceasta e tot la fel de paradoxală ca şi cea a iubirii vrăjmaşilor. Pentru că ni se cere ceva incomensurabil: să fim milostivi... ca Dumnezeu. Să fim milostivi precum este El milostiv. însă cum să fii milostiv. ..ca Dumnezeu, fără ca să fii bun ca si El? Si cum să fii bun ca El, fără ca să y y 7 fii şi iertător ca El? însă cum putem noi, păcătoşii, cei care am greşit mult, care am căzut în grele, amare şi catastrofale păcate, să fim... ca El ? Ce ne face să fim. ..ca El ? Cum ajungem noi la o asemenea înălţime inaccesibilă, noi care nici nu putem zbura, nici nu trăim mult şi nici nu suntem prea înţele- gători ai Lui şi ai faptelor Lui? Şi răspunsul e simplu şi e la îndemâna oricui, în Biserică: prin slava Lui. Da, prin slava Lui, noi suntem urcaţi la înălţimea copleşitoare a comu- niunii cu El! Prin slava Lui noi ajungem fiii Lui şi 362 putem fi milostivi ca şi El, pentru că harul Lui ne învaţă cum Se milostiveste Dumnezeu de oameni. y y Până nu ne învaţă însuşi Dumnezeu, prin harul Lui, să fim milostivi, noi nu putem fi milostivi niciodată! Până nu ne învaţă El să ne iubim vrăjmaşii, noi vom face tot posibilul să ne răzbunăm pe ei. Până nu ne învaţă El ce e bunătatea, noi vom y 7 fi egoişti şi avari din cale afară. Până nu ne învaţă El ce e iertarea, noi vom y 7 fabula continuu pe această temă şi vom fi penibili. Pentru că noi, iubiţii mei, cu totii suntem penibili, cu toţii suntem vrednici de plâns, cu toţii suntem căzuţi şi morţi sufleteşte, până ce Dumne- zeu nu ne împodobeşte cu slava Lui. Şi singura podoabă a smeritei noastre persoane şi a puţinei noastre vieţi este slava Lui. y Fără slava Lui suntem goi, suntem săraci, suntem robi si nu liberi, suntem fiii mâniei si nu ai bunătăţii lui Dumnezeu, Care ne-a scos pe noi din robia diavolului şi ne-a făcut liberi prin slava Lui. Da, fără a fi sfinţi, fără a fi plini de slava Lui, nu putem împlini poruncile lui Dumnezeu! Nu putem crede, nu putem nădăjdui, nu putem iubi, nu putem răbda, nu putem fi milostivi, nu putem înţelege cuvintele Lui, nu putem fi vrednici de împărtăşirea cu El fără slava Lui în noi, simţită şi conştientizată clipă de clipă, ceas de ceas, zi de zi, an de an... Nu suntem nimic fără slava Lui şi fără aju- torul Lui permanent! Imediat ne pierdem, imediat cădem în păcate, imediat ne sucesc minţile demo- nii, imediat suntem înşelaţi de ei si de diverse 7 y y y sfaturi omeneşti. ..dacă slava Lui se îndepărtează de noi. 363 De aceea, nu putem face nimic, dacă, mai întâi de toate, nu am fost chemaţi de El la urmarea 7 y Lui şi dacă nu ne-a unit cu Sine prin slava Lui, întru conştientă si simţire. y y y y Nu putem fi ortodocşi cu adevărat, fără aceste două lucruri, iubiţii mei, chiar dacă cu totii suntem botezaţi ortodox si venim la Biserică în fiecare zi! y y Pentru că, pentru a împlini poruncile Lui, avem nevoie de slava Lui, care ne dă puterea de a împlini poruncile Lui. Altfel, nu facem decât să gândim poruncile Lui cele preasfinte omeneşte, să le reducem la ce înţelegem noi, în loc să ne deschidem continuu spre măreţia lor fără de margini. Pentru că poruncile Lui ne fac să fim tot mai sfinţi, tot mai curaţi, tot mai înţelepţi, tot mai iertători, tot mai buni. De aceea, să îl rugăm pe Dumnezeu, fiecare dintre noi, să ni Se descopere şi să ne indice ce să facem! Să stăruim în rugăciune până când El ne vorbeşte în mod extatic sau prin oameni sau prin lucruri! Căci El îl ascultă pe cel care I se roagă cu adevărat. Si dacă El ne vorbeşte si ne indică modul în y y y care trebuie să ne trăim viaţa, atunci înţelegem, pas cu pas, cum se împlinesc poruncile Lui. Pentru că vom creşte prin ele, ne vom hrăni cu ele, ele vor fi acoperământul nostru, ele vor fi odihna noastră, ele vor fi nădejdea mântuirii noastre. Si binecuvântat este Dumnezeu, Dumnezeul mântuirii noastre, Tatăl, Piui şi Sfântul Duh Dum- nezeu, Cel care ne întăreşte pe noi în toate zilele vieţii noastre. Amin! y 364 Predică la Duminica a 21-a după Rusalii [2015] Iubiţii mei 487 , y 7 prin Evanghelia de azi [Lc. 8, 5-15], Domnul ne arată că cuvintele Sale nu sunt întotdeauna literaliste, ci ele, adesea, au sens duhovnicesc. Şi dacă au sens duhovnicesc, atunci nu e de ajuns să le citeşti pentru ca să le înţelegi, ci trebuie să le contempli, luminat de harul lui Dumnezeu, ca să le înţelegi pe măsura ta. Pentru că, atunci când tâlcuieste Parabola 7 y semănătorului, Domnul ne arată că nu a vorbit despre agricultură, despre semănat, ci a vorbit, în termeni simpli dar profunzi, despre acceptarea teologică a cuvintelor Lui; pentru că sămânţa nu e grâu în parabolă, ci cuvânt. Sămânţa e teologie. Dacă sămânţa era grâu şi semănătorul ar fi fost orice ţăran care îsi seamănă aria, atunci Dom- nul ar fi fost literalist şi ar fi vorbit despre însămânţarea de primăvară. Dar El ne spune în Lc. 8, 10, că parabolele Lui nu sunt poveşti despre această lume, chiar dacă utilizează cuvinte si imagini obişnuite, ci că ele cuprind „tainele împă- răţiei lui Dumnezeu [xa iiucTipia tt^ BaaiAeiaq uou ©cod]”. Adică detalii despre împărăţia lui Dumne- zeu şi, mai ales, despre modul în care ne facem proprii împărăţiei Lui. De aceea, parabolele Lui sunt teologice, pentru că vorbesc despre viaţa duhovnicească a Bisericii. 487 Scrisă în după amiaza zilei de 8 octombrie 2015, zi de joi, friguroasă şi cu soare. 365 Şi, deodată, când auzim că Dumnezeiasca Scriptură nu e numai literă ci e şi Duh, înţelegem că ea e mult mai profundă decât literele ei, decât frazele ei care pot fi citite de tot cel care ştie să citească. Poate fi citită dar nu înţeleasă ! y Pentru că literalitatea Scripturii ascunde, pentru omul neînduhovnicit, tocmai adâncul de har şi de experienţă îndumnezeitoare al Scrip- turii. Şi pentru a ajunge la marea de har şi de expe- rienţă sfântă a Scripturii trebuie să te curăţeşti de patimi, să te laşi umplut de slava lui Dumnezeu şi să creşti continuu în sfinţenie. y y Altfel, Scriptura nu îţi spune nimic mân- tuitor, nimic cu sens, nimic profund. Ea rămâne un text literar vechi, care prezintă o anume filosofie de viaţă, care te poate entuziasma, dar nu îţi dă să înţelegi că e singura cale spre mântuire. Dar când te laşi condus de Dumnezeu pe calea ascetico-mistică a Bisericii, când viata ta e 7 y călăuzită de El zilnic, atunci înţelegi că fiecare pagină a Scripturii e o taină şi că Sfinţii Teologi ai Bisericii, în cărţile lor, fiecare dintre ei, ne-au dăruit porţiuni imense de înţelegere din marea taină a Scripturii, care e parte componentă din taina Bisericii, adică din taina relaţiei lui Dum- nezeu cu oamenii. Şi de aceea, Scriptura Bisericii poate fi înţeleasă numai cu ajutorul Sfinţilor Bise- ricii. Şi că e nevoie să începem cu Vieţile Sfinţilor, cu Patericele, cu Filocaliile, cu cărţile Sfinţilor 7 7 y y Părinţi pentru ca să înţelegem Scriptura şi, prin ea, viata Bisericii, adică relaţia lui Dumnezeu cu Sfinţii y 7 y y şi îngerii Lui. Pentru că Scriptura e colosal de grea în profunzimea ei simplă, abisală, dumnezeiască, şi 366 pentru ea ai nevoie de experţi în teologie şi în sfinţenie, adică de Sfinţii Lui. Reţineţi, vă rog, acest lucru! Reţineţi faptul că nu cărţile Sfinţilor sunt cele mai grele texte, deşi, unora, aşa par, ci prima şi marea greutate a Bise- ricii e Scriptura. Pentru că Scriptura ni se deschide nu prin „cifruri secrete”, ci prin sfinţenie. Pe măsu- ra curătiei noastre interioare. y Iar Scriptura cuprinde experienţa desăvârşită a sfinţeniei, ca una în care aflăm revelat trecutul, prezentul, viitorul şi veşnicia relaţiei lui Dum- nezeu cu oamenii. Aici găsim voia lui Dumnezeu cu noi, adică întreaga cale, cea preafrumoasă şi desăvârşită, a sfinţeniei. De aceea, Domnul, în Evanghelia de azi, numeşte calea împărăţiei Lui, calea plină de tainele Lui. însă care sunt ia pucmpia/ tainele, pe care noi trebuie să le cunoaştem? Sau Dumnezeu vrea ca y noi să le cunoaştem? Şi despre ce fel de cunoaştere vorbeşte Dumnezeu în Lc. 8 , 10? y 7 El vorbeşte despre cunoaşterea duhovni- cească, integrală, pe care o trăim cu toată fiinţa noastră şi nu despre o cunoaştere ştiinţifică, in- strumentală, distantă. Cunoaşterea Lui este una cu fiinţa noastră şi nu separată de noi. Iar tainele Lui, pe care noi trebuie să le trăim, sunt cele care se văd în slava Lui şi se simt prin slava Lui. Tocmai de aceea cunoaşterea tainelor Lui e y totuna cu cunoaşterea duhovnicească, pentru că tainele Lui le cunoaştem extatic, în vedere dumne- zeiască sau prin luminare dumnezeiască sau prin simţirea slavei lui Dumnezeu în noi înşine. Iar y y toate aceste experienţe mistice, tainice, diferite gradual, sunt experienţele sfinţeniei, adică ale în- dumnezeirii noastre. 367 Si ştiind aceste lucruri, să citim acum Lc. 8, y y 7 7 10 : „Iar El zise: «Vouă vă este dat să cunoaşteţi 77 y y tainele împărăţiei lui Dumnezeu ['Y|ilv SeSoToa yvodi'ca xa pucrrripia xf\Q BaoiAciac; tou 0eou]; dar celorlalţi [le vorbesc] în parabole, ca văzând, să nu vadă, şi auzind, să nu înţeleagă] »”[cf. BYZ]. Ce înseamnă că Dumnezeu îi dă cuiva să cunoască tainele împărăţiei Lui? îi dăruie cunoaş- terea Lui, îl luminează spre cunoaşterea Lui. Dar pentru ca Dumnezeu să ne dăruie cunoaşterea Lui trebuie ca noi să o dorim cu adevărat. Căci, spre exemplu, Savlos, viitorul Apostol Pavlos [căruia, românizat, îi spunem Pavel ], era plin de râvnă pentru credinţa lui evreiască şi perse- cuta Biserica pentru ea. Dar când Dumnezeu i S-a arătat lui şi i-a arătat că El, Iisus, e Domnul, e Cel care l-a mântuit pe el, Savlos a înţeles că Domnul S-a milostivit de râvna lui şi a îndreptat-o spre bine. Şi Dumnezeu îi îndreaptă pe toţi cei care, cu adevărat, vor cunoaşterea Lui, într-un mod ase- mănător cu ceea ce a făcut cu Pavlos. Dar pe cei care sunt în erezii şi în păgânătate, dar care nu vor să îşi vadă înşelarea lor, pentru că pactizează cu ele, Domnul îi lasă în nevederea şi neînţelegerea lor. Şi ei cred că merg, că aud, că văd, că ştiu, dar nu pot să probeze duhovniceşte credinţa lor, pentru că nu pot să spună nimic din adâncul de taină al vieţii ortodoxe. Cel mai grav e când ortodocşii înşişi, care sunt botezaţi, miruiţi, spovediţi, împărtăşiţi, cunu- naţi în Biserică, nu pot să spună nimic despre taina duhovnicească a vieţii ortodoxe. Adică despre viaţa de taină a ortodocşilor. Nu pot să spună nimic despre modul cum s-au curăţit de patimi, nu pot 368 să spună nimic despre ce au înţeles din Scriptură, nu pot să spună nimic despre taina Bisericii, pentru că ei, deşi în Biserică, au o viaţă care îi situează în afara Bisericii. Căci, în ei înşişi, nu arde rugul aprins al harului, ei nu sunt acoperiţi şi adăpaţi continuu de slava lui Dumnezeu, ei nu se bucură de luminări si de vederi dumnezeieşti, y y 7 pentru că nici nu le vor şi nici nu le caută. Adică nu caută să fie duhovniceşti , ci trăiesc trupeşte, deşi viata Bisericii e dumnezeiască si nu telurică. y y De aceea, pentru toţi cei din Biserică şi din afara Bisericii, care nu vor cu adevărat să trăiască sfânt împreună cu Domnul, nu numai parabolele Lui sunt încifrate, sunt neînţelese, dar întreaga Scriptură e o necunoscută. O necunoscută pe care o tratează cu lejeritate, pe lângă care trec nepă- sători, pe care nu o doresc, pentru că nu îl doresc nici pe Dumnezeu cu adevărat. Căci cei care îl doresc pe El, doresc şi voia Lui, şi se nevoiesc continuu ca să împlinească poruncile Lui. Aşadar, Dumnezeu nu privează pe nimeni de cunoaşterea Lui, ci fiecare dintre noi ne auto- privăm, ne autoexcludem de la cunoaşterea Lui. Pentru că cunoaşterea Lui nu înseamnă să citeşti o y y dată, de două ori, de o sută de ori Scriptura din scoarţă în scoarţă, ci să înţelegi continuu cuvintele şi poruncile Lui prin curăţirea de sine. Cunoaşterea Lui presupune umplerea de slava Lui, de frumu- seţea si de curăţia Lui, adică unirea interioară cu totul cu Dumnezeu, Care ne învaţă despre Sine zilnic. Si dacă cunoaşterea Lui este o intimizare y y continuă cu El, tocmai de aceea creaţia Lui si 7 y y Scriptura Lui şi omul Lui şi Biserica Lui ne devin 369 pe fiecare zi interioare, pentru că le înţelegem prin slava Lui. Iar Evanghelia de azi, acolo unde Domnul îşi explică parabola, povestea cu tâlc, este o dare la o parte a vălului de pe lucruri. Când Domnul Se autotâlcuieşte cade cortina neînţelegerii de pe cuvintele Lui. Şi înţelegem... ceea ce trebuia să înţelegem de la sine, dacă am fi văzut, auzit şi înţe- les duhovniceste. y Căci El este Semănătorul, Cel care are cuvin- tele vieţii veşnice. Si cuvintele Lui El le seamănă în y y y sufletul nostru. Le seamănă prin predica Lui sau prin citirea cuvintele Lui. Tocmai de aceea e important ce traducere a Scripturii citim: una care literaturizează Scriptura şi ne-o prezintă ca pe un text recent, scris azi, sau traducerea care ne prezintă un text vechi plin de prospeţimea noutăţii continue ? în traducerea mea, cu harul lui Dumnezeu, după cum aţi putut să vedeţi până acum la nivel Online, Dumnezeiasca Scriptură e un text arhaic plin de noutate, de prospeţime, de viaţă dumne- zeiască, care are modul lui de a ne vorbi şi pe care nu trebuie „să îl recompunem” pentru ca să pară „recent”. Eu aduc textul în actualitate în firescul lui, ajutând exprimarea concisă ca să ne vorbească, redau textul cu redundanţele sale „supărătoare” - pentru că ele există şi nu le putem elimina -, transliterez numele Scripturii, nu le adaptez, aduc vechea limbă a Scripturii la lumină, pentru că de la 1688, în limba română, n-am mai avut parte de firescul nefasonat al Scripturii. Ediţii la rând, până acum, au încercat să românizeze textul, să îl prezinte ca pe un text recent, să îl folosească în dispute teologice minore, 370 fără să se gândească la faptul că textul Scripturii e o expresie a limbii greceşti care trebuie să îi unească pe toţi ortodocşii, de pretutindeni. Şi nu ne putem uni cu adevărat, dacă fiecare traducem textul grecesc al Scripturii după cum vrem, după cum ne convine. El trebuie tradus în naturaleţea şi în firescul lui, fără a-l adapta şi, dacă îl avem astfel, numai apoi putem vorbi despre ce spune Scriptura şi despre cum trebuie să cadă Scriptura în inima noastră. Căci, din păcate, nu avem până acum o ediţie acurată a Scripturii. Numai după ce o vom avea, vom putea să o interpretăm. ...însă cuvintele ei vor cădea în sufletul nostru, ne spune Domnul, în mod diferit. Chiar dacă avem Scriptura tradusă bine, sufletul nostru va recepta diferit cuvintele Lui, pe măsura deschi- derii fiecăruia. Căci cuvintele Lui au mulţi duşmani y y care se luptă împotriva lor. în Lc. 8, 12, diavolul e prezentat ca primul duşman al ascultării voii lui Dumnezeu. El vine si y y ia cuvântul lui Dumnezeu din inimile oamenilor. Si cum iau demonii cuvintele Lui din noi? Prin y aceea că ne fac să le uităm. Când uităm de voia lui Dumnezeu, când ne luăm cu ale noastre, când nu dăm atentie la ceea ce trebuie să facem, cuvintele Lui sunt ca si inexis- tente pentru noi. Pentru că ele nu rodesc în noi gânduri, sentimente, stări de spirit, acţiuni sfinte. După uitarea şi insensibilitatea aduse de de- moni, un alt duşman al cuvântului lui Dumnezeu 7 y sunt ispitele [Lc. 8, 13]. Căci mulţi, când vine vorba să sufere pentru credinţa lor, dau înapoi. Vor confortul. Vor liniştea. Vor „să nu aibă probleme”. 37i însă vremea ispitei îi face să cadă de la credinţă, să apostazieze. în Lc. 8, 14 se vorbeşte despre alţi trei duşmani ai credinţei: grijile [pepL|ivd)v], bogăţia [ttA,out;ou] şi plăcerile vieţii [fiâovwv uou plou]. Acestea trei sufocă cuvântul lui Dumnezeu în noi înşine. Verbul grecesc care indică sufocarea este oupTTVLya), el fiind un corelativ al lui to chocke din engleză, care înseamnă a sufoca, a îneca, a sugruma, a înăbuşi. Şi astfel, Domnul ne spune că de aceea nu rodesc cuvintele Lui în noi pentru că uitarea, ispitele, grijile, bogăţia şi plăcerile vieţii ne fac să le tratăm cu indiferentă. întrucât cuvintele Lui y caută să cadă în oameni, care, „în inimă frumoasă şi bună [ev Kapâia kcAti Km aya0r|], ascultă cuvântul ţinându -1 [aKOuoavueg uov A,oyov Konrexouoiv], şi ro- desc în răbdare [icod Kapucxfopouaiv ev imo|iovr|]” [Lc. 8, 15]. Adică cine tine cuvântul în inima lui? Cel cu y inimă frumoasă şi bună. Şi cine are inim ă frumoasă si bună ? Cel care îsi sfmteste viata continuu. Si y y J y y y y cum trebuie să ne sfinţim viata? Rodind voia lui J y y Dumnezeu, în răbdare, pe fiecare zi. însă am fi dedus noi, fără să ne spună Domnul, aceste sensuri? Am fi ştiut noi că păsările cerului, de la Lc. 8, 5, sunt demonii şi că sămânţa răsărită, care s-a uscat, pentru că n-avea umezeală [Lc. 8, 6], s-a uscat din cauza căderii din credinţă şi că spinii din Lc. 8, 7, care au sufocat/ înăbuşit planta credinţei, sunt, de fapt, grijile, bogăţia şi plăcerile vieţii? Dacă am fi duhovniceşti, am înţelege nu numai aceste sensuri, spuse de Domnul, ci şi altele. 372 Nu numai aici, ci peste tot în Scriptură şi în creaţie si în istoria si viata Bisericii. y y y Lucru pe care îl putem înţelege din scrierile unor Sfinţi Părinţi ca Dionisie Areopagitul, Grigorie al Nyssei, Maxim Mărturisitorul, Grigorie Palama etc. Căci ei au descoperit în creaţie, în Scriptură, în Biserică noi şi noi sensuri ale cuvin- telor şi ale faptelor sfinte. Au înţeles noi semnifi- caţii ale cuvintelor şi ale lucrurilor pentru că s-au umplut de harul dumnezeiesc al Treimii, prin care Dumnezeu le descoperă continuu sensuri şi în- ţelegeri noi. De aceea, aici, la această parabolă şi la fiecare pagină a Scripturii, vom putea citi, la Sfinţii Pă- rinţi, multe interpretări. Care nu se exclud, ci se întregesc reciproc. Pentru că harul lui Dumnezeu ne luminează pe fiecare după înălţimea vieţii noas- tre duhovniceşti şi de aceea înţelegerile sunt diferite. Dar pentru că acelaşi har ni le luminează la toţi, ele nu sunt disonante, ci se întregesc una pe alta şi se ţin la un loc. După cum tot harul lui Dumnezeu ne ţine pe toţi la un loc, în Biserică, deşi diferentele de experienţă si de viată dintre noi sunt mari. Aşadar, iubiţii mei, Dumnezeu nu exclude pe nimeni de la cunoaşterea Lui si de la mântuirea y y Lui, ci noi ne facem nevrednici de El prin aceea că nu ne facem frumoşi pe dinăuntru! Căci curăţia duhovnicească e frumoasă pentru că e plină de har. Şi când suntem plini de har atunci suntem frumoşi cu adevărat, chiar dacă trupul nostru este îmbă- trânit şi plini de boli. Pentru că frumuseţea netre- cătoare e frumuseţea cu care ne umple Dumnezeu, e frumuseţea pe care o aduce slava lui Dumnezeu 373 în noi şi care ne face să fim biserici sfinte ale lui Dumnezeu. Să ne sfinţim viaţa, iubiţii mei, pentru ca să fim vii pentru veşnicie! Numai astfel vom fi frumoşi şi buni în faţa lui Dumnezeu, adică un pământ sănătos si roditor înaintea lui Dumnezeu. y Dumnezeu să ne întărească pe fiecare în parte pentru ca să ne nevoim duhovniceşte, făcând voia Lui, a Celui care ne-a mântuit pe noi! Amin. 374 Predică la Sfânta Cuvioasă Parascheva [14 octombrie 2015] Iubiţii mei 488 , y ' unde sunt Sfinte Moaşte se petrec multe minuni, pentru că Sfinţii sunt vii şi mereu milostivi faţă de noi, ele ne încredinţează faptic despre existenta istorică a Sfinţilor, ne întăresc în ere- dinţă, în nădejde, în dragoste, ne fac mult mai râvnitori pentru viaţa duhovnicească, dar, în acelaşi timp, sunt şi focare financiare şi media- tice. Şi, din cauza lor, încep multe dispute şi neînţelegeri, atunci când evlavia e mai puţină decât interesul concret, financiar. Căci şi Biserica face bani buni de pe urma lor, dar şi mulţi alţi oameni întreprinzători, pe lângă instituţiile mediatice. Pentru că, dacă nu vor să se y 7 plece în faţa credinţei profunde a creştinilor orto- docşi, trusturile media pot să facă bani buni din scandaluri iscate la rând la Sfintele Moaşte sau din y descoaserea impertinentă a pelerinilor. Sfintele Moaşte astăzi şi pelerinajul la ele sunt ceea ce pentru Biserica de la început erau propo- văduirea şi lucrarea Sfinţilor Apostoli şi a uceni- cilor lor sfinţi. Pentru că oamenii veneau să asculte y cuvintele lor si să se lumineze, dar si să fie vindecaţi de ei. însă, cu timpul, când teologii mari şi sfinţi ai Bisericii au început să fie tot mai rari sau 488 Predică începută în seara zilei de 12 octombrie 2015, zi de luni, friguroasă şi ploioasă. Şi terminată în după amiaza zilei de 13 octombrie 2015, zi înnorată şi friguroasă de marţi. y 375 să nu mai existe teologi cu o mare râvnă predica- torială şi convertitoare, credincioşii au început să se raporteze mai mult la tăcerea Sfintelor Moaşte, care le vorbeşte prin harul lui Dumnezeu, în mod minunat, în multe feluri. Numai că Sfintele Moaşte nu pot să supli- nească predica vie, reală, continuă, munca noastră de a explica şi de a convinge lumea. Sfintele Moaşte vorbesc despre sfinţenia Sfinţilor. Dar ele nu ne spun că sfinţenia a fost doar „a unora, din trecut”, ci că sfinţenia este şi trebuie să fie a noastră, a tuturor creştinilor ortodocşi, pentru că suntem mădularele Bisericii lui Dumne- zeu. însă noi, în mod sacramental, ne-am unit cu Hristos în Botez, am fost pecetluiţi cu harul Treimii, am fost împărtăşiţi cu Hristos, am fost cununaţi, am fost hirotoniţi, am fost unşi cu uleiul tămăduirii, am fost prezenţi la multe slujbe şi Taine ale Bisericii. ..dar faptic suntem ceea ce facem zi de zi. Iar dacă noi nu trăim bisericeste zi de zi, atunci suntem telurici, suntem trupeşti şi nu duhovniceşti. y De aceea, nu trebuie să confundăm ce face Biserica pentru noi cu ce nu facem noi pentru noi. Căci dacă primim cele ale Bisericii dar noi nu ne schimbăm deloc, în mod real şi zilnic prin ele, înseamnă că harul lui Dumnezeu nu lucrează în noi. Pentru că nu pot admite faptul că putem sta zilnic în fata lui Dumnezeu, ca în fata soarelui sau a focului, şi să nu pătimim nimic din cauza stării lângă un astfel de Foc şi de Soare, lângă Dumne- zeul slavei. Dar dacă totuşi stăm (şi stăm îndelung, ca nişte pietre. ..indiferente), şi harul Lui nu ne 376 schimbă deloc, nu e de vină Dumnezeu. Căci stăm fără a ne lăsa schimbaţi, fără a ne lăsa străpunşi de iubirea şi pacea Lui. Şi aşa înţelegem de ce unii trăiesc minuni pe lângă Sfinţi, de ce unii sunt cu Sfinţii, iar alţii, deşi trec pe lângă Sfinţi, n-ajung niciodată Sfinţi. Ba, dimpotrivă, ştiu doar să profite de Sfinţi, să îşi facă treaba, si cam atât... Care e prima discuţie a omului nedus la Biserică despre Sfintele Moaşte? E despre minuni şi despre bani. Dacă aude că cineva s-a vindecat de vreo boală, e circumspect. Nu vrea să dea crezare acestei bucurii. Doar dacă e vreun cunoscut al lui sau din familia lui, vreo rudă, atunci rămâne uimit şi, poate, din această uimire, vine şi întoarcerea lui la Dumnezeu. Dar dacă nu îl cunoaşte pe cel vindecat, el, cel mai adesea, pune sub semnul întrebării minunea, chiar dacă e mediatizată, însă se bucură să fantazeze pe tema banilor. Adică pe tema: unde se duc banii strânşi la pelerinaj? Câţi sunt? Ce se face cu ei? Cel mai adesea, se presupune că banii strânşi sunt împărţiţi pur şi simplu între Ierarhi şi Preoţi. De aceea merge vestea în popor că Ierarhii sunt bogaţi, în mare parte, „datorită pelerinajelor”. Adică ei profită de credinţa oamenilor, pe când oamenii fug la Sfintele Moaşte ca la locul tămă- duirii lor. Foarte puţini oameni presupun că banii de la pelerinaj se strâng într-unfond al Bisericii din care se fac o mulţime de lucruri bune. Cei care presu- pun asta au o oarecare deschidere faţă de Biserică. însă cei cu adevărat credincioşi, nu se gândesc, atunci când vin la Sfintele Moaşte, că, prin banii lor, îi îmbogăţesc pe Ierarhi sau că, dacă 377 vin, trebuie să se petreacă cu ei, în mod neapărat o minune, ci vin cu smerenie şi cu pocăinţă şi vor să se atingă de Sfintele Moaşte şi să fie în comuniune cu Sfinţii la ale căror Sfinte Moaşte ei se închină. y y Comuniunea în rugăciune începe de acasă. Ei ştiu unde se duc. Ei ştiu viaţa Sfântului căruia merg să i se închine. Se informează asupra lui. Sau dacă nu ştiu să citească şi nu ştiu decât din auzite despre Sfinţi, pelerinii (oamenii care merg, în rugăciune, la Sfintele Moaşte) sunt pelerini, adică, călători către sfinţenie, prin aceea că doresc să se atingă de trupurile sfinte ale Sfinţilor, pentru că ei cred în sfinţenia Sfinţilor. Merg cu încredere la Sfinţi şi se ating de trupurile lor sfinte pentru că ei ştiu şi simt că Sfinţii lucrează prin Sfintele Moaşte, adică prin trupurile lor înduhovnicite. Pentru că atunci când le sărută şi le cinstesc, Sfintele Moaşte îi umplu de har pe cei credincioşi, de bucurie, de pace, de sănătate si nu de scârbă. Pentru că ei nu cinstesc y „nişte cadavre”, ci trupurile înduhovnicite, pline de har, ale unor Sfinţi. Pentru că ştiu din plin cum arată un mort care se împute înainte de a fi îngropat... însă aceşti morţi, pe care ei îi cinstesc, sunt vii şi făcători de minuni. Recent, cu câteva zile în urmă, Mihai Gâdea şi-a început emisiunea de seară cu subiectul pele- rinajele în lumea românească. Şi a discutat despre pelerinajul continuu de la Fericitul Arsenie Boca, de la mormântul său, şi despre pelerinajul la Sfintele Moaşte ale Sfintei Parascheva, care, fiind scoase din catedrală, au provocat... „tulburări”. Adică unii s-au împins şi forţele de ordine i- au temperat imediat. Dar dacă „s-au împins”, îm- pingerea a devenit „ştire”. N-a devenit ştire însă 378 râvna bună a miilor de oameni care s-au dus la Iaşi y şi care nu s-au împins, dar au rezistat eroic pe timp de ploaie şi frig. Mihai Gâdea însă, fiind adventist si nu 7 y ortodox, nu a vrut să fie imparţial la nivel de co- mentariu, ceea ce putea să fie foarte bine, putând să spună că, din punctul de vedere al ortodocşilor, Arsenie Boca e Fericit Părinte, pentru că va fi cano- nizat mâine-poimâine, iar Moaştele sunt Sfinte Moaşte. Jurnalismul adevărat aşa se face: prezintă realităţile prin prisma celor care le trăiesc. Dacă, ca jurnalist, trebuie să vorbeşti despre credinţa iudaică sau despre cea musulmană, trebuie să prezinţi lucrurile conform mentalităţii şi religiei acelora şi nu conform mentalităţii şi credinţei tale. y însă Mihai Gâdea, pe Fericitul Arsenie Boca 1- a numit Părintele Arsenie Boca şi a vorbit despre el laudativ, pentru că l-a impresionat statura sa im- punătoare. Ca om, ca bărbat.. .însă când a venit vorba despre Sfintele Moaşte, el le-a numit doar Moaşte, spunând că în Scriptură nu ni se spune că Sfintele Moaşte fac. ..minuni. y însă Gâdea a spus un mare neadevăr când a afirmat că Sfintele Moaşte „nu fac minuni”. Pentru că în Dumnezeiasca Scriptură citim: „Şi a murit [a'neGav'ev’] Eliseos şi l-au îngropat [e0ai|jav] pe el. Şi oamenii încinşi ai Moabului au intrat în tară, intrând [în ţară în] anul [următor morţii Sfântului Profet Eliseos]. Şi au fost ei îngropând un om şi, iată, i-au văzut pe oamenii încinşi [ai Moabului] şi l-au aruncat pe om în mormântul lui Eliseos. Şi [cel mort] a mers şi s-a atins de oasele lui Eliseos şi a trăit şi s-a ridicat pe picioarele lui [Km c-nopeijeTi Km 379 tgov ooiecov EA,iaoue Kod eC^oev Km avcouri errl rouq TToScxg auuou]” [II împ. 13, 20-21, LXX]. Sfântul Profet Eliseos [cunoscut în româ- neşte ca Eliseu] e pomenit pe 14 iunie, iar minunea învierii celui adormit, despre care vorbeşte II împăraţi, s-a petrecut la un an de la adormirea Sfântului Eliseos. Cel mort, care era dus spre îngropare, a fost aruncat peste Sfintele Moaşte ale Sfântului Profet Eliseos, peste oasele lui, după cum spune Scrip- tura. Indicativul aorist pasiv c-nopeijeri, pe care nu îl putem traduce decât ca: el a mers, nu trebuie să îl interpretăm ca şi când, în aruncarea lui peste Sfintele Moaşte, mortul ar fi înviat în aer. Ci el trebuie înţeles cu sensul de: a căzut peste Sfintele Moaşte. Şi când mortul a căzut peste Sfintele Moaşte si s-a atins de Sfintele Moaşte ale Sfântului y y y Profet Eliseos, mortul a trăit şi s-a ridicat pe picioarele lui de jos, pentru că a înviat din morţi. Aşadar, Dumnezeiasca Scriptură ne confir- mă faptul că Sfintele Moaşte/ac minuni. După cum ne confirmă si Sfânta Tradiţie a Bisericii, cât si viata noastră cotidiană. Pentru că Sfinţi mai noi y y sau mai vechi ai Bisericii fac minuni cu diverşi y oameni şi ele pot fi confirmate de mulţi oameni. Iar cei care au venit, vin si vor veni la Sfânta 7 y Parascheva, la Iaşi, ca să se închine la Sfintele ei Moaşte, au trăit minuni sau li s-a povestit despre minunile ei. Pentru că minunea dumnezeiască nu este incompatibilă cu omul de azi şi cu lumea noastră, pentru că ea este expresia relaţiei lui Dumnezeu cu oamenii. Oamenii care sunt în relaţie vie, reală cu Dumnezeu, trăiesc minuni în viaţa lor, pentru că Dumnezeu lucrează direct sau prin Sfinţii şi îngerii 380 Lui la vindecarea si mântuirea noastră. Iar minu- y nile sunt normale în viata celui care se curăteste de y y y patimi continuu, pentru că slava lui Dumnezeu, care coboară în noi tot mai mult, pe măsura cură- ţirii noastre de patimi, lucrează minunile din viaţa noastră. De aceea putem spune că viaţa ortodoxă, fără minuni cotidiene, adică fără lucrarea lui Dum- nezeu vie în viata noastră, este un nonsens. Pentru că orice zi liturgică a Bisericii, adică orice zi din an, este o minune şi e plină de minuni. Căci minunea nu înseamnă numai „m-am vindecat de o boală”, „am trecut un examen greu”, „mi-am găsit, în sfârşit, un soţ”, ci minune e fiecare zi şi fiecare clipă pe care o trăim împreună cu Dumnezeu, în pocă- inţă şi în rugăciune. E o minune că, în mijlocul atâtor pericole şi boli si oameni răi, noi mai trăim încă. E o minune că ne putem vedea păcatele şi ne putem pocăi, că putem înţelege un text sfânt, că primim putere să trecem peste ispite şi nefericiri. E o minune că trăim în pace şi nu în mijlocul războiului. E o mare minune că avem atâtea cărţi si y y atâtea Biserici şi că putem vorbi şi că putem predica şi că putem sluji cu revărsare de inimă. Tot ce trăim e o mare, o imensă minune a milei lui Dumnezeu cu noi. Căci, în timp ce unii caută „să înţeleagă” când vine „sfârşitul lumii” şi scotocesc cărţile sfinte pen- tru a înţelege „când vine antihrist”, noi încercăm să ne vedem păcatele şi să fim pregătiţi, cu harul lui Dumnezeu, pe fiecare zi, de trecerea noastră la Domnul. Pentru că nu există „sfârşit al lumii”, în sensul că lumea aceasta se va sfârşi cu totul în mod 3»i cataclismic, ci va fi o transfigurare a întregii lumi şi a întregii creaţii. Transfigurare a lumii care a început în Sfintele Moaşte ale Sfinţilor, adică în trupurile lor. Care, în loc să putrezească, să redevină pământ, ele rămân neputrezite şi frumos mirositoare şi făcătoare de minuni, pentru că sunt pline de slava lui Dumnezeu. Căci umanitatea va fi transfigurată, dimpreună cu întreaga creaţie, de slava lui Dumnezeu. Aşa stând lucrurile, cine vine la Sfânta Paras- cheva cu adevărat, vine pentru ca să se închine Sfintelor ei Moaşte şi să se umple de harul lui Dumnezeu şi nu se uită la câţi bani dă pe flori, pe lumânări, pe acatiste, pe drum sau câte ore stă la rând, în ploaie şi frig. Pentru că ei vor să aibă parte de rugăciunile şi ajutorul Sfintei Parascheva, care sunt nepreţuite. Pentru că mulţi dintre pelerini, fiind bolnavi, ştiu câţi bani au dat la doctori şi pe medicamente. Iar cei posedaţi de demoni ştiu că nu pot să fie vindecaţi la spitalul de boli psihice, ci că vinde- carea lor vine din atingerea de Sfânta Parascheva. De aceea se duc la Iaşi cu bolile lor, cu durerile lor, cu necazurile lor şi le varsă pe toate înainte Sfintei şi primesc miluire pe măsura dragostei şi a since- rităţii lor. y însă nu aceşti oameni se îmbrâncesc la rând y şi fac gură, ci, cel mai adesea, falşii pelerini, care ori se uită la buzunare ori n-aveau ce face acasă ori vin din curiozitate. Şi pe care i-am văzut şi la Bucureşti, la rând, la Sfântul Dimitrie Basarabov, cum vin şi îi încurcă pe adevăraţii pelerini. Căci falşii pelerini, neavând gândul la cele sfinte, se ataşează la rând pentru mâncare, pentru pache- tele care li se dăruie pelerinilor, fumează, beau, 382 vorbesc vrute şi nevrute la telefon şi în gura mare, stricând starea sufletească a oamenilor acolo unde se infiltrează. însă adevăraţii pelerini vin pentru mântuirea lor. Şi dovedesc că pot să aibă răbdare 489 . Pentru că rabdă, împreună, în picioare, această aşteptare sfântă, pentru ca să se închine la Sfintele Moaşte. Anul acesta 490 , pe lângă Sfânta Parascheva, la Iaşi este şi mâna stângă a Sfintei Maria Magda- lena, un fragment din Sfânta Cruce a Domnului, aduse de la Sfântul Munte Athos, dar si un fragment din Sfintele Moaşte ale Sfântului Ioan Gură de Aur aduse de la Bucureşti 491 . Mâna Sfintei y 489 A se vedea: http://www.doxologia.ro/hramul- sfintei-cuvioase-parascheva/vocea-pelerinului/rabdarea- secretul-credinciosilor. 490 Imagine preluată de la Cryn Femmo, care a fost la Iaşi: y https://www.facebook.com/photo.php7fbkUio2o6 89i2445i2279&set=pcb.io2o689i26u52695&type=3&theat er. 491 A se vedea: http://www.doxologia.ro/hramul-sfmtei-cuvioase- parascheva. 383 Maria Magdalena şi fragmentul din Crucea Dom- nului sunt în prima raclă din imagine, în stânga, pe când racla de la Bucureşti, cu Sfintele Moaşte ale Sfântului Ioan Gură de Aur, e a doua din fotografie, cea din dreapta. Locul de închinare a fost împodobit cu flori, ca în fiecare an 492 : Minunile Sfintei Parascheva se înmulţesc pe fiecare an, însă, despre viaţa ei istorică, ştim puţine lucruri. Pentru că si ea, ca si Sfântul Dimitrie de la Bucureşti, ca si alţi mulţi Sfinţi români canonizaţi y ' y y y y y recent, au fost minimalizaţi, din păcate, de con- temporanii lor. Căci vedem că, despre cei recenţi, ştim multe mărturii, avem multe date, dacă au avut ucenici iubitori şi atenţi, dar, despre cei din vechime, avem numai datele istorice din Vieţile lor si din Sinaxare. y y Adesea mai nimic. 492 Cf https://www.facebook.com/photo.php?fbid=io2o6 890478853i38&set=pcb.i02068905074i3852&type=3&thea ter. 384 însă cine este Sfânta Parascheva de la Iaşi 493 ? y Nu este Sfânta Mucenită Paraschevi, care a fost martirizată în anul 180 prin tăierea capului. Pentru că aceea e pomenită pe 26 iulie 494 . Ci e Sfânta Paraschevi cea Nouă ['H 'Oota IlapaoKeuTi r] Nea], Cuvioasa, care s-a născut în Epivatesul Traciei [’Empaiec; xr\c, ©paier^]. Ea a 493 Sfânta Icoană am preluat-o de aici: http://www.doxologia.ro/sites/default/files/styles/ media-articol- colorbox/public/imagine/ 2 oi 2 /io/sf_parascheva_web.jpg ?itok=cD8Qn8lg. 494 A se vedea: http://orthodoxwiki.org/Paraskevi. 385 plecat la Constantinopol ca să se închine la Sfintele Moaşte de acolo. y Apoi s-a nevoit cinci ani de zile în Iradia Pontului, după care a mers în Palestina şi s-a nevoit mai mulţi ani într-o Mănăstire de Maici. y De aici s-a întors la Constantinopol şi apoi în Callicratia Traciei, unde s-a nevoit pentru doi ani în Biserica Sfinţilor Apostoli, unde a şi adormit. Iar slujba sa a fost scrisă de Meletios Sirigos [MeAeiiot; SupLyoq] 495 . Fericitul Meletios Sirigos a adormit pe 17 aprilie 1664 496 , iar Sultana Lampru-Papacarmezi [SouA/ram Adp7Tpou-FlaiTaKap|ie(r|], în 2001, în Gre- cia, a publicat scrierea H A y[a nccpccoKevij tj Emfia- zr)i''ij: ayLOĂoyuaj peÂezr] [Sfânta Paraschevi a Epivatei: studiu aghiografic], având 307 pagini 497 . însă Epivates [E-mpaiec;] de ieri este Selimpaşa de azi: un mic oraş în Turcia 498 . y Iar Sfânta Paraschevi a plecat de acasă, ca pelerinii de azi, pentru ca să se închine Sfintelor Moaşte de la Constantinopol, adică din Istanbulul de azi, si s-a dedicat vieţii monahale. Ai noştri precupeţi se duc astăzi la Istanbul pentru haine ieftine, pe care le vând mai scump în România 499 . Mai puţini se duc pentru a se închina 495 Cf http://www.synaxarion.gr/gr/sid/889/sxsaintinfo. a spx. 496 Cf https://el.wikipedia.org/wiki/M£Ă£Tio<;_ZupLYO(;. 497 Cf http://www.didaktorika.gr/eadd/handle/10442/228 6 3 - 498 A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Selimpa%C5%9Fa. 499 Idem: http://vlad.casajurnalistului.ro/cinci-ore- in-vama-la-bulgari/. 386 pe la locurile sfinte ortodoxe şi la Sfintele Moaşte din Turcia. însă Sfânta Paraschevi, trăitoare în sec. al 11- lea d. Hr., s-a dus la Constantinopol pentru ca să se închine la Sfintele Moaşte şi pentru ca să primească îndrumare pentru viaţa monahală. Şi după ce se nevoieşte în pustia Iordanisului ceva vreme, la vârsta de 23 de ani, în vis, primeşte înştiinţare că trebuie să se întoarcă în locurile y y natale. însă întorcându-se acasă a trăit si a murit y ca o străină, Sfintele sale Moaşte fiind descoperite mai apoi, în mod minunat, întregi şi pline de mi- reasmă duhovnicească 500 . în Viaţa şi petreacerea Svinţilor, Sfântul Do- softei al Moldovei spune că Sfânta Paraschevi este din Epivat, din ţara Srăbascâ [sârbească], din ceta- tea Callicratia. Ea avea părinţi creştini buni şi bogaţi şi, când s-a făcut mai mare, s-a hotărât pentru viaţa îngerească, monahală. Şi numele ei vine din faptul că s-a născut într-o zi de vineri 501 . Sfântul Varlaam al Moldovei ne confirmă că ea era din Epivat şi că la 10 ani a auzit mesajul evanghelic al urmării lui Hristos, de care a fost rănită la inimă 502 . în pustie, Sfânta Paraschevi a fost înfricoşată în chip şi fel de demoni, care se transformau în şerpi şi în fiare sălbatice 503 . Iar îngerul dumnezeiesc, care i-a poruncit să se 500 Idem: http://www.doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfmtei- cuvioase-parascheva-de-la-iasi. 501 BAR CRV 73, f. 63 r . 502 Varlaam, Opere, Ed. Hyperion, Chişinău, 1991, p. 319. 503 Idem, p. 320. 387 întoarcă în locurile natale, i-a spus: „Să laşi pustia si la moşia ta să te întorci, că acolo ti se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit!” 504 . Sfânta Paraschevi si-a ştiut moartea de mai y y înainte şi s-a pregătit cum se cuvine pentru ea 5 ° 5 . Şi, cu siguranţă, dacă ne rugăm ei, ne va învăţa şi pe noi să ne pregătim pentru plecarea din lumea aceasta. însă care sunt minunile Sfintei Parascheva pomenită azi? Pe o femeie de 40 de ani a vindecat- o de o infecţie la nivelul creierului. Unui copil i-a redat glasul. Pe un Preot l-a vindecat de boala la plămâni şi de orbire. Pe un bărbat de 43 de ani l-a vindecat de cancer. Pe un alt bărbat l-a vindecat de nişte bube care supurau. A vindecat pe un tânăr din Bulgaria de nebunie, în 1968, după ce Sfânta Parascheva i s-a arătat mamei băiatului si a trimis- y o la Iaşi, la Sfintele ei Moaşte. Pe o femeie a scăpat-o de la sinucidere, apărându-i lângă ea ca o femeie îmbrăcată în alb. A unit în căsătorie pe o farmacistă cu un doctor văduv. A ajutat o tânără să intre la Medicină. A scăpat o altă tânără de la sinucidere. A ajutat-o pe o doamnă să intre la Facultatea de Limbi străine, specializarea Germană. Sfânta Parascheva, prin venirea Sfintelor sale Moaşte intr-un sat de lângă Iaşi, a gonit omizile din pomii oamenilor 506 . în anii '30 ai secolului al 20-lea, comuniştii au vrut să îngroape Sfintele ei 504 Idem, p. 321. Am diortosit textul citat. 505 Ibidem. 506 Cf. http://ziarullumina.ro/minunile-sfmtei- cuvioase-parascheva-daca-vrei-sa-fie-sanatos-copilul- tau-sa-vii-la-mine-5244i.html. 388 Moaşte în cimitir, pentru ca să nu mai vină oamenii şi să se închine în faţa lor. Şi a început ploaie şi gheaţă cât oul de porumbel, şi plaga nu a încetat până nu s-au rugat ei. Sfânta Parascheva a adus ploaie în vreme secetoasă 507 , a restituit banii furaţi, a vindecat o femeie tulburată la minte, a vindecat de durere de picior pe o femeie, a scos din puşcărie pe un bărbat cu mult mai înainte de termen 508 . Si acestea sunt minuni recente, care au fost y 7 mărturisite si consemnate în scris. însă câte mi- y nuni a făcut si face Sfânta Parascheva si toti Sfinţii y y y y şi îngerii lui Dumnezeu nu ştim, dar ne bucurăm cu totii de ele. y De aceea, iubiţii mei, dacă vorbim despre minuni, vorbim despre prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu în viata noastră. y Şi dacă vorbim despre Sfinţi, vorbim despre cei în care Dumnezeu Se bucură, pentru că s-au nevoit si si-au sfintit viata în mod frumos. Iar y y y y Sfintele lor Moaşte nu sunt „focare de infecţie”, nu sunt „cadavre cu care Biserica face bani”, ci focare de sfinţenie, trupuri îndumnezeite, care, în loc să fie mediatizate corect, cinstit, ca surse de viată si de 77 y y binecuvântare pentru oameni, sunt mediatizate ca „lipsă de civilizaţie şi de educaţie”. însă care civilizaţie reală exclude înduhov- y nicirea ? Pentru că. a fi civilizat înseamnă a fi culti- vat, educat, rafinat, stilat. Iar viaţa creştin-orto- doxă adevărată e cea mai cultivată si educată viată, pentru că este educată de însuşi Dumnezeu, Cel care o împodobeşte cu slava Lui. 507 Ibidem. 508 A se vedea: http : / /www.sfantaparascheva.com/minuni.php . 389 Şi cine, fiind slăvit de Dumnezeu, fiind împo- dobit de El cu slava Lui, poate fi lipsit de delicateţe şi de frumuseţe duhovnicească? Sau cine poate să îşi transforme trupul, după moarte, din cadavru în Sfinte Moaşte, fără Dumnezeu şi harul Lui? Căci medicina poate conserva trupul omului după moarte, îmbălsămându-1 cu diverse substan- ţe. Dar medicina nu poate să facă trupul nostru mort unul duhovnicesc, plin de har şi făcător de minuni. Sfintele Moaşte nu pot fi inventate în laborator, ci ele sunt ale unui Sfânt ! Trupul unui Sfânt sunt Sfinte Moaşte, si când ne închinăm lor, ne umplem de sfinţenia Sfântului, pe care o resimţim duhovniceşte în sufletul şi trupul nostru. însă când protestanţii şi musulmanii au intrat, în mod păgân, în Biserici şi au distrus Sfintele Moaşte ale Sfinţilor, ei au arătat că nu y y 7 iubesc adevărata civilizaţie, pe aceea care îl îndum- nezeieşte pe om. Căci viata reală, viata bună, viata normală, e y 7 y 7 y 7 viaţa sfântă. A trăi sfânt înseamnă a lăsa în urma ta Sfinte Moaşte. Şi fiecare dintre noi putem lăsa în urma noastră, în mormântul nostru, Sfinte Moaş- te, dacă ne nevoim ortodox şi dacă împlinim voia lui Dumnezeu în fiecare clipă a vieţii noastre. Dumnezeu să ne întărească pe toţi, pentru rugăciunile Sfintei Preacuvioasei Maicii noastre Paraschevi, astăzi pomenită, dimpreună cu Sfinţii Mucenici Nazarios, Protasios, Ghervasios şi Chel- sios, cu Sfântul Ierarh Cosmas Melodul, cu Sfântul Sfinţit Mucenic Silvanos, cu cei 40 de Sfinţi Muce- nici din Egipt şi Palestina, cu Sfântul Petros Avse- lamu, cu Sfântul Ignatios Lăcătorul de minuni, 390 Arhiepiscopul Mitimnisului şi cu Sfântul Nicolaos Făcătorul de minuni 509 astăzi pomeniţi! Amin. 509 Cfi http://www.synaxarion.gr/gr/m/io/d/i4/sxsaintlist. aspx. 39i Predică la Duminica a 20-a după Rusalii [2015] Iubiţii mei 510 , y ' ce înseamnă: „Nu plânge [Mr] kXoue]!”, de la Lc. 7, 13? Cuvinte pe care Domnul i le-a spus văduvei din Nain [Naiv], văduvă care îşi pierduse şi pe fiul ei cel unul-născut [poyoyevriq]. De ce plânsul nu mai e durere, nu mai e disperare odată cu Domnul? Sau de ce plânsul nu mai e plâns odată cu Domnul? Pentru că El a desfiinţat în umanitatea Sa păcatul nostru, moar- tea noastră, Iadul pentru noi. Şi prin întreaga Sa 510 Scrisă în ziua de 16 octombrie 2015, zi înnorată şi cu vânt. Ziua în care mâna stângă a Sfintei Maria Magda- lena a ajuns la Bucureşti. 392 lucrare mântuitoare, Domnul a făcut din viata noastră un timp al harului, un timp al iertării, un timp al despătimirii, un timp al transfigurării. A făcut din viaţa noastră un Rai, pentru că a turnat în noi harul Treimii si ne-a făcut moşteni- y y tori ai împărăţiei Lui. Domnul a schimbat plânsul nostru în bucurie. A făcut din plânsul nostru un plâns cură- ţitor, un plâns vesel. Un plâns care ne veseleşte pentru că ne curăţeşte. Şi cine se curăţeşte, acela se umple de bucurie. Căci atunci când Domnul i-a spus femeii să nu plângă, i-a spus să nu creadă că moartea e veşnică. Să nu creadă că moartea are ultimul y cuvânt în existenţa noastră. Ci, prin moartea şi învierea Lui, viaţa noastră e un drum spre odihnă, spre odihna şi bucuria veşnică, pentru că nu mai murim spre moarte, ci spre înviere şi viaţă veşnică. Căci, pentru că există înviere de obşte şi viaţă veşnică, tocmai de aceea nu mai putem plânge cu lacrimi păgâne, cu lacrimi de „regrete eterne”! Iar cine mai crede în „regrete eterne”, aşa cum unii scriu pe coroanele pe care le aduc la înmormân- tare, nu crede în învierea de obşte si în viata 7 y y y veşnică. y Pentru că mormintele sunt morminte până la transfigurarea creaţiei şi la învierea tuturor celor adormiţi. Până la învierea celor care au fost y omorâţi în pântece sau care au trăit zeci sau sute de ani. De atunci nu vor mai exista morminte, pentru că nu va mai muri nimeni. De aceea, cuvintele Domnului, cu care am început predica de azi, sunt cuvinte abisale şi nu simple cuvinte de consolare. Căci şi noi spunem celor care plâng nemângâiaţi să nu mai plângă, 393 pentru ca să nu se mai consume, să nu se îmbol- năvească. Dar Domnul i-a vorbit femeii şi despre moartea fiului ei şi despre moartea Lui şi despre moartea noastră, a tuturor. Căci moartea Lui a fost înviere pentru cei din Iad şi a fost înviere pentru întreaga umanitate. Iar femeii i-a spus să nu mai plângă, pentru că nici moartea fiului ei nu va fi de durată. După cum nici moartea noastră nu va fi de durată. Ci atunci când vom învia din morţi, ni se va părea că n-am murit niciodată, pentru că vom simţi, în trupurile noastre înduhovnicite, tot acest timp de până la în- viere ca pe...o clipă. „Regretele eterne” sunt ale păgânilor care nu credeau într-o înviere de obşte, universală, a tutu- ror. De aceea, pentru ei, veşnicia era o continuă durere, pentru că era o pogorâre în Iad. Şi când crezi că Iadul e „singura veşnicie” în care se coboa- ră tot muritorul, de aceea, pe drept cuvânt, îţi exprimi regrete eterne pentru plecarea lui de aici, pentru că aici e infinit mai bine decât acolo... decât în Iad. însă înmormântarea ortodoxă e o încredere nemărginită în iertarea lui Dumnezeu, în mila Lui, pentru că cere pentru cel adormit comuniunea veşnică cu Sfinţii Lui. Asta contează pentru noi: iertarea celui adormit, iertarea lui, odihnirea lui cu Sfinţii ! y Nu contează câte lumânări aducem la mort, câte flori si dacă sunt cu sot sau nu. Nu contează y y la înmormântare dacă dăm găină pe sub tron, dacă aruncăm bani la răspântii, dacă facem io colaci sau 44. Ci la înmormântare contează tocmai lucrurile cărora noi nu le dăm deloc importanţă: rugăciunea pentru cel adormit, rugăciunea în comuniune, cu 394 toţi cei prezenţi la priveghi, şi milostenia din inimă pentru el. Dacă noi, familia celui adormit, am da milostenie, dacă şi vecinii ar da milostenie pentru el, dacă şi rudele, prietenii, cunoscuţi ar da mi- lostenie pentru el şi dacă ne-am ruga cu toţii câteva ore pe zi, acolo, la capul celui adormit, i-am face cel mai mare bine, pentru că l-am ajuta să ple- ce la Domnul cu pace, să plece iubit, să plece fru- mos. însă noi venim la priveghi ca să mâncăm gogoşi, să spunem glume porcoase, să bem vin, şi transformăm înmormântarea într-un chef. Prin care nu ne ajutăm nici pe noi şi nici pe cel adormit. Căci dacă, în timpul vieţii, l-am ajutat pe cel adormit la munca câmpului sau ca să repare ceva prin casă, acum, când pleacă sufletul lui dintre noi şi merge la Dreptul Judecător, de ce nu vrem să îl ajutăm ? însă sunt cu adevărat înţelepţi şi cu adevărat prieteni cei care îl ajută pe cel adormit cu rugăciune şi cu milostenie. Pentru că au grijă de veşnicia lui si nu numai de scurta lui istorie. y y Nu plânge!... Nu mai plânge, poporule al lui Dumnezeu, cu plângere tristă, ci plângi de bucurie! Să plângi duhovniceşte, pentru păcatele tale! Să plângem de bucurie, mărturisind lucrurile Domnului, minunile Lui cele prea mari şi nu din cauza tristetii! y Căci atunci când Domnul a intrat în Nain si a y văzut înmormântarea aceea plină de lacrimi, plină de jale, plină de inimă lipsită de alinare. ..Lui I s-a făcut milă de ea [eo'nA.ayxv'LoGri cit’ aurr)] [Lc. 7, 13, BYZ], de văduva rămasă şi fără fiul ei. De aceea, noi trebuie să ne bucurăm pentru că avem un Dumnezeu milos, un Dumnezeu care 395 împarte pacea, un Dumnezeu care Se milostiveşte si iartă, Care bucură si înviază oameniil Trebuie să ne bucurăm pentru că avem un Dumnezeu care îi vede. ..şi pe cei pe care noi îi vedem prea puţin: pe cei trişti, pe cei margi- nalizaţi, pe cei singuri, pe cei ai nimănui. Noi ne facem planuri doar pentru noi, vrem ca vremea să fie după placul nostru, să se învârtă în jurul nostru. Vrem ca toată lumea să ne stea la picioare, să ne cânte în strune. însă Dumnezeu priveşte vast şi abisal lucrurile, nu local ca noi şi ipseist. El le vede pentru veşnicie şi nu pentru câteva zile. De aceea, când Dumnezeu ne pune în faţa greutăţii, a bolii, a neputinţei, a sărăciei, când lasă patimile să ne subjuge, când le îngăduie demo- nilor să ne înnebunească minţile cu vreo patimă, pentru ceva timp, o face pentru ca noi să fim realişti. Să nu ne lăsăm purtaţi de miraje. Pentru că sfinţenia înseamnă, deopotrivă, şi să te curăţeşti de patimi şi să fii luminat de har. Sfinţenia înseamnă şi să lupţi cu gurile de Iad din tine, cu patimile, şi să vezi cum se coboară în tine slava lui Dumnezeu si te ridică de zeci de ori din y Iad într-o zi. De aceea, dacă am fi oameni ascetici si mistici în acelaşi timp, am fi foarte realişti, cu capul pe umeri, pentru că am şti şi ce e durerea şi ce e ispita si ce e căderea si ce e înşelarea, dar si ce e minunea, ce e bucuria, cum e pacea lui Dumnezeu, cum e vederea Lui, cum e împărăţia Lui. Pentru că am plânge cu cei ce plâng şi ne-am bucura nespus cu cei ce se bucură întru Domnul. Cu cei ce se bucură de minunile Lui în viata lor. y Dacă am fi ascetico-mistici, adică nişte ortodocşi 7 y y 396 trezvitori, cu plan liturgic şi teologic riguros de viaţă, care ne-am ruga, am citi şi am făptui continuu cele bune, atunci acest lucru s-ar vedea, pentru că roadele ar fi multiple şi, mai ales, frumos de multiple. Căci atunci am cunoaşte de ce plânsul nu mai e decât o stare de bucurie, de împlinire în viaţa ortodoxului, pentru că plânsul nostru ar fi plin de har. Căci Nu plânge! înseamnă: Bucură-te! Bucură-te în Dumnezeu! Bucură-te, împreună cu Sfinţii Lui, de slava lui Dumnezeu, de viata Lui veşnic îndumnezeitoa- re pentru noi! Şi cum să nu ne bucurăm, când, pe fiecare zi, Domnul ne spune şi nouă: „Tinere, ţie îţi zic, ridi- că-te [NeavLoKe, ool Aiyco, eyepGiŢUL] !” [Lc. 7, 14, BYZ]? Nu ne spune Domnul niciunuia dintre noi: Mori!, ci: Ridică-te! Ridică-te din păcat, oricare ar fi el! Ridică-te din moarte, din moartea sufletească! Ridică-te din părerea de sine! Ridică-te din fariseism! Ridică-te din curvie! Ridică-te din idolatrie! Ridică-te din închinarea la tine însuţi! Aşa ne spune Domnul, pe fiecare zi, pe fiecare clipă: Ridică-te!... Banii se duc, frumuseţea tinereţii piere, ave- rea ta o împart alţii după moartea ta, zilele ţi se scurg ca un fulger şi tu vei rămâne. ..cu cine eşti. Cine eşti tu în tine însuti, ce ai în sufletul tău, cum va fi sufletul tău atunci, la moartea ta, acela eşti tu şi aşa vei merge la Dreptul Judecător, la Domnul milostivirii. Si dacă nu suntem morţi, ci vii duhovniceste, y y 7 y 7 atunci trupul nostru va rămâne pe pământ, dar 397 sufletul nostru va merge în împărăţia Lui. însă nici trupul nostru nu va rămâne, pentru totdeauna, în ruină, în descompunere, ci va fi adunat, refăcut duhovniceşte, prin slava atotputernică a lui Dum- nezeu, a Dreptului Judecător, pentru ca să stăm la Judecata Lui ca oameni transfiguraţi şi nu doar ca suflete. Căci Raiul sau Iadul, după Judecata de obşte, fiecare după viaţa noastră, le vom trăi ca oameni transfiguraţi. Tocmai de aceea vom putea să ex- perimentăm ori bucuria şi cunoaşterea veşnică a lui Dumnezeu, ori tristetea si chinul veşnic, ca unii care vom recepta slava lui Dumnezeu, datorită ticăloşiei noastre, ca un chin neîncetat. De aceea, iubiţii mei, ziua de azi e nepreţuită pentru că de ea depinde veşnicia noastră! Fiecare zi a vieţii noastre e un mare dar de la Dumnezeu, pentru că în fiecare dintre zilele vieţii noastre noi putem să ne schimbăm continuu în bine. Să ne schimbăm cu schimbare duhovnicească tot timpul, adică să fim vii duhovniceşte tot timpul! Şi astfel să îl slăvim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh Dumnezeu, pe Dumnezeul milostivirii şi al iertării, Cel care îndreptează zilnic viaţa noastră spre bucuria veşnică a împărăţiei Sale. Amin! 398 Predică la Duminica a 23-a după Rusalii [2015] Iubiţii mei 511 , y ' la praznicul Sfintei Parascheva, Maica noastră, din acest an, printre pelerini au fost şi oameni demonizati, îndureraţi, care au venit să îsi caute vindecarea. La nivel online am găsit două file video, cu două femei demonizate, aduse ca să se atingă de Sfintele Moaşte ale Sfintei Parascheva. Prima femeie a fost însoţită de un bărbat si de y y o femeie. Şi până la Sfintele Moaşte a mers pe picioarele ei. însă când a ajuns lângă Sfintele Moaşte a început să se tăvălească pe jos şi să fie violentă. Dorind să lovească pe cei din jur, abia 511 Scrisă în dimineaţa zilei de 22 octombrie 2015, zi de joi, cu soare şi răcoare. 399 putând să fie imobilizată de cele două persoane care o însoţeau 512 . y A doua femeie a venit însoţită de un grup de oameni, printre ei fiind şi un Preot. Şi ea a venit pe picioarele ei, dar când a fost atinsă de Sfintele Moaşte, aceasta a devenit violentă, a început să ţipe şi să răcnească şi abia putea să fie ţinută acolo, aplecată peste Sfintele Moaşte 513 . Această a doua filă video despre care v-am vorbit a fost preluată de un tabloid din Marea Britanie 514 si, datorită acestei preluări, ea a fost reuploadată pe You Tube într-o formă redusă 515 . Şi, bineînţeles, v-am vorbit despre aceste două cazuri contemporane de demonizare pentru a sublinia faptul că demonizarea este o realitate şi a zilelor noastre, si că ea nu e un truc si nici o boală psihică. Pentru că unii dintre comentatori au spus că e vorba aici de schizofrenie... însă schizofrenia e o boală permanentă şi ea nu se activează lângă Sfintele Moaşte sau în timpul slujbelor Bisericii. Pe când aceste femei tinere au început să îşi arate boala lor, demonizarea, numai când s-au apropiat de Sfintele Moaşte, acolo ele zbătându-se, ţipând şi răcnind, pentru că demonii din ele nu suportă vecinătatea cu sfinţenia. De aceea, nu femeile acestea au ţipat de la sine, ci demonii din ele, fiind urgisiţi de către harul 512 A se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=2hRUUkBVYu o. 513 Idem: https : / / www.youtube . com/ watch?v=twFb OXqB3_o 514 Idem: http://www.mirror.co.uk/news/weird- news/woman-possessed-devil-exorcised-priest-6640620. 515 Idem: https://www.youtube.com/watch?v=pd9oTubd3pE 400 lui Dumnezeu, le-au produs dureri interne, fapt pentru care ele s-au exteriorizat în acest fel. Pentru că demonii locuiesc în oamenii pe care îi posedă în mod parazitar, aşa după cum, în trup, noi am suferi dureri dacă am avea un glonţ sau viermi care ne-ar mânca de vii. însă cel mai important lucru pentru noi e că aceste două cazuri de posedare demonică confir- mă în totalitate manifestările demonizatului din Evanghelia de azi [Lc. 8, 26-39]. Ne confirmă faptul că demonizarea e aceeaşi, că demonii sunt aceiaşi şi că ei sunt înfricoşaţi când se apropie, fiind în cei posedaţi, de lucruri şi oameni sfinţi. Domnul s-a întâlnit cu posedatul de diavol, cu îndrăcitul, în ţinutul Gadarinilor [xr\v xupuv tgov raâaprivcov] [Lc. 8, 26, BYZ]. Şi când demonizatul L-a întâmpinat [u'nriv’TTiaev] pe Domnul, Sfântul Lucas, Evanghelistul, ne descrie starea lui: „care avea demoni de mulţi ani [oq cL/ev 5aLg6vLa ck Xpovcov Ikocvw] şi [în] veşmânt nu se îmbrăca [Km îpocuov oi)K cvc8l5ijokc'uo] şi în casă nu locuia, ci în morminte [iau kv ouda ouk epevev, ăXX’ kv rolg prripaoiv']” [Lc. 8, 27, BYZ]. Demonii, fiind fiinţe spirituale, nu se văd cu ochii. ..dar îi vezi în alţii dacă ai sufletul curătit de y y patimi. Tocmai de aceea, mulţi oameni, nevă- zându-i şi nesimţindu-i pe demoni în cei posedaţi, cred că aceia sunt bolnavi sau că se prefac şi nu că sunt parazitaţi de nişte fiinţe rele si răzbunătoare. 1 y y y y însă dacă demonii intră în tine, datorită patimilor tale si a vieţii tale decăzute, ei sunt nişte torţionari, y y 7 y y 7 care te chinuie tot timpul. Şi nu doresc nimănui ca Dumnezeu să îngă- duie ca el să fie posedat de demoni. Pentru că am văzut, cu toată fiinţa mea, cum se răzbună demonii 40i pe oameni. Am văzut din lupta mea duhovnicească cu demonii, cea de fiecare zi, dar şi în oameni care au pătimit demonizarea datorită vieţii lor rele. Pentru că atunci când îi zgândări pe demoni, când începi să îti îndrepţi viata si faci bine si în alţi oameni, demonii se răzbună violent pe tine. Şi această răzbunare a lor este evidentă, metodică, tracasantă si fără final. y însă aceasta e lupta ortodoxă, duhovnicească, interioară, cu demonii! Dacă îi învingem pe de- moni în noi înşine, adică toate patimile pe care ei le alimentează în noi, atunci ne răstignim trupul şi patimile şi poftele prin harul Preasfintei Treimi. ...Sfântul Lucas ne spune că acela avea demoni în el de mulţi ani si că demonii îl făceau să y y umble gol şi să locuiască în morminte. Oamenii nu îi vedeau pe demoni în el, după cum nu îi văd nici cei de azi, dar el era demonizat şi se comporta aso- cia/. Dar când L-a întâlnit pe Domnul, îndrăcitul, „strigând [ăvaKpaţac], a căzut înaintea Lui şi [cu] glas mare, a zis: «Ce [îmi este] mie şi Ţie, Iisuse, Fiule al Dumnezeului Celui Preaînalt [Tl epol Km Sol, ’Irjoou, Yle tou 0 eou rou 'Yi|jlotou] ! Mă rog Ţie, să nu mă chinuieşti!»” [Lc. 8, 28]. La prima vedere... cuvintele acestui om depă- şesc lipsa de logică a unui nebun (dacă e să îl credem „nebun”) şi, mai mult decât atât, acest om se dovedeşte a fi un om înaintevăzător. Dacă era y un nebun, el trebuia să spună un lucru caraghios, aiurea şi nicidecum să înţeleagă că Domnul e Fiul lui Dumnezeu. Pentru că, după cum ştim, şi Sfinţilor Apostoli le-a luat timp ca să înţeleagă şi să se încredinţeze de faptul că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu întrupat. însă acest „nebun”, care 402 locuia în morminte, se dovedeşte a avea cu- 7 y noaştere de Apostol, dacă, din prima, de când îl vede pe Domnul, Ii spune pe nume şi ştie cine este. Numai că nu demonizatul ştia cine este Iisus, y 7 ci demonii din cel demonizat. Demoni care cer să nu fie chinuiţi. Acum, logic vorbind, de ce ar fi cerut cineva, care era contemporan cu Domnul, ca să nu fie chinuit de către El, când el ar fi văzut peste tot că Domnul făcea numai bine ? Pe cine a chinuit Domnul în propovăduirea Lui, pentru ca, tocmai acum, să îl chinuie şi pe demonizat? însă demonizatul a venit la Domnul tocmai pentru ca să fie vindecat, deşi, demonii din el, spuneau lucruri contrare. Căci, pe de o parte, ei se arătau „cunoscători” ai Lui şi păreau că „îl cin- stesc”, dar, pe de altă parte, le era teamă de El pentru că aveau conştiinţa păcatelor lor. însă Domnul nu stă la taclale cu demonii, căci El „poruncea duhului necurat să iasă din om [rrapriYYeiAev zco nucupazL zco ocKaOdpza) kţeXQeiv aiTO tou (b'epw'iTou]” [Lc. 8, 29]. Şi dacă Domnul îl vedea pe duhul necurat, păcătos, pe demon în om şi îi poruncea să iasă din om [e^eA,0eXv coto tou co'Gpco- ttou], înseamnă că duhul intrase în om datorită păcatelor omului şi nu pentru că demonii trebuie să locuiască în om. Nu, nu demonii trebuie să locuiască în noi, ci slava Preasfintei Treimi! Domnul ne învaţă acum ca să scoatem tot y duhul necurat din noi, toată patima şi tot păcatul, să nu mai rămânem în această înfrăţire păcătoasă cu demonii, pentru că între noi şi ei nu trebuie să existe o astfel de relaţie intimă. Numai cu Dum- y nezeu trebuie să fim uniţi intim, cu toată fiinţa 403 noastră si numai în slava Lui trebuie să trăim, ca y 7 nişte oameni Sfinţi si Cuviosi. y y y y Lc. 8, 29 ne explică de ce demonizaţii trebuie imobilizaţi : pentru ca să nu îşi facă rău şi să nu facă şi altora rău. Pentru că „de mulţi ani l-a acaparat pe el [ttoAAo'u; yap xpovoiq ovi'T)pndKCL ainov], şi [era] legat [cu] lanţuri şi cătuşe, [fiind] păzit [kcu eâeapeiuo dĂvocou; Km iredcuQ (j)uA,aoo6|ievcx;], şi ru- pând legăturile [kczl 5iappf|00G)v ta âeopa], [el era] dus de demoni întru pustii [fiA,aweto imo tou âaLgovoq ele; tac; epripouc;]”. In locuri pustii... De cine era păzit cel demonizat? De cei care îl iubeau. De cei care aveau milă de el. Sau de autorităţile timpului, pentru ca să nu îşi facă rău şi să nu facă nici altora rău. Şi cum era păzit ? Era păzit fiind legat în lanţuri si cătuşe. y y y Si cine l-a leqat cu lanţuri si l-a încătuşat? Cei y y y y care îl păzeau. N-au fost „inumani” cu omul? Nu! Oamenii îi doreau tot binele şi de aceea l-au legat. Aşa cum au făcut şi Maicile de la Tanacu. Ele au legat-o pe cea demonizată pe o cruce improvizată pentru ca să nu-şifacă rău şi nu pentru ca să o omoare. Nimeni nu a avut intenţia să o omoare! Dacă cea y demonizată se vindeca de demonizare si nu murea, y 7 cei de la Tanacu n-ar fi fost felicitaţi de către nimeni si nici nu s-ar fi ştiut că a fost vreo demo- y y nizată acolo, dar fata ar fi fost foarte bucuroasă, pentru că ea ştia de ce s-a vindecat. ...însă demonizatul din tinutul Gadarinilor, y 7 cu toate intenţiile umanitare ale concetăţenilor săi, y y 7 fiind acaparat, stăpânit de demoni puternici, rupea lanţurile si cătuşele si era dus de demoni în locuri y y y y 404 pustii. Departe de oameni, pentru ca ei să nu îl ajute. Si când Domnul - ca să ne arate marea durere y a celui demonizat - îi întreabă pe demoni de numele lor, dracii răspund că numele lor este Legiune [Aeyecov] [Lc. 8, 30, BYZ]. Iar legiunea romană era formată din circa 6.000 de soldaţi [cfi Gingrich Greek Lexicon]. 6000 de demoni, de fiinţe spirituale, într-un singur om!... Faptul că acest om, cu harul lui Dumnezeu, a putut trăi în acest fel mai mulţi ani de zile e o imensă minune. Dar minunea capitală a vieţii lui a fost aceea că demonii au fost scoşi din el de către Domnul [Lc. 9, 33] şi el s-a arătat oamenilor „şezând [KaGripevov'] la picioarele lui Iisus [uapa toik; Troâat; tou Tt|gou], îmbrăcat şi întreg la minte [i|ia- iLO|ievoy Km owcfpovouvTa]” [Lc. 9, 33, BYZ]. Cel mai important lucru e acela că el era întreg la minte [owcfpovowija]. Căci demonizarea nu este o boală psihică, ci una spirituală. Demoni- zarea e locuirea în noi a demonilor si de această y boală spirituală nu scăpăm luând medicamente, ci fiind exorcizaţi la Biserică de către Preoţi. y y Ce înseamnă însă a exorciza ? în limba greacă veche, de unde vine cuvântul nostru, e£opid(a) înseamnă din jurământ 5l6 . Alungarea demonilor din oameni prin legarea lor prin jurământ. Şi înţelegem ce înseamnă acest lucru, dacă citim rugăciunile de exorcizare ale Bisericii. Care, în trecut, au fost mai multe, dar astăzi mai avem doar două rânduri de rugăciuni de exorcizare în 516 Idem: https://el.wiktionary.org/wiki/£^opKi^a). 405 Molitfelnicul românesc: ale Sfântului Vasile cel Mare si ale Sfântului Ioan Gură de Aur. y Ambele rânduri de rugăciuni sunt numite în Molitfelnic, ed. BOR 2002: Molitfe. Care e o preluare greşită, ca şi molifte, a unui cuvânt slavon. Iar MO/MTBa [molitva] înseamnă rugăciune. De aceea, cartea noastră de cult, în forma slavo- nizată a titlului ei, se numeşte Molitveanic 517 si nu Molitfelnic. gYXOdOriOH . Ă A6K/h MOdHTg lŞHHK. K«f>f KSnfHMy CHNI TOATZ Tfi'fKÂTlIt’tpHMIH »« CZ kVkiIH( IIpiu’lţHAWf, ^ATX ţ,l\\ Cf[) 1(4111 llllOCTOAM , A&1Z îl-ţ* A«AA C y 7 523 experienţă, despre drumul sinuos şi cu multe ispite al îndumnezeirii personale, alţii ne-au prezentat pe larg teologia şi cultul şi iconografia şi legislaţia si istoria Bisericii. y Avem sute de mii de pagini de citit şi tradus! Tradiţia scriptică şi vestigială a Bisericii este colosală. Aceasta e averea Bisericii: mii de manuscrise, mii de Biserici, mii de obiecte bisericeşti, mor- minte, aşezări, milioane de creştini în două milenii de Creştinism, o viaţă şi o istorie care a punctat în mod ireversibil umanitatea. Si pentru toti creştinii ortodocşi care ne-au precedat, viaţa şi Tradiţia Bisericii au fost cele mai scumpe lucruri ale vieţii lor. Asta constată şi pro- testanţii şi neoprotestanţii astăzi, când cerce- tează manuscrisele Bisericii si văd că Biserica nu a y vrut „să oculteze” sursele ei teologice, să le „falsi- fice”. Şi cu toate acestea, falsificarea credinţei şi a vieţii Bisericii este o dramă continuă a lumii noas- y tre, pentru că eterodocşii cu asta se ocupă... însă ocupaţia noastră este alta: cum să moşte- nim viata veşnică. Cum să ne facem slava lui Dum- y y nezeu interioară. Iar răspunsul la această întrebare e acesta: împlinind poruncile lui Dumnezeu. Porunci ale Lui care sunt iubirea cu care El ne iubeşte. Porunci ale Lui care ne fac sălase reale ale y y slavei Treimii. De unde ştiu eu, mă puteţi întreba, că viaţa veşnică e în relaţie cu poruncile lui Dumnezeu? De la Domnul! Căci atunci când arhonul L-a întrebat despre moştenirea vieţii veşnice, Domnul l-a între- bat despre porunci [Lc. 18, 20]. Şi El i-a enumerat câteva porunci ale Lui: să nu săvârşeşti adulter, să 524 nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti mincinos, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta [Ibidem]. Porunci dumnezeieşti care înseamnă tot atâ- y tea binefaceri pentru om şi societate. Pentru că po- runca dumnezeiască e negativă sau pozitivă după aspectul ei formal, dar consecinţele ei sunt întot- deauna pozitive, sunt mântuitoare. „Să nu...” e o poruncă negativă, pe când „cinsteşte” e una pozitivă sub aspect formal, sub aspectul redării ei lingvistice. însă ambele feluri de porunci dumnezeieşti sunt un mare bine pentru toti. y Pentru că a nu săvârsi adulter înseamnă, în esenţă, a iubi persoana de celălalt sex. Dacă nu vrei să te culci cu ea nici fizic si nici mental, atunci vrei să colaborezi cu ea, o preţuieşti, o iubeşti pentru ceea ce este ea ca persoană. Dacă nu vrei să-l omori pe cineva nici cu fapta şi nici cu cuvântul sau prin omisiune, atunci vrei să fii prieten cu el, să îl preţuieşti, să îl respecţi, să îl iubeşti. y Iar dacă nu vrei să furi pe cineva nici la bani, nici la lucruri şi nici la idei, dacă nu vrei să-i furi liniştea si nici încrederea în oameni, atunci îi vrei y y 7 binele! în mod indubitabil îi vrei binele! Si cine nu mărturiseşte mincinos nici la tri- y y bunal şi nici într-o convorbire privată, care nu în- şiră minciuni despre unul sau altul, atunci mărtu- riseşte adevărul şi adevărul este o mare binefacere pentru oameni. Şi cine mărturiseşte adevărul lui Dumnezeu şi în mod privat şi în mod public, acela este o gură a lui Dumnezeu faţă de oameni, spre binecuvântarea oamenilor. Toate poruncile negative, sub aspect formal, ale lui Dumnezeu, au iubirea în miezul lor. 525 Să nu..., să nu..., să nu...păcătuieşti înseam- nă: să iubestil y Dar şi cele pozitive au tot iubirea în centrul lor. Căci ce înseamnă a-ţi cinsti părinţii? înseam- nă a prezenta cu bucurie părţile pozitive ale vieţii lor şi a-i aprecia pentru ele. însă nu ne putem aprecia părinţii, bunicii, fraţii, rudele, duhovnicii, profesorii, colegii, naţia din care provenim pentru păcatele şi viciile lor. Căci dacă am aprecia păcatul, atunci am pă- cătui. Pentru că păcatul nu poate fi niciodată apre- ciat, ci doar plâns... Păcatul e plâns. ..şi deplâns ca o calamitate de omul conştient de interioritatea lui. y De aceea, la înmormântarea cuiva, chiar şi a celui mai păcătos om, noi evidenţiem la predică însuşirile lui bune, calităţile omului. Dacă a fost un familist bun, dacă şi-a crescut copiii cu atenţie, dacă a excelat prin ceva anume, dacă a făcut ceva bun pentru comunitate, atunci acele lucruri tre- buie remarcate. Trebuie să remarcăm studiile oamenilor, realizările lor, modul cum au trăit şi s-au implicat în viaţa comunităţii, a ţării sau a lumii întregi. însă cinstirea lor nu înseamnă si ocultarea y păcatelor lor. Pentru păcatele lor ne rugăm, cerem iertare de la Dumnezeu, ne rugăm îndelung. Tocmai de aceea Biserica are pomeniri înde- lungi pentru cel adormit, până la 7 ani în mod liturgic: pentru ca să nu îl uităm pe cel adormit şi să nu rupem legătura de iubire cu el. Şi cine a făcut toate pomenirile lui până la 7 ani, cu siguranţă îl va pomeni toată viaţa, pentru că nu poate renunţa la rugăciunea pentru el. Căci rugăciunea pentru cei 526 adormiţi devine o obişnuiţă bună, o virtute, pentru că am înţeles binele pomenirii continue a celor adormiţi. y ...însă Domnul, când omul a cerut mai mult, i-a spus că există ceva şi mai mult în viaţa noastră cu Dumnezeu: a renunţa cu totul la tine însuti y y pentru a-I sluji Lui. Căci i-a spus arhonului: „Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor [' uavxa ooa e^eu; ttgoAtioov', kocl diabot; TrucoxoLt;] şi vei avea comoară în cer [Km eţeic, 6r|oaup6v ev oiipavcS]; şi vino de-Mi urmează Mie [Km 5 eupo, ccKoA,oij 0 ei Moi]!” [Lc. 18, 22, BYZ]. De ce i-a spus asta? Pentru că ştia că asta e problema lui interioară: iubirea de bani. De aceea şi arhonul „s-a întristat; căci era foarte bogat [ttcpl- A,uTTOt; eYeveTJO - rjy yap ttăovoloc; o(pâ5pa\” [Lc. 18, 23, BYZ]. Şi pentru că a iubit mai mult banii decât urmarea Domnului, a rămas doar cu banii... pentru ceva timp... însă Domnul - dacă omul ar fi avut altă patimă centrală, capitală în viaţa lui - i-ar fi spus să se lepede de aceea. Pentru că patima centrală e patima care te face să nu avansezi în viaţa biseri- cească. Acestea fiind ştiute, dacă boala noastră primă e desfrânarea, perversiunile, mânia, lenea, bău- tura, fumatul, drogurile, jocurile, drăcuitul, bleste- matul, vrăjitoria, camăta, furtul, afacerile murdare, cumpărăturile, neevlavia... atunci la acelea ne cheamă Domnul să renunţăm. y Pentru că ceea ce ne stăpâneşte, ne tirani- zează, aceea ne si conduce. Iar noi trebuie să 7 y scăpăm de intimitatea rea cu demonul care ne conduce. 527 însă Domnul ne atenţionează că dezlipirea de demonii care ne conduc, adică de patimă, e grea [Lc. 18, 24]. Şi dacă e grea, ne cere efortul perma- nent. Şi dacă e grea, atunci vom fi tentaţi să recădem în patima noastră sau, uneori, vom mai cădea. însă de acolo trebuie să ne ridicăm mereu! Pentru că ridicarea continuă din păcat şi spovedirea lui ne va umili continuu, până când Dumnezeu ne va da harul de a învinge acea patimă în mod desăvârşit. 7 Cei care au fost de faţă la plecarea întristată a arhonului, după ce L-au auzit pe Domnul vorbind despre greutatea intrării în împărăţia lui Dum- nezeu, atunci când ai patimi mari şi grele [Lc. 18, 24-25], L-au întrebat: „Şi cine poate să se mântuiască [Km zic, âuvami acadtjmi]?” [Lc. 18, 26]. Pentru că erau îngroziţi de cererile maximale ale Domnului, ca si mulţi dintre creştinii de azi. Şi El le-a răspuns lor şi nouă: „Cele [cu] ne- putinţă la oameni, sunt [cu] putinţă lui Dum- nezeu [Ta aâuvaia TTapa av'GpGOTTOiq 6wara koxiv rrapa tw 0 ecp]” [Lc. 18, 27, BYZ]. Pentru că noi trebuie să începem la un moment dat nevoinţa conştientă şi smerită, plină de pocăinţă, pentru mântuirea noastră, şi să ne nevoim astfel toată viata noastră si Dumnezeu ştie 77 7 când Se va arăta în mod minunat în viata noastră. 7 Pentru că El Se va arăta nouă când vom fi pregătiţi, când vom fi copţi pentru înţelegerea Lui. însă asceza continuă ne face proprii lui Dum- nezeu, asceză pe care o vom vedea în mai toate vieţile Sfinţilor noştri. Pentru că unii dintre Sfinţii 777 7 noştri au fost atât de ascetici, atât de aspri cu trupul lor, încât, atunci când le citim vieţile lor cele preadumnezeieşti, ne dăm seama că noi nici nu am 528 început să ne ascetizăm, să ne nevoim şi să ne pocăim pentru păcatele noastre. Aşadar, iubiţii mei, în duminica dinaintea y 7 y 7 pomenirii Sfântului Apostol Andreas şi înainte de Ziua Naţională a României, vă spun tuturor la mulţi ani, multă sănătate şi pace şi slava lui Dum- nezeu să ne mângâie în aşteptările noastre cele bune! Pentru că pe fiecare zi trebuie să alegem binele, trebuie să alegem să împlinim voia lui Dumnezeu, care e viata noastră. 7 y Toată binecuvântarea si numai bine! Amin. y 529 Predică la pomenirea Sfântului Apostol Andreas, Cel întâi chemat [2015] Iubiţii mei 664 , y ' Sfântul Apostol Andreas, Cel întâi chemat ['0 "Ayioq ’Avâpeat; 6 ’A'noo'uoA.ot; 6 npco'uoKAri'uoc;] 665 la 664 Scrisă în seara zilei de 27 noiembrie 2015, zi de vineri, friguroasă. Sfânta Icoană am preluat-o de aici: http://4.bp.blogspot.com/- HL_FguvJWco/ULfvJe6QChI/AAAAAAAAcyg/tLlIp_Vrfu 8/si6oo/2922.jpg. 665 r'f 530 apostolat, este şi Apostolul românilor ! Şi, prin aceasta, românii sunt o naţiune evanghelizată de către Sfinţii Apostoli. Biserica Ortodoxă Română este o Biserică apostolică, pentru că în primul secol al Bisericii credinţa ortodoxă a fost propovăduită şi aici, în părţile noastre. Şi aici se vede marea minune pe care a făcut- o şi o face Dumnezeu cu poporul nostru: pentru că de peste 2.000 de ani Biserica lui Hristos nu a pierit de pe aceste meleaguri româneşti binecuvântate de Dumnezeu, după cum nu a pierit nici limba ro- mână. Şi avem astăzi, ca pe o comoară vie, o limbă română plină de cuvinte vechi şi noi, plină de sevă, de semnificaţii puternice, aptă să traducă orice altă limbă a lumii. Pentru că limba română este o limbă mare, o limbă veche şi mereu nouă, ca un fluviu care mereu se împrospătează. Dacă vom cunoaşte istoria reală a României y şi nu ideologizările istorice, vom vedea că doar o mare naţiune poate să aibă o asemenea limbă şi o asemenea continuitate istorică, pe aceleaşi pă- mânturi, de peste două milenii. Şi dacă vom cu- noaşte vârfurile românităţii pe secole şi realizările acestui popor greu încercat, ne vom da seama că am fost prizonierii unei imagini hilare şi prosteşti despre România. România cea sfântă şi mare şi demnă e una. ..iar „Românika” e o glumă nefericită. Pentru că minimalizarea României de români care nu îşi ştiu strămoşii sau de denigratori de tot felul, considerarea ei ca subcultură, ca gunoi al Europei, e ceea ce ar vrea unii să fie România şi nu repre- zintă ceea ce este România. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/i32i/sxsaintinfo.a spx. 53i Pentru că pauperizarea României prin diverse mijloace nu înseamnă şi mutilarea ei interioară, ci, asa cum Israil a fost în robie de mai multe ori si nu y y a pierit, tot la fel, România a cunoscut diverse perioade de durere şi chin, însă prin ele ea s-a cizelat, s-a adâncit în sine. Si numai cine se cu- 7 y noaste pe sine, se adânceşte în sine şi rămâne stabil pe locul lui, acolo, pe vatra lui. Şi spun toate aceste lucruri pentru că au de-a face cu evanghelizarea Sfântului Andreas pe pă- mânt românesc dar si cu noi. y O evanghelizare reală este una care dăinuie. Şi ea dăinuie, dacă poporul iubeşte şi păstrează credinţa primită. Credinţă care devine una cu el, cu poporul. Devine definitorie. Şi dacă credinţa ortodoxă apostolică e cea care ne defineşte, limba română este născută şi crescută în Biserică. E o limbă liturgică. La fel cum sunt limbi liturgice limba ebraică, limba greacă, limba latină, limba georgiană. Pentru că în aceste limbi, de la începutul Bisericii, s-a vorbit şi s-a propovăduit dreapta credinţă. însă cine este Sfântul Andreas, Apostolul Domnului, căruia noi, românii, îi spunem Andrei ? ti spunem Andrei şi, de ziua lui, punem grâu la încolţit, în casă, la loc de cinste. El este fratele Sfântului Apostol Petros, năs- cut în Bitsaida Galileei [Br]0ooa6& Tf|<; rodiAaiag], şi era pescar ca şi Petros. Şi el a fost chemat primul de către Domnul la apostolat 666 . El, Andreas, Aposto- lul nostru, a fost primul Apostol al Domnului. Pri- mul chemat la viaţa evanghelică, la sfinţenie. însă mai înainte de a-i fi chemat Domnul la El, atât Andreas cât şi Ioannis Evanghelistul au fost 666 Ibidem. 532 ucenicii Sfântului Ioannis Botezătorul. Si ei L-au y urmat pe Iisus atunci când Sfântul Ioannis a spus tuturor că Iisus este Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridică păcatele lumii 667 . însă Sfântul Andreas, fiind ales de Domnul, s- a dus imediat, în mod bucuros, la fratele său Petros şi i-a spus că L-a găsit pe Messias [Meaofac;], adică pe Hristos 668 . Pentru că învăţătura bună trebuie vestită si y y altora şi nu trebuie ţinută numai pentru noii Aşa cum Sfântul Andreas a vestit mai apoi, cu mărime de inimă, Evanghelia lui Hristos mai mul- tor neamuri, dar şi nouă, românilor. Căci numai ceea ce semeni cu credinţă, rămâne adânc înră- dăcinat în oameni. Cine poate spune însă, cu adevărat, ce a în- semnat ucenicia Sfinţilor Apostoli pe lângă Dom- nul? Cine poate să explice ce au simţit Apostolii trăind zi de zi cu Fiul lui Dumnezeu întrupat? Şi ce altă şcoală de teologie mai înaltă poate cineva să frecventeze decât aceasta, în care însuşi Dumnezeu e Profesorul tău? Iar Sfântul Andreas, ca şi ceilalţi Apostoli ai Lui, a ucenicit pe lângă Domnul, s-a umplut de har şi de putere dumnezeiască, de virtuţi şi de teologie dumnezeiască. Şi numai după ce a fost ucenic al Domnului, a avut, mai apoi, ucenicii Lui. Tocmai de aceea, în Biserică, nu poţi să fii cu adevărat Părinte până nu ai fost ucenic. Nu poţi să îndrumi pe cineva, dacă nu ai fost la rândul tău îndrumat. Dacă nu ai fost la rândul tău introdus pe calea curăţirii de patimi şi nu ai fost condus pas cu pas în buna evlavie a vieţii ortodoxe 667 Ibidem. 668 Ibidem. 533 si în cunoaşterea tainică a lui Dumnezeu si în teo- y y y logie. Şi nu poţi să-i ajuţi pe alţii fără ucenicie, pentru că nu ştii ce să le spui în mod punctual. Dar dacă ai fost ucenic o vreme, dacă ai învătat viata ortodoxă de la un Părinte duhov- y y nicesc plin de har şi de teologie, atunci poţi să dă- rui din experienţa ta şi altora, ca dintr-un paner plin cu multe bunătăţi. Pentru că şi Andreas, Apostolul nostru, a dăruit din cele pe care le-a primit de la Dum- nezeul nostru treimic. Pentru că de la El e tot adevărul, toată viaţa duhovnicească, toată evlavia, toată credinţa cea bună, curată. Şi după Cincizecime, Sfântul Andreas a pro- povăduit dreapta credinţă la noi, în Scitia [SKuGia]/ Sciţia, în Roşia [PcooLa]/ în Rusia de azi, în Bitinia grecească ['EA,At|vlkti BiGuvla], în Pontos [novuot;]/ Pont, în Trachi [©pateri]/ Tracia, în Macedonia [MatceSovLa], în Ipiros [ w Hireipo<;]/ Epir, în Ahaia [’ Axata] 669 . Şi în Ahaia, la Patras [ndupac;], Sfântul An- dreas a fost răstignit pe o Cruce în formă de X, care era făcută din lemn de măslin 670 . în impozanta Catedrală Sfântul Andreas din Patras, în Grecia, se păstrează spre închinare un deget, o parte din craniul Sfântului Andreas şi porţiuni din Crucea pe care el a fost răstignit. Craniul lui a fost dăruit catedralei din Patras de Papa Paul al Vl-lea în 24 septembrie 1964, până atunci fiind păstrat la Roma, în Basilica romano- catolică San Pietro 671 . Crucea Sfântului Andreas a 669 Ibidem. 670 Ibidem. 671 Cf 534 fost furată din Patras de ducele de Burgundia în timpul crudiadelor. Părţi din ea s-au păstrat în abaţia romano-catolică Sfântul Victor din Mar- seille 672 , care a fost întemeiată de Sfântul Ioan Cassian, Românul, în 415 d. Hr. şi unde s-au păstrat Sfintele sale Moaşte 673 . Iar părţile din Crucea Sfân- tului Andrei au fost returnate în catedrala din Pa- tras de către romano-catolici în 19 ianuarie 1980 674 . însă fragmente din Sfintele Moaşte ale Sfântului Apostol Andreas se află şi în catedrala romano-catolică Sânt Andrea din Amalfi, în Italia 675 , şi în catedrala romano-catolică SaintMary din Edinburgh, în Scoţia, cât şi într-o biserică ro- mano-catolică din Varşovia, în Polonia, dar si în alte părţi ale lumii 676 . Biserica Ortodoxă a Georgiei, ca şi Biserica Ortodoxă Română, îl consideră pe Sfântul Apostol Andreas Apostolul ei. Cel care a întemeiat Biserica în Georgia 677 . în Cipru se cinsteşte izvorul vindecă- tor al Sfântului Andreas 678 . https://en.wikipedia.org/wiki/St_Andrews_Cathed ral,_Patras. 672 Ibidem. 673 Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Abbey_of_St._Victor ,_Marseille. 674 Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/St_Andrews_Cathed ral,_Patras. 675 Cf https://en.wikipedia.org/wiki/Andrew_the_Apostl e şi https://it.wikipedia.org/wiki/Duomo_di_Amalfi. 676 Cf https://en.wikipedia.org/wiki/Andrew_the_Apostl e. 677 Ibidem. 678 Ibidem. 535 Noi, în Dobrogea, avem Peştera Sfântului Apostol Andrei, încorporată într-o Mănăstire zidi- tă recent, unde el a propovăduit dreapta credinţă Strămoşilor noştri 679 . 7 7 Sfântul Andreas a fost şi Apostolul Ucrainei şi al Rusiei. Şi Scoţia şi-l revendică drept Apostol al ei 68 °. De aceea, Sfântul Andreas, Apostolul, e con- siderat Apostol al lor de români, de georgieni, de ruşi, de ucraineni, de greci 681 . Toate aceste naţiuni îsi revendică aceeaşi 7 7 7 paternitate apostolică, deşi ne despart limbile pe care le vorbim şi spaţiile geografice în care locuim, însă, în Sfântul Andreas, Părintele nostru, ne simţim cu toţii fraţi duhovniceşti. El este punctul nostru de convergenţă, punctul nostru de întâlnire. Şi bine ar fi ca să ne întâlnim, mai degrabă, în Sfinţii care au punctat existenţa bisericească a popoarelor noastre decât în alianţe pur economice sau militare. Pentru că Biserica e cea care ne uneşte cu 7 adevărat! în Biserica Lui, Dumnezeu e Cel care ne uneşte pe unii cu alţii si ne curăteste si ne lumi- nează şi ne sfinţeşte, pe măsura nevoinţei noastre personale. însă vreau să amintesc, în finalul predicii de azi, de ce a fost martirizat Sfântul Apostol Andreas. Care a fost motivul pentru care a fost răstignit pe cruce. Pentru că a convertit-o la dreapta credinţă 6 79 Cf http://www.manastireasfantulandrei.ro/istoric. 680 Cf https://en.wikipedia.org/wiki/Andrew_the_Apostl e. 681 Ibidem. 536 pe soţia proconsulului Egheati [Alyecari] al Ahaei, care se numea Maximilla [MaEipiMa], dar şi pe fratele proconsulului, pe Stratocli [2rpaT0KAf|], pe care l-a hirotonit, pe când era în temniţă, Episcop al Paleopatrelor 682 . Si soţia lui, recent botezată, nu a vrut să se mai culce cu soţul ei păgân, după ce acesta s-a întors de la Roma. De aceea, aflând motivul, acela al convertirii ei, l-a închis pe Sfântul Andreas, pre- gătindu-se să îl omoare 683 . Proconsulul i-a stabilit modul în care avea să moară: prin răstignire. Iar Sfântul Andreas s-a bucurat mult pentru că a fost găsit vrednic de către Dumnezeu pentru o astfel de moarte 684 . în cadrul judecăţii care a precedat răstignirii lui, Sfântul Andreas i-a spus proconsulului că romanii se închină demonilor, atunci când se închină la idoli. Apoi i-a vorbit despre taina Crucii, care este taina înnoirii oamenilor. După care i-a spus că nu se teme de moarte, pentru că moartea celor Drepţi e cinstită 685 . Pentru că ea este intrare în viată. > Şi l-au legat pe cruce pe Sfântul Andreas pentru ca să sufere un timp mai îndelungat 686 ... însă, voia lui Dumnezeu a fost alta decât a oamenilor! 682 Cf http://paginiortodoxe.tripod.com/vsnov/11- 30-sf_apostol_andrei.html şi http://www.synaxarion.gr/gr/sid/i32i/sxsaintinfo.a spx. 683 Cf http://paginiortodoxe.tripod.com/vsnov/11- 30-sf_apostol_andrei.html. 684 Ibidem. 685 Ibidem. 686 Ibidem. 537 Căci, la rugăciunea lui, „o lumină mare din cer l-a strălucit ca un fulger [pe Sfântul Andreas], pe care toţi o vedeau şi de jur împrejur l-a strălucit pe el, încât nu era cu putinţă ochiului omenesc, celui de tină, a privi spre dânsa. Şi a petrecut acea lumină cerească strălucindu-1 ca la o jumătate de ceas; şi când lumina a dispărut, atunci şi Sfântul Apostol şi-a dat sufletul său cel sfânt” 687 . Iar viaţa lui a fost „ca la optzeci de ani” 688 . însă în 80 de ani, Sfântul Andreas a făcut cât zeci de oameni la un loc în viata lor. Pentru că el, ca şi ceilalţi Apostoli, a convertit mai multe po- poare la dreapta credinţă, sădind acolo Biserica lui Dumnezeu. Numai că omul face mai mult decât o instituţie, când, cu adevărat, e trimis de Dumne- zeu. Când are o chemare şi o trimitere sfântă de la El şi acesta o împlineşte cu toată sârguinţa. Omul poate să facă multe lucruri bune dacă se curăţeşte de patimi şi, prin curăţirea şi lumi- narea lui de către Dumnezeu, focul din el, adică slava Lui, îi aprinde şi pe alţii. Căci viaţa duhov- nicească se transmite asa cum se transmite si y y păcatul sau gripa: prin contact direct cu oamenii. Numai că viata duhovnicească este lumina lumii si y y sarea pământului, e viaţa sfântă, pe când păcatul şi boala sunt cauza si efectul decadentei noastre. y y Exemplul rău e contaminant. Dar şi exem- plul bun te prinde cu totul, te uimeşte, te îndră- gosteşte de Dumnezeu. Şi când te îndrăgosteşti de Dumnezeu, atunci nu mai suporţi păcatul, vrei să îl scoţi din viaţa ta, pentru că îţi găseşti alinarea şi bucuria în poruncile 687 Ibidem. 688 Ibidem. 538 lui Dumnezeu, despre care am vorbit ieri în mod extins. Pentru că poruncile Lui sunt iubire şi ne fac oameni ai iubirii, care înţelegem şi acţionăm în viaţa noastră după cum ne luminează Dumnezeu să o facem. De aceea, iubiţii mei, în ziua duhovnicească a românilor de pretutindeni, în ziua Sfântului Andrei, Apostolul nostru, trebuie să conştientizăm faptul că fără a fi principiali nu putem face nimic valoros. Dacă nu avem principii, nu avem nici scrupule. Şi când nu te doare conştiinţa pentru ni- mic, poţi să faci multe lucruri rele, abominabile. De aceea vă spun, că a avea principii, a fi principiali, înseamnă a fi valoroşi. Şi ce înseamnă a avea principii şi a fi principiali ? A avea crezuri reale, puternice, funda- mentale, si a ne tine de aceste crezuri mereu în via- 7 y y ta noastră. y Eu cred în Dumnezeu, cred în oameni, în puterea lor de a se schimba continuu, cred în limba română şi în puterea naţiunii române de a se schimba continuu, cred în familie, cred în muncă, cred în dăruirea continuă, cred în jertfa, cred în libertatea oamenilor, cred în fericirea şi împlinirea istorică şi veşnică a oamenilor. Acestea sunt prin- cipiile mele de viaţăl De aceea, pe fiecare zi, eu mă manifest con- form lor, a crezurilor mele. Pentru că încerc pe fiecare zi să slujesc lui Dumnezeu si oamenilor, să scriu si să editez carte y 7 y bună, să promovez lucruri bune, să fiu un factor de comuniune si un om de încredere în societate. y Iar dacă fiecare dintre noi am avea crezuri, am avea şi rezultate palpabile. 539 Dacă am crede în scris, am avea multe cărţi de calitate. Dacă am crede în familie, am avea copii de calitate si mult entuziasm în muncă. Dacă am y crede în exprimarea crezurilor, am avea multă deschidere fată de diversitatea oamenilor. Dacă y am crede în oameni, am fi oameni pentru oameni, am fi oameni ai prieteniei şi ai comuniunii. Iar astfel de oameni s-ar bucura pe 30 noiem- brie, dar şi pe 1 decembrie că sunt ortodocşi şi români. Azi s-ar bucura pentru că e ziua duhov- nicească a tuturor românilor ortodocşi, iar mâine s-ar bucura pentru că toţi românii sunt locuitorii aceluiaşi pământ, indiferent dacă ei sunt orto- docşi sau nu sau dacă sunt de etnie română sau nu. y Căci ar fi entuziaşti atât pentru credinţa lor, cât şi pentru neamul şi limba pe care o vorbesc. Si eu cred că mulţi români se bucură, deo- potrivă, şi de Sfântul Andrei şi de Ziua naţională a României. Că mulţi români arborează steagul Ro- mâniei cu bucurie în aceste zile sfinte pentru noi. Şi merită să ne bucurăm acum cu toţii, pentru că toţi suntem responsabili unii pentru alţii. La mulţi ani, multă bucurie şi pace tuturor şi Dumnezeu să ne unească tot mai mult pe unii cu alţii, pentru ca să ne bucurăm şi aici şi în împărăţia Lui cea veşnică. Amin! y 540 Predică despre triadologia Sfântului Chirillos al Alexandriei [4] Iubiţii mei 689 , y ' al 4-lea dialog dintre Sfântul Chirillos al Alexandriei şi Ermia poartă numele: Că Fiul nu este creatură [/cria/ua] şi nici făptură [voir/pa] 690 . Şi prin aceasta se spune că Fiul nu este o creatură care nu 689 Scrisă în dimineaţa zilei de 3 decembrie 2015, o zi de joi friguroasă, dar cu soare. Sfânta Icoană am preluat-o de aici: http://www.doxologia.r0/sites/default/f1les/styles/l ista-rugaciuni/public/viatasfant/2012/05/06-09- sf_ier_chiril_alexandria.jpg?itok=BK8CEiVY. 690 PG 75, col. 859-860. 54i are de-a face cu Dumnezeu şi nici nu e făptură zidită de Dumnezeu. Pentru că Fiul este „împre- unăexistent [oijy5po|i6y] şi împreunăveşnic [ouvrn- 5lov]” 691 cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Şi referindu-se pe mai departe la relaţia dintre Tatăl şi Fiul, Sfântul Chirillos ne spune că Tatăl este Născătorul [revvf|Topa] Fiului şi nu Făcă- torul Lui 692 . Căci Dumnezeul treimic este Făcă- torul întregii creaţii nevăzute şi văzute, adică al îngerilor şi al oamenilor, şi El e Făcător numai în relaţie cu creaţia. Pe când naşterea Fiului din Tatăl y y y şi purcederea Duhului Sfânt din Tatăl, ambele veşnice, sunt realităţi ale Treimii si nu ale creaţiei. De aceea, noi îl mărturisim pe Fiul ca Fiu al Dumnezeului Celui viu 693 şi nu ca pe „o creatură” a Tatălui. Apoi, vorbind despre firea dumnezeiască, Sfântul Chirillos spune că ea subzistă prin ea însăsi, nefiind cunoscută de nimeni - adică de nicio fiinţă creată - si că este nevăzută 694 . De aceea y y noi credem în Dumnezeu, în Dumnezeul care există cu adevărat, dar nu ştim ce este El prin fire, pentru că firea lui Dumnezeu este mai presus de toate 695 . Căci firea/ fiinţa lui Dumnezeu nu poate fi cunoscută de nicio făptură creată 696 . însă numai firea dumnezeiască se cunoaşte pe Sine, dar ea este neapropiată / inaccesibilă creaturilor 697 . Şi aici, când Sfântul Chirillos vorbeşte despre fiinţa dum- 691 PG 75, col. 860. 692 PG 75, col. 864/ PSB 40, p. 141. 693 PG 75, col. 865/ Idem, p. 143. 694 PG 75, col. 872/ Idem, p. 146. 695 Ibidem/ Ibidem. 696 PG 75, col. 871-872/ Idem, p. 146-147. 697 Ibidem/ Idem, p. 147. 542 nezeiască care se cunoaşte pe Sine nu vorbeşte despre o cunoaştere fiinţială, nepersonală, ci des- pre cunoaşterea desăvârşită a persoanelor dumne- zeieşti veşnice între Ele. Căci firea dumnezeiască y y cea una si veşnică e conţinută si personalizată din y y y y I veci de trei persoane, de Tatăl, de Fiul şi de Sfântul Duh, pentru că fiinţa lui Dumnezeu este în cele trei persoane dumnezeieşti. De aceea, când Părintele nostru, Preaferici- tul Chirillos, vorbeşte despre persoana Unuianăs- cut [Movoyevrig], a Fiului lui Dumnezeu, el spune că ea este necreată 698 . Pentru că El este născut din veci din Tatăl si nu creat de către Tatăl. y însă Unulnăscut [Movoyevriq] al Tatălui, Fiul Său, întrupându-Se şi făcându-Se om pentru noi şi pentru mântuirea noastră, S-a făcut şi întâi-născut [npcoTOTOKoq] 6 ". întâiulnăscut între fraţii Săi 7 °°, oamenii, cu care El S-a făcut deofiinţă după uma- nitatea Sa, pe care Şi-a asumat-o din uterul Prea- curatei Fecioare Maria. însă Fiul Tatălui S-a făcut întâinăscut prin întruparea Sa fără ca să renunţe la a fi Dumnezeu şi Fiul Fui cu adevărat, ci pentru ca să ne ridice pe noi, robii şi creaturile Fui, la slava Fui proprie, făcându-ne fiii lui Dumnezeu 701 . Iar Fiul este Mijlo- citorul [MeoiTjric;] lui Dumnezeu şi al oamenilor, având ca proprie şi extraordinară însuşirea de a fi Unulnăscut, pentru că El este Dumnezeu din Dumnezeu, Singur din Cel singur şi născut în mod negrăit. Dar atunci când S-a întrupat, Fiul S-a pus împreună cu fraţii Săi, chemându-Se şi întâinăs- 698 PG 75, col. 873/ Idem, p. 148. 699 PG 75, col. 877/ Idem, p. 150. 700 Ibidem/ Ibidem. 701 PG 75, col. 881/ Idem, p. 152-153. 543 cut 7 ° 2 . De aceea, Fiul este în acelaşi timp şi Unulnăscut şi întâiulnăscut pentru că este Fiul lui Dumnezeu cu adevărat, dar El nu este o făptu- rd 7 ° 3 . Pentru că persoana Lui e necreată şi nu crea- tă. Referindu-se la Fac. 1, 26, Sfântul Chirillos ne spune că acolo S-a revelat Dumnezeul treimic 704 . Iar discutând relaţia dintre Fiul si Duhul Sfânt în y y mântuirea noastră, el afirmă faptul că noi [sun- tem] părtaşi [kolvcovol] dumnezeieştii firi [a Trei- mii], datorită stării noastre către Fiul prin Du- hul 705 . Căci Hristos ia chip în noi în mod negrăit, pentru că, prin Duhul Sfânt, Fiul ne preface după chipul Său, dându-ne o vrednicie mai presus de fire 7 ° 6 . întorcându-se la realitatea interioară a Trei- mii, Sfântul Chirillos spune că Tatăl şi Fiul - implicit şi Duhul Sfânt - au o identitate neschimbabilă şi fiinţială, fapt pentru care Fiul este in Tatal şi Tatal in Fiul, şi ca Tatal împreuna cu Fiul - implicit şi cu Duhul Sfânt - împlineşte faptele Sale 7 ° 7 . Adică toate cele făcute, întreaga creaţie, s-a făcut comunional, de către întreaga Treime şi nu doar de către Tatăl. Al 5-lea dialog teologic are titlul Că cele proprii dumnezeirii şi slava ei, prin fire, [sunt] în Fiul precum [sunt] şi în Tatăl 708 . Dialog pe care 702 PG 75, col. 885/ Idem, p. 155. 703 Ibidem/ Idem, p. 156. 704 PG 75, col. 893/ Idem, p. 161. 705 PG 75, col. 905/ Idem, p. 168. 706 Ibidem/ Ibidem. 707 PG 75, col. 925/ Idem, p. 183. 708 PG 75, col. 929-930. 544 Sfântul Chirillos îl începe cu afirmaţia că Fiul nu S- a născut din Tatăl mai târziu, adică în timp, ci că El S-a născut din fiinţa Tatălui, fiind Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat 709 . De aceea, Fiul este „în chipul şi egal Tatălui” 710 . Iar Fiul este chip şi asemănare a Tatălui, pentru că este întipărire/ pecete a Fui, datorită frumuseţii şi asemănării celei mai exacte cu Tatăl 711 . Aşa că, atunci când am fost pecetluiţi cu Sfântul Duh, după Botez, în Taina Sfintei Mirun- geri, am fost pecetluiţi spre chipul şi asemănarea fetei Tatălui, adică a Fiului 712 . Pentru că toti trebuie y 7 y să ne îndumnezeim umanitatea noastră aşa după cum Şi-a îndumnezeit-o şi Hristos, primind fiecare dintre noi slava persoanei Fui pentru a ne îndum- nezei. însă Hristos nu stă distant de noi în mân- tuirea noastră, ci, spune Sfântul Chirillos, Fiul Se sălăşluieşte întru noi si noi ne însusim îndpărirea y y y y 1 Sa cea dumnezeiască 713 . Căci, iubiţii mei, noi nu suntem chemaţi spre a avea o viaţă religioasă după tipare seculare, ci noi suntem chemaţi spre a trăi viaţa dumnezeiască a Dumnezeului nostru treimic în noi înşine, pentru că El S-a sălăşluit de la Botez în fiinţa noastră. y y Noi suntem chemaţi de El la sfinţenie, la îndumnezeirea fiinţei noastre, adică la umplerea noastră de slava Fui, prin ascultarea şi trăirea poruncilor Sale. De aceea, să îl rugăm pe Dumnezeul nostru treimic tot timpul ca să ne 709 PG 75, col. 929/ PSB 40, p. 185. 710 PG 75, p. 32-933/ Idem, p. 186-187. 711 PG 75, col. 941/ Idem, p. 193. 712 PG 75, col. 945/ Idem, p. 195. 713 PG 35, col. 949/ Idem, p. 197. 545 lumineze şi să ne umple de slava Lui, pentru că numai astfel putem să trăim dumnezeieşte pe pământ. Şi fiind plini de slava Lui, îl putem lăuda pe El acum şi pentru toţi vecii, dimpreună cu Sfinţii şi îngerii Lui, noi fiind cu toţii lucrul mâinilor Sale. Amin. 546 Predică la Duminica a 27-a după Rusalii [2015] Iubiţii mei 714 , y ' dacă am vrea să vizualizăm minunea din Evanghelia de azi [Lc. 13, 10-17] ar trebui să ne reprezentăm o femeie în vârstă adusă de spate, cocoşată, care de ani buni nu merge decât cu faţa spre pământ, şi care, deodată, îşi îndreaptă spina- rea şi st ă... dreaptă] Adică trebuie să ne imaginăm cum se în- dreaptă spinarea încovoiată a unei femei, care de 18 ani merge numai aşa: adusă de spate. Dar care gârbovire nu era o boală a bătrâ- neţii, ci o boală a demonizării. Pentru că demonul care o poseda, acela o făcuse pe femeie să arate astfel. Lucru pe care îl aflăm de la Domnul, atunci când le spune iudeilor: „Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o Satanas, iată, de 18 ani [f|v cârjocv 6 Eaiav&c ;, 15oij, 5eKa «al okico ai;a8], Cainan [Kaiv&v] fiul lui Arfaxad, Sala [2aA,a], Eber ["E[3ep], Falec [OkA,ck], Ragav [Taydp], Seruh [Sepou%], Nahor [Na/up], Tarra [Oappa], Avraam [’Appaap], Isaac [’Ioocock], Iacov [’laKcbp], Rubim ['PoupLp], Simeon [Supecov], Levi [Acut], Iuda [’Iou8a], Zabu- lon [ZapouloSv], Isahar [’loaxap], Dan [Aav], Gad [TaS], Asir [’Acrnp], Neftalim [Necf)0aA,eC|i], Iosif [’lcooficf)] fiul lui Iacov, Veniamin [Bcviapiv], Fares [Oapeg], Zara [Zapa], Esrom [’EopoSp], Aram [’Apap], Aminadab [’Apivaâap], Naason [Naaouv], Salmon [2aA,pcov], Booz [Boo(], Obid [’Q(3f|8] fiul Sfintei Rut [Toi)0]. Sfântul Obid l-a născut pe Sfântul Iesse [’leooal], care l-a născut la rândul său pe Sfântul împărat David [Aaui5] . Sfântul David l-a născut pe Sfântul împărat Solomon [Solopwv], iar Sfinţii de după el sunt aceştia: Sfântul împărat Roboam ['Popoap], Sfântul împărat Abia [’Apia], Sfântul împărat Asa [’Aoa], Sfântul împărat Iosafat [’luoa- (fai], Sfântul împărat Ioram [’lupap], Sfântul împărat Ozia [’0(ia], Sfântul împărat Ioatam [’lwaOap], Sfântul împărat Ahaz [’'Axa(], Sfântul împărat Ezechia [’E(eda], Sfântul împărat Manassi [Mavaoof|], Sfântul împărat Ammon [’Appcov], 780 în Mineiul românesc, ed. BOR 1991, lista Sfinţilor Vechiului Testament e între p. 259-260. Iar în cel grecesc e aici: http://glt.xyz/texts/Dec/18-24.uni.htm. 598 Sfântul împărat Iosias [lojoLag], Sfântul împărat Iehonias [le/oviag]. După aceşti Sfinţi împăraţi ai lui Dumnezeu sunt pomeniţi Sfinţii Salatiil [EaA,a0if|A,], Zoroba- bel [ZopopapeA,], Abiud [’ApiouS], Eliachim [’EAra- KCL|i], Azor [’A(cop], Sadoc [SocScok], Ahim [’Axetp], Eliud [’EArouS], Eleazar [’EA,ea(ap], Mattan [Mar- eea»], Iacov [’laKoSp] fiul lui Mattan, Iosif [’Ia)of|cf)] , fiul lui Iacov şi Logodnicul [Myfjoropog] Maicii Domnului. Şi după ce lista Sfinţilor ajunge până la Sfân- tul Iosif, Logodnicul Maicii Domnului, se întoarce în vechime pentru a-i pomeni pe câţiva dintre Drepţii şi Sfinţii Profeţi şi apoi pe Dreptele şi Sfintele Profetese ale Vechiului Testament. Iar Sfinţii pomeniţi aici sunt Melhisedec [McA,xlo68ck], Iov [’IoSp], Moseos [Mwoeax;], Or [ w Qp], Aaron [’Aapcov], Iisus al lui Navi [’Itioou roi) Nauf)], Samuil [SapoufjX], Natan [Na6av], Daniil [AavLr|A,], Sfinţii trei Tineri [rcov 'AyLCoy rpLCOv naiScov]. Şi, după cum observaţi, sunt scrişi aici doar o mică parte din Sfinţii Profeţi. Fără ca prin aceasta să se dorească a se induce ideea că ei „nu sunt Sfinţi”. Ci, fiind foarte cunoscuţi, ei nu au mai fost pomeniţi aici. Tot parţial au fost pomenite şi Sfintele Ve- chiului Testament, aici fiind pomenite doar Sfintele Sarra [Eappa], Rebecca ['Pepeioca], Lia [Ada], Rahil ['PaxiM, Asinet [’AaiveG], Mariam [Mapiap], Deborra [Aepoppa], Rut ['Pou0], Saraftia [Sapa(j)0La]: văduva la care a fost trimis Sfântul Profet Iliu în timpul secetei, Somanitis [Scapai/mg] : care l-a găzduit pe Sfântul Profet Eliseos, Iudit [’Iou8l0], Estir [’Eo0ip], Anna [ w Avva]: mama Sfân- 599 tului Profet Samuii, Sosanni [Ewoco'vti]: căreia i-a făcut judecată dreaptă Sfântul Profet Daniil. însă chiar dacă aici, după atâtea pomeniri nominale, nu au fost trecuti toti Sfinţii si toate Sfintele Vechiului Testament, în Dumnezeiasca Scriptură, în cărţile de cult, în Vieţile Sfinţilor şi în cărţile Sfinţilor Părinţi veţi găsi noi nume de Sfinţi Părinţi ai Vechiului Testament. y Şi toţi sunt ai Bisericii, toţi sunt ai împărăţiei lui Dumnezeu şi pe toţi trebuie să îi rugăm să mijlocească pentru noi continuu în faţa lui Dum- nezeu. Pentru că Sfinţii şi îngerii Lui, în marea lor iubire de Dumnezeu si de oameni, nu încetează să se roage pentru noi, dorind binele nostru veşnic. Căci, la urma urmei, dacă aici ne dorim cu toţii binele, ceea ce ne avantajează, cum să nu ne dorim binele veşnic ? y Eu cred că, în adâncul sufletului nostru, şi cei care credem si cei care nu credem în Dumnezeu y vrem ca să ne fie bine. Numai că unii facem lucruri concrete pentru a ne împărtăşi de binele lui Dumnezeu - adică îi împlinim poruncile Lui, după puterea noastră, trăind în comuniune cu Dumnezeu - pe când alţii trăim doar cu ideea de bine, doar cu ceea ce am dori să avem, fără să vrem, în mod faptic, împlinirea noastră duhovnicească, împlinirea reală a omului. Şi mi-am dat seama, în mod fundamental, de această diferenţă, atunci când m-am convertit conştient la dreapta credinţă. Căci până la 10-11 ani, când nu eram încă convertit, gândeam binele ca fiind în afara mea. Şi aşa şi era: binele era în afara persoanei mele! 6oo Trăiam bucuria ca pe o rază de soare, ca pe o zi frumoasă, ca pe un cadou, ca pe o realitate ne- maivăzută, care era. ..zn afară de mine. Când Dumnezeu m-a luminat cu slava Lui si m-a umplut de bucurie dumnezeiască, adică de adevărata bucurie şi împlinire a omului, atunci am înţeles că bucuria e în mine, că a coborât de la El si e în mine, si toate bucuriile din afară de mine au 7 y pălit pe lângă această bucurie duhovnicească. Pentru că de aici încolo nu am mai aşteptat ca vreun om să îmi facă bucurii, ci de aici încolo m- am străduit, cu toate căderile mele, ca să mă fac propriu tot mai mult lui Dumnezeu, de la Care vine toată bucuria mea şi bucuria întregii creaţii. Pentru că am înţeles că bucuria este ascetică, y 7 că ea este mistică, că ea este liturgică, că ea este comunională, că ea iubeşte frumosul, că ea iubeşte binele, că ea are inimă de frate. Am înţeles că bucuria slujeşte lui Dumnezeu şi oamenilor, că bucuria se dăruie, că bucuria se jertfeşte, că bucuria creează continuu si cheamă continuu la creaţie si y y y slujire. Că bucuria vine de la Dumnezeu şi că pe ea o trăim în toate Slujbele şi praznicele Bisericii şi că pe ea trebuie să o dăruim lumii ca dar de la Dum- nezeu. Pentru că atunci când cântăm la strană si în y Biserică dăruim bucurie. Atunci când colindăm dăruim bucurie, bucurie dumnezeiască. Atunci când ajutăm, când citim, când ne pregătim pentru a-I sluji Domnului, când predicăm dăruim bucurie. Postul şi praznicul Naşterii Domnului e unul plin de bucurie. Pentru că Cel vechi de zile, Cel veşnic, Se face pentru noi Prunc, pentru ca să ne 6oi înveţe cum se trăieşte la orice vârstă împreună cu Dumnezeu. Iar dacă unii Sfinţi Părinţi au trăit sute de ani y y cu Dumnezeu sau zeci de ani, sfintindu-si astfel 7 y y viaţa lor şi noi putem trăi, puţinii noştri ani de aici, cu Dumnezeu, dar, mai apoi, veşnic. Pentru că veşnicia are sens numai dacă o y trăieşti cu Dumnezeu. Căci numai în El putem creste veşnic în cunoaştere, în iubire si în sfinţenie. A o trăi împreună cu îngerii căzuţi, cu demonii, veşnicia este o durere incredibilă, pentru că e o neîmplinire sfâşietoare. Gândiţi-vă numai la singurătatea dureroasă pe care o trăiesc cei care nu sunt iubiţi de nimeni, care nu au o prietenă, o iubită, o soţie sau la dure- rea pe care o trăiesc soţii rămaşi singuri! Durerea te omoară, singurătatea te face din om neom dacă nu le trăieşti în curăţie si sfinţenie. y y y y Cum să presupunem că putem face faţă unui chin veşnic, dacă aici nu putem suporta o durere mare nici câteva minute? Si cum de dorim să ne y aruncăm în Iad, prin fiecare păcat pe care îl facem, dacă iubim viaţa şi ne place să fim fericiţi? însă Domnul ne cheamă pe toţi la viaţă, la viată frumoasă, la viată veşnică. El ne cheamă la împlinire veşnică. Pentru că, pe măsură ce ne curăţim de patimi, ne dăm seama că nu mâncarea multă, nu băutura multă, nu petrecerile, nu sexul, nu banii ne îm- plinesc cu adevărat, ci bucuria pe care o aduce slava lui Dumnezeu în noi. Bucuria dumnezeiască care coboară în noi e adevărata împlinire a noastră. Şi că, dacă nu o avem, dacă nu avem în noi bucuria Lui cea veşnică, degeaba le avem pe toate celelalte. 602 Degeaba suntem sănătoşi, degeaba suntem înconjuraţi de prieteni, degeaba petrecem, dacă nu suntem veseli duhovnicestel Dacă Dumnezeu nu e f în noi , cu toată slava Lui, şi dacă noi nu ti slujim Lui cu toate puterile noastre. Şi să ştiţi că acest lucru se petrece când omul se converteşte cu adevărat la dreapta credinţă: înţelege deodată, cu harul lui Dumnezeu, că nimic din lumea aceasta nu te umple, nu te împlineşte, dacă Dumnezeu nu coboară în noi! Toţi convertiţii Bisericii pot da această măr- turie. ..bucuroasă, pentru că o trăiesc cu toţii. Şi de aceea, pentru oamenii de lume, pentru cei care nu cunosc bucuria lui Dumnezeu, ei par „excentrici”, „nebuni”, când renunţă la viaţa lor de mai înainte, pentru o cu totul altă viaţă. însă ei, tocmai atunci şi-au venit în firel Ei, tocmai atunci s-au trezit ! Şi, în noua lor viaţă, ei simt cum cresc pe fiecare zi în înţelegerea lui Dumnezeu şi în bucuria Lui. Si noi, cu totii, creştem în iubirea si bucuria Lui, iubiţii mei, dacă trăim în poruncile Sale! Pos- tul ne subţiază mintea şi trupul, rugăciunea ne aprinde inima, citirile sfinte ne luminează, asceza ne umple de curăţie. Fapt pentru care ne punem şi iarăşi ne punem în slujirea lui Dumnezeu, pentru ca El să îşi facă voia Lui cea bună în noi, cea care ne îndumne- zeieşte pe noi. Iar dacă unii slujim la altarul Lui, pe când alţii la strana Lui, pe când alţii în lume, prin diversele noastre vocaţii şi îndatoriri, cu toţii ti slujim Lui şi vrem binele tuturor. 603 Pentru că un creştin ortodox nu poate fi niciodată altceva decât un factor de progres şi de coeziune socială. El munceşte cu conştiinţă si cu y y y y dragoste, el se implică în viaţa lumii prin tot ceea ce face si doreşte ca toti să fie una întru El. însă, dacă nu dorim unitate, dorim extre- mism, dorim să ne facem voia proprie. Dacă nu dorim unitate, nici nu lucrăm la crearea si susţinerea ei. y y însă Dumnezeul nostru treimic le ţine pe toate cele diverse la un loc si doreşte ca toti să fim y y y una prin creşterea noastră duhovnicească. Căci nu putem să creştem în conştiinţa unităţii, fără să creştem în sfinţenie. Iar sfinţenia este o continuă y y y asemănare cu Dumnezeu, Care vrea mântuirea tu- turor. Iubiţii mei, să facem din timpul nostru o slujire a lui Dumnezeu şi a oamenilor! Să facem din viaţa noastră o poveste de dragoste. O poveste fru- moasă, care să rămână vie între oameni, prin aceea că am ales să îi slujim lui Dumnezeu şi oamenilor. Pentru că si Fiul lui Dumnezeu a ales să ne y mântuiască pe noi, întrupându-Se pentru noi, căci din veci Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh Dumnezeu, Dumnezeul nostru treimic a ales să ne mântuiască pe noi şi să ne facă pe toţi fiii duhovniceşti ai lui Dumnezeu. Să alegem să trăim aceste zile până în praznic şi tot praznicul Naşterii Domnului în pace şi în milostivire! Dumnezeu să ne întărească pe toţi, în marea Sa iubire de oameni, ca să facem voia Lui cu inimă bucuroasă! Amin. 604 Predică la Naşterea Domnului [2015] Iubiţii mei 781 , y * fiziologia vorbeşte despre zămislirea omului ca despre o luptă a spermatozoizilor între ei pentru a fecunda ovulul. Luptă pe care o câştigă sperma- tozoidul cel mai puternic. Unul din. ..aproape 100 de milioane de spermatozoizi 782 . 781 Scrisă în zilele de 21-22 decembrie 2015, zile de luni şi marţi. Această Sfânta Icoană magnifică am găsit-o la cineva pe Facebook, pe 18 decembrie 2015, dar nu mai ştiu la cine. t 782 A se vedea: 605 Prezentările tridimensionale 783 ale acestei călătorii spre viaţă sunt spectaculoase şi ne umplu de admiraţie. Pentru că ne uimesc realităţile care y y se petrec în noi şi modul cum ia fiinţă o nouă persoană umană. însă din aceste prezentări tridimensionale ale biologiei lipseşte partea cea mai importantă din om si anume iniţiatorul vieţii omului: sufletul lui, y y y 7 creat de Dumnezeu pentru fiecare om în parte. Despre sufletul noului prunc nu se vorbeşte în filmul „ştiinţific” al naşterii omului. însă sufletul este cel care ghidează, susţine şi dezvoltă toată minunea zămislirii si a constituirii omului. Fără y suflet nu există nicio minune umană de arătat. Dar pentru că el e nevăzut, pentru că e spiri- tual, nu înseamnă că lipseşte... din ecuaţia zămis- lirii şi a naşterii. Ci el doar depăşeşte puterea de „a vedea” a tehnologiei medicale. Şi poate că, peste ceva ani, nu prea mulţi, vom vedea, în astfel de filme ştiinţifice, cum oamenii de ştiinţă vor ajunge la conştiinţa că fundamentul omului nu e biologic, nu e material, ci spiritual. Că omul nu e în primul rând o fiinţă vie, antologabilă biologic, ci o fiinţă vie care are un suflet viu, con- ştient si nemuritor. y y Căci dacă omul nu are suflet raţional şi nemuritor, atunci el este un animal oarecare, care are suflare de viată si din care, odată cu moartea y y 7 lui, nu mai rămâne nimic din el. http://www.scientia.ro/biologie/corpul- omenesc/3471-inseminatia-calatoria-spermatozoidului- catre-ovul.html. 783 Una dintre ele: https : / / www.youtube . corn/ watch?v=_50vgQW 6F G 4 . 6o6 însă, dacă nu există „un rai” pentru animale şi pentru păsări şi pentru copaci, există un Rai pentru oameni. Pentru toti aceia care au crezut, cred si vor y 7 y crede în Dumnezeu, făcând voia Lui. Si oamenii au 7 y suflet şi trup, sufletul fiind cel care îşi creează tru- pul pe măsura lui şi nu suntem fiinţe umane pur materiale. Şi am început predica de azi vorbind despre perspectiva reducţionistă a fiziologiei şi a medi- cinei seculare, pentru a preciza faptul că vorbim incomplet despre naşterea omului. Şi că, dacă vorbim incomplet despre naşterea omului, negând prezenţa sufletului în om înce- pând din prima clipă a vieţii lui... în faţa naşterii Domnului suntem cu totul depăşiţi, bulversaţi, pentru că zămislirea Lui în uterul Preacuratei Fecioare s-a făcut.. .fără spermă bărbătească. Toate cântările ortodoxe mărturisesc aceste două mari adevăruri ale teologiei Bisericii: că Dom- nul S-a născut din Fecioară fără împreunare sexu- ală si că Maica lui Dumnezeu a fost Fecioară si y y înainte şi în timpul naşterii şi după naştere, fiind pururea Fecioară. Pentru că naşterea Lui din Fecioară a fost y suprafirească, El însuşi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, construindu-Şi trupul în uterul Maicii Sale, pentru că Şi-a asumat sufletul şi trupul omu- lui. Si cu toate că naşterea Lui a fost reală, iar El S- a născut ca un Prunc în peştera din Bitleem, cu toate acestea, naşterea Lui a fost mai presus de fire, pentru că Fecioara a rămas Fecioară născându-L pe Domnul. Şi am pus în faţa predicii mele această Dum- nezeiască Icoană, care este subţiată la maximum, transfigurată, descărcată de surplusul de istori- 607 citate, pentru ca să subliniez relaţia unică şi irepetabilă a Maicii cu Fiul ei. Căci, în îmbrăţişarea ei prea duioasă, Născă- toarea de Dumnezeu se face una cu Pruncul ei, ca şi când L-ar purta încă în pântece. E o îmbrăţişare ca în pântece : plină de intimitate şi de dragoste. Pentru că niciodată Maica lui Dumnezeu nu a fost, nu este şi nu va fi despărţită de Fiul şi de Domnul ei. După cum nici sufletul nostru nu e despărţit niciodată de trup, ci îşi ajută şi îşi înduhovniceşte trupul, dacă sufletul şi trupul sunt una în slujirea Domnului. Iar îmbrăţişarea Maicii Domnului e cât peş- tera, dar şi cât cerul. Sau, mai bine zis, ea este mai mare decât tot pământul şi decât toate cerurile. Pentru că ea este mai încăpătoare decât cerurile. Pentru că Maica lui Dumnezeu s-a făcut locaş y conştient al Stăpânului, iubitor, care L-a cuprins cu îmbrăţişare sfântă, cerurile şi pământul fiind o icoană palidă a îmbrăţişării ei. Tocmai de aceea azi, de praznicul naşterii Domnului, noi prăznuim adevărata şi singura întrupare a lui Dumnezeu Cuvântul dar, totodată, si adevărata îmbrăţişare cu care El a fost îmbră- y y y tisat. Pentru că Născătoarea de Dumnezeu a fost y y aceea care L-a îmbrăţişat cu adevărat pe Dum- nezeu si Dumnezeu doar în ea a binevoit si din ea y y Şi-a luat trup, facându-Se om cu adevărat, aidoma noastră, dar fără păcat. George Coşbuc subliniază, în poemul în seara de Crăciun, frigul peşterii: „Cum S-a născut Hristos în frig,/ în ieslea cea săracă,/ Cum boul peste El sufla/ Căldură ca să-I facă” 784 . Frig fizic, care trimite la cel spiritual, din sufletele oamenilor. 784 A se vedea: 6o8 Căci până azi, cine nu găteşte loc pentru Domnul în inima lui, se face un suflet indiferent sau vrăjmaş faţă de El. în cântările noastre ortodoxe auzim vor- bindu-se despre faptul că „peştera şi ieslea L-au primit” 785 şi că peştera a devenit cer, pentru că Fecioara s-a făcut aidoma scaunului de Heruvimi pe care şade Domnul 786 . Căci noi, cu totii, suntem chemaţi să devenim 7 y 7 y cerul în care Se coboară Dumnezeu si să fim, în y 7 inima noastră, asemenea Maicii lui Dumnezeu: o încăpere duhovnicească, iubitoare, frumoasă pen- tru El. Iar Dumnezeiescul Luca, cu multă concizie, ne spune: „Şi [Maria] L-a născut pe Fiul ei Cel întâi- născut [iov rrpcoTOTOKOv], şi L-a înfăşat pe El, şi L-a culcat pe El în iesle, fiindcă nu [mai] era lor loc în găzduire [Slotl ouk rjv odruoLc; roiTOt; ev rcp icara- lupari]” [Lc. 2, 7, BYZ]. Iar primii care L-au văzut pe Domnul, din îndemnul îngerului [Lc. 2, io], au fost nişte păstori treji, care îşi păşteau turmele lor [Lc. 2, 8, 15]. Şi care au venit în Bitleem [Brj0Xee|i] în grabă şi „au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc culcat în iesle [«m uo Bpecfoq Keipevov ev xfj <|>ai;vţ)]” [Lc. 2, 16, BYZ]. Şi după ce L-au văzut, păstorii „au vestit despre cuvântul grăit lor [de înger] despre Pruncul acesta” [Lc. 2, 17, BYZ]. Adică au devenit propovăduitorii lui Hristos. Aşa cum ar trebui să facem, de fapt, fiecare dintre noi: în fiecare zi să fim propovăduitorii Lui! Oriunde suntem şi orice facem să vorbim despre El https : //ro .wikisource.org/wiki /%C3%8En_seara_de Cr%C 4 % 83 ciun. 785 Mineiul pe decembrie, ed. BOR 1991, p. 383. 786 Idem, p. 393. 609 şi despre ce a făcut Dumnezeu cu noi şi în noi. Adică să vorbim despre cum ne-am intimizat noi cu Dumnezeu. Pentru că putem învăţa pe de rost multe texte sfinte, alături de alte multe ziceri filosofice. Dar prin aceasta nu arătăm că suntem prieteni sau că îi iubim pe cei care le-au spus. Dar când împlinim cuvintele lui Dumnezeu, când în- trupăm în viaţa noastră cuvintele Lui, atunci sun- tem credibili. Pentru că facem ceea ce spunem. Sau spunem din ceea ce facem. ...Avem trei magi în stânga şi trei păstori în dreapta şi, la mijloc, îl avem pe Sfântul Iosif, Lo- godnicul Maicii Domnului adâncit în sine, gân- ditor. Căci Sfântul Iosif a văzut că Fecioara a luat în pântece... dar nu ştia că „s-a aflat în pântece având de la Duhul Sfânt [cupeGr] kv yaoupl exouoa ck Ilveu- parcx; 'Ayiou]” [Mt. 1, 18, BYZ]. Nu ştia că zămislirea ei era mai presus de fire, dumnezeiască. De aceea, crezând că ea a fost necinstită de cineva, „a vrut să o elibereze pe ea în ascuns” [Mt. 1, 19]. însă îngerul Domnului i-a apărut în vedenia somnului şi i-a vestit „că ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt” [Mt. 1, 20]. Şi toţi câţi avem îndoieli sau gânduri de necredinţă, să îl rugăm pe Sfântul şi Dreptul Iosif, Părintele nostru, Logodnicul Maicii Domnului, ca să ne lumineze si să ne întărească în viata noastră. y y Pentru că îndoiala poate fi una bună, pentru ca noi să ne încredinţăm asupra unui lucru, sau poate fi una demonică, ca o hulă. Căci, spre exemplu, putem să avem îndoieli asupra faptului de a face un anume lucru, de a merge undeva, de a lua o decizie capitală pentru viata noastră. Si în această situaţie avem nevoie de y y y 6io luminarea lui Dumnezeu pentru ca să ştim ce să alegem, pe care cale să mergem. Iar Sfântul Iosif a fost luminat în privinţa Maicii lui Dumnezeu, pentru că el avea nevoie să ştie ce s-a petrecut cu Maria. Şi Dumnezeu ne va lumina şi pe noi dacă îi vom cere ajutorul atunci când traducem, când muncim, când îi slujim Lui, când trebuie să alegem. Dar când demonii ne aduc îndoieli asupra dogmelor credinţei sau când ne aduc hule la adresa lui Dumnezeu si a Sfinţilor Lui sau când încearcă y y să ne răcească dragostea noastră pentru Dumne- zeu şi pentru oameni, atunci trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu ca să şteargă insinuările lor din sufletul şi din trupul nostru. Pentru că mulţi suferă de pe urma acestor atacuri demonice, dar nu ştiu care le e provenienţa. Nu ştiu că ele sunt lucrarea dracilor. y De aceea, mulţi cred că au „din naştere” anumite înclinări spre o patimă anume şi, din acest motiv, consideră că „nu pot scăpa” de ea. însă toată această „credinţă” a omului că e „pătimaş din naştere” şi că el „nu se poate schimba” e o înşelare demonică, e un gând introdus de demoni în om şi omul doar e de acord cu el şi îl face „o lege” a lui. Dar dacă s-ar lepăda de această credinţă falsă, ar vedea că patima fumatului sau a băuturii sau a împreunărilor homosexuale nu sunt „un dat con- genital”, nu sunt „din naştere”, ci sunt o alegere pătimaşă, un viciu. Şi astfel ar scăpa de ele. Asa că e mare diferenţă între o îndoială y y firească şi îndoiala pe care ţi-o aduc demonii. Nu ştim ce viaţă să alegem, nu ştim la ce facultate să dăm, nu ştim ce serviciu să acceptăm mai degrabă, nu ştim dacă aceasta e soţia cu care 6n trebuie să ne căsătorim. ..si de aceea suntem în y îndoială. însă când demonii ne aduc probleme false, ei ne învaţă să hulim, să negăm, să ne îndepărtăm de Dumnezeu, să îl contrazicem pe El şi pe Sfinţii Lui. Şi îndoielile demonilor sunt cele pe care nu trebuie să le primim. Cu ele nu trebuie să fim de acord în inima noastră. Aşadar, Sfântul Iosif e paradigma omului care cugetă adânc la ceea ce se petrece în jurul lui. Nu ia lucrurile cu lejeritate, nu consideră nimic lipsit de însemnătate. Ci el pune întreaga existenţă în faţa lui Dumnezeu, pentru ca El să ne lumineze ce să facem. Alături de Sfântul Iosif mai sunt iconizaţi 3 magi şi 3 păstori. Magii aduc daruri, dar şi păstorii aduc un miel. Din darurile Magilor mai avem până astăzi o parte, păstrate în Mănăstirea Sfântul Pavlos din Muntele Athos 787 . 787 Fotografia am preluat-o de aici: https://www.pemptousia.ro/f1les/2013/12/darurile- magilor-io.jpg. 6l2 Iar Sfintele lor Moaşte 788 sunt păstrate în catedrala Cologne din Germania 789 : Pentru că astăzi, de naşterea Domnului, facem pomenirea închinării Magilor 790 , dar îi pomenim şi pe Păstorii care L-au văzut pe Dom- nul 791 . Cine sunt Magii [Mayoi]? în Mt. 2, 1 ei sunt „de la răsărituri [cctto ăvaxolăSv ]” , cf BYZ. Şi au venit la Ierusalim, în zilele lui Irodis [Mt. 2, 1], ca să întrebe despre împăratul iudeilor [BaoiAeix; rcov 788 Imaginea e de aici: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons /9/99/Cologne_Cathedral_Shrine_of_Magi.jpg. 789 A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Shrine_of_the_Three _Kings. 790 C jr http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1536/sxsaintinfo. a spx. 791 Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1537/sxsaintinfo. a spx. 613 louâcdcov] [Mt. 2, 2]. Şi ştiau că El S-a născut, pen- tru că „am văzut steaua Lui în răsărit [elâopev Auiou iov ăoxepa ev ifj avaioA,r|] şi am venit să ne închinăm Lui [kocl î]A, 0 o|iev upooKuvf|ooa Aunâ]” [Ibi- dem]. Pentru că Magii aceştia erau astrologi. Ei preziceau oamenilor pe baza mişcării stelelor de pe cer. Erau astrologi păgâni care cunoşteau profeţia lui Valaam din Num. 24, 17: „Stea va răsări din Iacov şi se va ridica Om din Israil şi va zdrobi pe conducătorii Moabului [ăvazeXel "Aoipov eE, IockcoP Km âvaozpoezai "AvOpcoTiot; eE, Iopar]A, Kod ©pavea rouq apxriyouq Ma)a( 3 ]” 792 . Şi când „au văzut pe cer că o stea nu merge ca celelalte stele de la răsărit la apus, ci de la miazănoapte la miazăzi, au cunoscut că această stea arată naşterea unui mare împă- rat” 793 . Şi urmând această stea, care era un înger, au ajuns la Ierusalim. Şi de la arhiereii şi cărturarii poporului lui Israil, Magii au aflat profeţia de la Mih. 3, 1 [Mt. 2, 4-6], unde Sfântul Miheas spusese: „Şi tu, Bitlee- me, casa lui Efrata, cel mai mic eşti a fi în[tre] miile lui Iudas [icod ou Br] 0 A,ee|i olkoq iou EcfpaGa oAayooioq el iou elvoa ev x^iaoiv Iou6a]; din tine va ieşi Mie [pentru] a fi întru stăpânitor în Israil şi ieşirile Lui [sunt] dintru început, din zilele veacului [ck oou Mol e£eA,eooeioa iou elvoa elq ap^ovia ev iw Iopar]A, Kod al e£o6oi Aoiou au’ dipxfjc; eE, r^pepcov alcovot;]”, cf LXX. însă, pentru ca să nu aibă nicio îndoială, cei trei Magi au fost conduşi de steaua cea minunată până acolo unde era Pruncul cel vechi de zile după dumnezeirea Lui [Mt. 2, 9-10]. Şi ştiind că steaua i- 792 Mineiul pe decembrie, ed. BOR 1991, p. 391. 793 Ibidem. 614 a dus la El, aceştia „intrând întru casă, L-au văzut pe Prunc cu Maria, mama Lui, şi căzând cu faţa la pământ I s-au închinat Lui [cAGovreg dc, -uriv oudav, clâov ro ncaSiov \iexa Mapiaq xfjg piŢrpoq Auuou, Km ueaovu ec, upooeKiJVTioav Autw]; şi deschizând vistie- riile lor I-au dăruit Lui daruri, aur si tămâie si smirnă [icoa ăvo'iţavx ec, touq Grjoaupouq airuGov npo- oî^veyKav Autw 6d)pa, xproov Km Aipavov koo. apupvav]” [Mt. 2, 11, BYZ]. Daruri prin care au arătat că El este Dumnezeu şi om, că El e deopotrivă împăratul tuturor, dar, în acelaşi timp, şi Mântuitorul tuturor, ca Unul care S-a răstignit pentru noi. De la Sfântul Cuvios Beda aflăm numele celor trei Magi: Melchior, Gaspar şi Balthasar 794 . Magi suni, qui miniera Domino dederunt : primus fuissc diciiur Melcbior, senei et canus, barba pro- lixa el capillis, lunica liyacinihina, sagoque miieno, el calceameoiis liyacinlliino et albo mixlo opere, pro roitrario variae compo&iiionis induius : aurum oblulit regi Domino. Secuudus, nomine Caspar, ju- venis iroberbis, rubicundus, inylenica lunica, sago rubeo, calcearnenlis byacintbinis vesiiius : tbure quasi Deo oblalione digna, Deum bbnorabat. Terlius, fnscus, integre burhalus, Ballhasar nomine, babens lunicam rubeam, albo vario, calcearnenlis milenicis amiclus : per myrrham Filium hominis moriiururn professus est. Umnia aulem vesiimenla eorum Sy- însă, dacă Magii L-au văzut pe Domnul mai târziu, când El era în casă, Păstorii îl văd imediat, pe când se afla în iesle. Şi ei au fost anunţaţi de către îngerul Domnului printr-o mare vedenie [Lc. 2, 9], în care li s-a spus că „vi s-a născut vouă astăzi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David [ctcxGti upiv oripepov Scoirip, "O q koziv Xpiouoq 794 Cf . PL 94, col. 541. 6i5 Kupioq, ev toAcl AauLâ]” [Lc. 2, 11, BYZ]. Şi când li s- a spus despre cetatea lui David, ei nu au înţeles Ierusalimul în care a împărăţit David, ci cetatea unde s-a născut David, în Bitleemul Iudeei 795 . Şi semnul care li s-a dat de către înger a fost acesta: „veţi afla Prunc înfăşat, culcat în iesle [eupf|oetc Bpecfoq eoTTapYavwpevov, Keipevov ev (fcb- vr)]” [Lc. 2, 12, BYZ]. Şi aceiaşi Păstori - despre care nu ştiu nimic şi pe care Dumnezeu i-a umplut de multe daruri dumnezeieşti -, au parte de o vedenie şi mai copleşitoare: „şi, deodată, a fost împreună [cu] îngerul mulţime de oaste cerească [e^cdcfvriq eyevero ouv ud) ’AyyeAxp TiA.f|0og oxpaxiâc, oopaviou], cântând lui Dumnezeu, şi zicând [odvoiJVTCov rov 0eov, Km A,eyovTO)v]: «Slavă înftru] cei mai înalţi lui Dumne- zeu [Ao£a ev uiJjigtok; 0ecp], şi pe pământ pace [koA bl yf|c elpr|vr|] ; înftru] oameni bunăvoire [ev ăv- GpcoTTOu; euâoKia]»” [Lc. 2, 13-14, BYZ]. Căci Puterile cereşti, care sunt cei mai înalţi în sfinţenie, slăvesc pe Dumnezeu neîncetat. Iar dacă învăţăm şi noi de la ele să îl lăudăm pe Dumnezeu neîncetat, atunci pământul sufletului nostru e în pace şi noi, oamenii, avem voie bună, curată, dreaptă, slujitoare lui Dumnezeu. Şi dacă îi slujim lui Dumnezeu neîncetat, atunci în jurul nostru se face pace, pentru că izvorăşte, în relaţiile pe care le avem, pacea dumnezeiască din noi înşine. y Păstorii s-au făcut propovăduitori ai lui Hris- tos după ce L-au văzut pe Domnul [Lc. 2, 17]. Dar şi Magii au devenit propovăduitori ai Lui în propria lor ţară [Mt. 2, 12]. S-au ostenit pentru El. L-au vestit pe El. L-au făcut cunoscut şi altora. 795 A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/David. 6i6 Iar dacă viata noastră ar fi la fel, dacă ar fi o y 7 continuă vestire a lui Dumnezeu, atunci ne-am asemăna lor, celor care L-au vestit pe El. Şi cum să-L vestim pe Hristos? Să-L vestim ca Dumnezeu întrupat, ca Dumnezeu şi om pentru toti vecii. Pentru că Si-a asumat din Preacurata y y Fecioară trupul nostru şi sufletul creat de El pentru a fi şi om. Şi s-a făcut om pentru noi, rămânând ceea ce era: Dumnezeu. Şi prin umanitatea Lui, care are suflet raţional şi nemuritor, El a pătimit pentru noi moarte de ocară, moarte pe Cruce, moarte pentru păcatele noastre, fără ca dum- nezeirea Lui să pătimească ceva. însă, pătimind Dumnezeu Cuvântul întrupat pentru noi şi pentru mântuirea noastră, El Si-a îndumnezeit umanita- tea Lui şi a umplut-o de slavă şi a transfigurat-o. Căci umanitatea Lui, în mormânt, nu a suferit stricăciune, iar Domnul a înviat a treia zi din morţi ca un biruitor, cu umanitatea Sa îndumnezeită, pentru că niciun păcat nu s-a găsit în ea. De aceea, primim de la El putere ca să ne facem si noi asemenea Lui. Să ne îndumnezeim si y y noi ca şi El. Pentru că Domnul ne cheamă pe fiecare dintre noi să îi retrăim viaţa, atât cu bucu- riile, cât si cu durerile ei. 7 y Dar ne cheamă să le retrăim nu în afara noastră, ci în noi înşine, prin aceea că ne răstignim patimile şi poftele, pentru ca să ne umplem de slava si de adevărul Lui. y Domnul ne cheamă să cunoaştem sărăcia din y acea peşteră săracă [4)to)xlk6 oirnAmo] 796 în care El S-a născut pentru noi. 796 Cf. http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1535/sxsaintinfo. a spx. 617 Ne cheamă să vedem câtă sărăcie e în această lume, câtă durere, câtă singurătate, câtă neştiinţă, pentru ca să ne facă slujitori ai lumii spre binele ei. Ne cheamă să vedem râvna Magilor şi a Păs- torilor. Unii priveau cerul pentru a observa stelele, pe când ceilalţi stăteau treji în mijlocul nopţii pentru a-şi paşte turmele. Magii idolatri credeau că stelele ne rânduiesc viaţa, că ele ne influenţează existenţa la modul marcant, că ele ne conduc, crezând într-o „soartă scrisă în stele”. Ca ei, mulţi din ziua de azi cred aceasta, în mod nefast. însă Dumnezeu le-a arătat că nu stelele ne conduc, ci El ne conduce si că El poate să ne arate o stea care nu seamănă cu nicio alta. Păstorii nu se aşteptau la o asemenea minu- ne, la asemenea vederi dumnezeieşti. Dar se vede treaba că ei erau pregătiţi pentru asemenea revelaţii dumnezeieşti. De aceea sunt y y conduşi de îngeri către cunoaşterea Pruncului Iisus, după care îl propovăduiesc tuturor. Se păstrează până azi Câmpul Păstorilor în localitatea Beit Sahour 797 . Unde se află o Mănăstire ortodoxă pe locul peşterii unde Păstorii au primit vestea de la înger. Situată la 2 km sud-est de Bitleem 798 . Domnul ne cheamă să vedem si furia y demonică a lui Irodis - pe care istoria îl numeşte Cel mare 799 - dar care a poruncit ca să fie omorâţi 797 Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Beit_Sahour. 798 Cf http : / /www.sacred - destinations.com/israel/bethlehem-shepherds-fields. 799 A se vedea: 6i8 toţi pruncii din Bitleem de până în doi ani [Mt. 2, 16]. Să vedem furia lui şi să ne iubim toţi pruncii: şi pe cei născuţi şi pe cei încă nenăscuţi. Pentru că omul e om din prima clipă a zămislirii lui şi orice atentat la viaţa lui, înainte să se nască sau după ce s-a născut, e o crimă. Domnul ne cheamă să vedem exilul Său în Egipt, pentru ca să înţelegem că toţi suntem trecători pe faţa acestui pământ. Dar că oriunde ne-am ascunde, din cauza persecuţiilor, sau oriun- de am fi nevoiţi să plecăm, din cauza sărăciei, trebuie să ti slujim Domnului. Oriunde şi în orice clipă trebuie să îi slujim Lui, Celui care ne-a făcut si ne face si ne va face nouă numai bine. Iubiţii mei, Domnul ne cheamă să vedem y 7 naşterea Lui, să vedem viaţa Lui, să vedem propo- văduirea Lui, eforturile Lui de a-i înduhovnici pe oameni, moartea si învierea Lui, înălţarea Lui la cer şi rămânerea Lui cu noi şi în noi pentru totdeauna! El ne cheamă să îl slăvim pe El în toate zilele, dimpreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, pentru că noi avem un singur Dumnezeu şi o singură Bise- rică, o singură naştere, o singură ţară, o singură familie, o singură limbă, o singură viaţă. Nu ne nastem de mai multe ori si nici nu murim de mai y y multe ori. Ne botezăm doar o singură dată şi devenim mădulare vii si duhovniceşti ale Bisericii y y Sale şi, în Biserica Lui, noi aflăm toate care ne fac să ne mântuim. De aceea, fiind aproape de sfârşitul unui nou an calendaristic, al lui 2015, ne apropiem de 2016 ca de un an nou, pentru că nu am trăit niciodată în viitor, ci numai în prezent. https://en.wikipedia.org/wiki/Herod_the_Great. 619 Numai prezentul ne aparţine, acest prezent care devine mereu trecut. Iar dacă Dumnezeu ne dă să trăim acum, atunci acum să îl slăvim pe El, pe Dumnezeul nostru treimic, şi Lui să îi mulţumim pentru toate şi de la El să aşteptăm toate cele care ne mântuiesc pe noi! Să ne bucurăm aşadar de praznic! Să ne bucurăm şi să petrecem creştineşte! Pentru că astăzi dezlegăm postul pentru a ne întări trupul şi a ne veseli sufletul. Dar îl dezlegăm pentru ca să ne umplem de bucurie şi de seninătate şi nu de patimi. La mulţi ani tuturor, multă sănătate şi pace, si vă binecuvintez cu binecuvântare sfântă, îm- brătisându-vă duhovniceste pe toti! Amin. ) ) > 1 y * Note întregitoare 1. Magii au venit din Persia 8o ° pentru a I se închina Domnului în Bitleemul Iudeii. Pe când Sfântul Avraam a părăsit Harranul [Xappav] [Fac. 12, 4, LXX] Mesopotamiei 801 , chemat fiind de Dum- nezeu pentru ca să-l facă pe el „întru popor mare [dc, eGvoq |ieya]” [Fac. 12, 2, LXX]. 2. Magii au plecat din ţara lor înainte de a Se naşte Domnul, ne spune Sfântul Ioannis Hrisos- 800 Cf http://glt.xyz/texts/Dec/23.uni.htm şi PSB 23, ed. IBMBOR 1994, p. 91 şi 96. 801 Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Harran. 620 tomos, fapt pentru care au ajuns să îl vadă înfăşat în scutece. Căci călătoria lor a fost lungă până la Bitleem 802 . 3. Magii, spune tot Sfântul Ioannis, i-au adus daruri ca unui Dumnezeu întrupat 803 . Pentru că „tămâia şi smirna sunt simboluri ale lui Dumne- ze u” 8 °4. 4. Cel care a introdus praznicul Naşterii Domnului în partea de răsărit a Bisericii a fost Sfântul Ioannis Gură de Aur, în 23 decembrie 397 805 , la Constantinopol. 3. Şi Sfântul Teofilactos al Bulgariei spune că Magii erau perşi 806 . Şi Magii I-au adus smirnă pentru moartea Lui 8 ° 7 . Iar Fecioara Maria a mers în Bitleem ca să se înscrie pentru că aceasta era patria ei 8oS . Iar Bit- leem se traduce prin casa pâinii [6 olkoq roO ap-rou] şi Casa pâinii este Biserica 809 . 6. Biserica Naşterii Domnului din Bet Lehem y [Dnb n^] 8l ° a început să fie construită în anul 327 de către Sfântul Constantin cel Mare si Sfânta sa y mamă Elena, a fost terminată în 333 811 şi a fost 802 PSB 23, ed. ed. IBMBOR 1994, p. 94. 803 Idem, p. 101. 804 Ibidem. 805 C/ http://www.synaxarion.gr/gr/sid/1535/sxsaintinfo. a spx. 806 PG 123, col. 161-162. 807 PG 123, col. 165-166. 808 PG 123, col. 721-722. 809 PG 123, col. 725-726. 810 Cf https://en.wikipedia.org/wiki/Bethlehem. 811 Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Church_of_the_Nati vity. 621 sfinţită în anul 335. Ea a fost ridicată pe locul ieslei în care S-a născut Domnul 812 . 7. Aici e locul din Biserica Naşterea Domnului din Betleem unde S-a născut Domnul 813 : 812 Cf https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Na%C8%99 terii_Domnului. 813 Imaginea am preluat-o de aici: https://upload.wildmedia.org/wikipedia/commons /2/28/Nativity_Grotto_Star.jpg. Cuprins 1. Predică la Duminica tuturor Sfinţilor [2015] (2-16) 2. Predică la Duminica Sfinţilor români [2015] (i7-47) 3. Predică la Duminica a 3-a după Rusalii [2013] (48-60) 4. Predică la naşterea Sfântului Ioan Botezătorul [24 iunie 2013] (61-75) 5. Predică la Duminica a 4-a după Rusalii [2015] (76-86) 6. Predică la pomenirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel [29 iunie 2015] (87-107) 7. Predică la Duminica a 5-a după Rusalii [2015] (108-123) 8. Predică la Duminica a 6-a după Rusalii [2015] (124-135) 9. Predică la Duminica a 7-a după Rusalii [2015] (136-146) 10. Predică la pomenirea Sfântului Profet Ilie Tesviteanul [20 iulie 2015] (147-161) 11. Predică la Duminica a 8-a după Rusalii [2015] (162-173) 12. Predică despre ploaie [25 iulie 2015] (174- 180) 13. Predică la Duminica a 9-a după Rusalii [2015] (181-193) 14. Predică la Schimbarea la faţă a Domnului [6 august 2015] (194-202) 15. Predică la Duminica a 10-a după Rusalii [2015] (203-214) 16. Predică la Adormirea Maicii Domnului [2015] (215-230) y ]. Predică la Duminica a 11-a după Rusalii [2015] (231-242) 18. Predică la Duminica a 12-a după Rusalii [2013] (243-231) 19. Predică la Duminica a 13-a după Rusalii [2015] (252-263) 20. Predică la Duminica a 14-a după Rusalii [2015] (264-274) 21. Predică la naşterea Maicii Domnului [8 septembrie 2015] (275-285) 22. Predică la Duminica dinaintea înălţării y Sfintei Cruci [2015] (286-300) 23. Predică la înălţarea Sfintei Cruci [2015] (301-310) 24. Predică la 10 ani de Dumnezeiască Preoţie [17 septembrie 2015] (311-321) 25. Predică la Duminica după înălţarea Sfintei Cruci [2015] (322-332) 26. Predică la Duminica a 18-a după Rusalii [2015] (333-346) 27. Predică la sfântul acoperământ al Maicii Domnului [1 octombrie 2015] (347-355) 28. Predică la Duminica a 19-a după Rusalii [2015] (356-363) 29. Predică la Duminica a 21-a după Rusalii [2015] (364-373) 30. Predică la Sfânta Cuvioasă Parascheva [14 octombrie 2015] (374-390) 31. Predică la Duminica a 20-a după Rusalii [2015] (391-397) 32. Predică la Duminica a 23-a după Rusalii [2015] (398-408) 33. Predică la Sfântul Mare Mucenic Dimitrios, Izvorâtorul de mir [2015] (409-421) 34- Predică la Sfântul Cuvios Dmitrii Basarbovschii [2013] (422-432) 33. Predica la 38 de ani [31 octombrie 2015] (433-442) 36. Predică la Duminica a 22-a după Rusalii [2015] (443-45 1 ) 37. Predică la Duminica a 24-a după Rusalii [2015] (452-464) 38. Predică la Duminica a 25-a după Rusalii [2015] (465-475) 39. Predică la Intrarea în Biserică a Prea- sfântei Născătoarei de Dumnezeu [2015] (476-486) 40. Predică la Duminica a 26-a după Rusalii [2015] (487-495) 41. Predică despre triadologia Sfântului Chirillos al Alexandriei [1] (496-502) 42. Predică despre triadologia Sfântului Chirillos al Alexandriei [2] (503-509) 43. Predică despre triadologia Sfântului Chirillos al Alexandriei [3] (510-517) 44. Predică la Duminica a 30-a după Rusalii [2015] (518-528) 45. Predică la pomenirea Sfântului Apostol Andreas, Cel întâi chemat [2015] (529-539) 46. Predică despre triadologia Sfântului Chirillos al Alexandriei [4] (540-545) 47. Predică la Duminica a 27-a după Rusalii [2015] (546-538) 48. Predica la 9 ani de online [6 decembrie 2015] (339-366) 49. Predică la Duminica a 28-a după Rusalii [2015] (567-578) 50. Predică despre triadologia Sfântului Chirillos al Alexandriei [5] (579-585) şi. Predică despre triadologia Sfântului Chirillos al Alexandriei [6] (586-592) 52. Predică la Duminica dinaintea Naşterii Domnului [2015] (593-603) 53. Predică la Naşterea Domnului [2015] (604- 621) © Teologie pentru azi | 2016 http :/ /www.teologiepentruazi.ro/ Această carte este proprietatea Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş. Ea nu poate fi tipărită si comercializată fără acordul său direct. y Volumul de faţă este o ediţie online gratuită. Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş y © Teologie pentru azi Toate drepturile rezervate